COMPARAȚIA…COMPETIȚIA.

competition

În prezent trăim într-o societate care se bazează pe ambiție, invidie, lăcomie și conflict, toate acestea fiind atribute ale ego-ului. Este o constatare de cel mai elementar bun simț, recunoscută de toată lumea, dar care este considerată ”normală”, inevitabilă, ca făcând parte din însăși natura existenței societății.

Educația, la toate nivelurile, îl obligă pe individ să fie competitiv, să-și cultive ambiția pentru a se putea integra într-o astfel de societate. Și cum adaptarea este considerată o necesitate, părinții, educatorii noștri vor proceda în consecință. Acest fapt nu s-ar petrece, dacă am vedea situația în profunzime, iar faptul că nu o vedem ne împiedică să trăim o viață normală, creativă, fericită, umană.

Oare, de ce considerăm , că modul de viață ambițios, competitiv, este inevitabil ?

Este clar, din inconștiență și asta în ciuda faptului că putem fi licențiați, erudiți, plini de cunoaștere, burdușiți de carte. Realizați, că spiritul competitiv, este generator de conflict, atât în interiorul, cât și în afara noastră? Cum poate fi pașnic un om ambițios, cum poate un asemenea om să nutrească compasiune?  Se spune, că această competiție ar fi motorul progresului. Oare?! Dacă vom analiza lucid vom vedea că este exact invers. Dacă, în prim planul  progresului, evoluției, nu se află OMENIREA, binele general al acesteia, nu putem vorbi de progres. Competiția nu urmărește decât binele individual, mărirea personală, indiferent de domeniul de manifestare acest ”bine” este  profund egotic. Astfel, vedem că există o competiție a…ÎNARMĂRII …care este expresia DEMENȚEI. Vedem cum invenții extraordinare, ale unor oameni extraordinari, care aplicate ar elibera material omenirea, sunt ținute ascunse pentru maximizarea câștigurilor pe piața energiei, unde există o competiție acerbă…împotriva oamenilor, împotriva celor mulți. Nu există o ”competiție” a binelui, a modului în care fiecare va fi fericit să-și poată ajuta cât mai mult semenii, natura înconjurătoare…VIAȚA și implicit pe el însuși.

Orice organizație are în spatele ei politica competiției, are lideri, ierarhii, unde competitorii își urmăresc realizarea unor ambiții personale de putere, iar asta se petrece atât în lumea practică, cât și în așa zisa lume spirituală. Astfel lumea a devenit tot mai polarizată.

Politica socială, economică sau religioasă se bazează pe cultul competiției, care presupune conflict. Competiția aparține ego-ului și ea rănește, deoarece vor exista întotdeauna oameni superiori  ție, cum vor exista și oameni inferiori ție în anumite domenii ale competiției. Cum putem crede în ierarhii ? Cum poate fi cineva mai presus sau mai prejos decât tine, dacă suntem unici…și suntem astfel.? Competiția este inutilă, atâta timp cât fiecare din noi vom fi noi înșine, adică autentici, exercitându-ne unicitatea.  Desigur, există o nevoie absolut normală, ca în viața socială, profesională, să fie promovați cei mai buni specialiști, să existe criterii stricte de accedere în funcții. Acum aceste concursuri nu au criterii de merit, ele, de cele mai multe ori, sunt măsluite în funcție de INTERESELE celor care conduc cleptocratic  lumea. Când vom realiza nevoia NORMALITĂȚII faptului de a fi promovați prin examene, care să CERTIFICE pe baza criterilor de VALOARE, pe cei mai buni dintre cei mai buni, asta spre folosul COMUN, atunci, acerba competiție pentru avere și mărire personală  va deveni calea normală a garantării bunăstării comune.

Acum, fiecare om încearcă să ”reușească” împlinindu-și dorințele personale, iar această ambiție, indiferent de domeniu, generează conflict.  Calea ”succesului” este generatoare de competiție, care generează conflictul. Astăzi, fiecare din noi este un agent al conflictului având fiecare ambițile și frustrările sale.

Când fiecare din noi vom vedea ADEVĂRUL despre competiție, ambiție, dorințe, atunci omenirea se va elibera de sub dominația ego-ului.

Trebuie să înțelegem un fapt simplu, evident, anume acela, că eu, tu, noi suntem LUMEA, suntem o UNITATE, indestructibilă… doar ca UNITATE.

Ambiția caută în permanență un ”rezultat”, iar asta este o preocupare superficială, mediocră. Că vrei să fii politician  sau sfânt, om de afaceri sau mare specialist într-un domeniu, ceea ce te motivează, este DOAR reușita personală, care adâncește izolaționismul.

Acest mod de viață competitiv generează doar antagonism, invidie, lupte, conflicte, războaie, violențe, ură, iar noi suntem condiționați să ne purtăm astfel, să ne educăm copiii în spiritul competiției, succesului, ambiției.

Asta, într-un cuvânt, se numește : INCONȘTIENȚĂ !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s