Starea MERITOCRAŢIEI.  (5). Partea întâi.

2

În acest ultim articol  îmi propun să scriu despre modul de promovare a MERITOCRAŢIEI în lume.

Rostul celor 4 articole anterioare acesta a fost, anume acela de a vedea starea de fapt a MM, cine ne sunt prietenii, cine ne sunt oponenţii , o vedere de ansamblu a situaţiei în care se află Romania şi asta pentru a găsi cele mai bune răspunsuri la cea mai importantă întrebare : CUM RĂSPÂNDIM ÎN LUME  MERITOCRAŢIA, seminţele acestui principiu universal de viaţă, astfel încât să devină o realitate cotidiană. Bănuiesc că aţi citit articolele anterioare, aşa încăt ştim cum stăm.

Plecând de la realitatea existentă pe teren, acolo la firul ierbii, ce vedem?!  Vedem că sistemul are picioare de lut, adică se menţine la putere prin şantaj, obedienţă, complicităţi meschine, minciuni profitabile, compromisuri urât mirositoare cu o gesticulaţie politică paraplegică, prin agresivităţi de maidan  aplicând cu predilecţie în situaţie de criză politica capului în gură, cu toţii având melancolii nostalgice comuniste.  Picioarele sunt de lut, dar lutul timp de 26 de ani s-a tot întărit, s-a cimentat, aşa încât acum nu se lasă prăbuşit cu una cu două. Aici mai intervine un aspect notabil. Dacă politicienii noştri în ţară îşi dau cu o veselie hâdă poalele peste cap, reprezentanţii sistemului din occident s-au alarmat, iar ei au antene peste tot. Acum este o mare fierbere subterană, magma sistemului fierbe, deoarece realizează că politicienii noştri lacomi, inculţi, având doar o şmecherie golănească, prin acţiunile lor destabilizează însăşi conceptul democratic bazat pe clasa politică. Cum democraţia este cea mai perversă formă a dictaturii clasei politice, devoalarea acestei structuri putrede, poate determina prăbuşirea întregului eşafodaj (prefer să-i spun şandrama).

Este de observat, cum România, ţara ajunsă de batjocură pentru revoluţia din 89, care de fapt a fost o lovitură de stat, o crimă de stat cu victime nevinovate,  o ţară care era de plâns pentru modul cum conducătorii ei o jefuiesc, o ţară care îşi goneşte fiii, românii fiind nevoiţi să plece din ţară cu traista în băţ, să doarmă pe sub podurile srăinătăţii până găsesc  ceva de lucru, o Românie  ajunsă o colonie stăpânită de străini, DEODATĂ, parcă din senin, se TREZEŞTE brusc la realitate, iese în stradă într-un număr impresionant şi se zguduie văzduhul de stigătul lor de revoltă împotriva SISTEMULUI . Asta este marea lovitură primită de sistem. Nimeni, nici un partid nu este primit în piaţă printre manifestanţi să confişte mişcarea spontană. Europa simte unda de şoc, o Europă artificial unită, având grave probleme ale aceluiaşi sistem putred, o Europă care începe să se mişte, iar Romania devine exportatoarea primăverii de la Bucureşti şi de ce nu (?!) ,exporatatoarea MERITOCRAŢIEI În lume.

Acesta este un moment crucial pentru MM. Acum sistemul s- a autovulnerabilizat, din incompetenţă, din lăcomie, din nesimţire. În acest moment oamenii ştiu doar că nu mai vor să fie batjocotiţi, ştiu că politicienii sunt incompetenţi şi corupţi, dar nu au o idee clară, sunt confuzi atunci când trebuie să decidă ce cale este de urmat. Aici intervine rolul nostru.

Să recapitulăm situaţia meritocraţiei. Suntem declaraţi indezirabili, „persona non grata” pentru sistem. Suntem practic în ilegalitate, deoarece cerem desfinţarea clasei politice, ceea ce contravine Constituţiei, o Constituţie dictatorială, discriminatorie, care dă dreptul de a conduce Romania doar partidelor politice. Practic suntem pe cont propriu, dar nu de capul nostru, deoarece suntem supravegheaţi clipă de clipă, ni se ascultă telefoanele, netul este controlat de postaci şi din Centrală de către sistem, care din „greşeală” ni-l mai taie uneori, când devenim prea activi împotriva sistemului.

Pănă acum am tot vorbit de alţii, dar să vedem şi paiul(paiele) din ochii noştri, să vedem unde ne aflăm noi. După clasificările în categorii pe care le-am făcut, se observă că susţinătorii activi ai meritocraţiei sunt  cei mai puţini, faţă de masa celor, care chiar dacă ştiu, au auzit şi chiar vor meritocraţie, practic nu fac nimic. La aceştia se adaugă potenţial un număr foarte mare de oameni, care cu siguranţă vor meritocraţie, care nici nu au votat, conştienţi fiind că n-au pe cine vota, dar care HABAR nu au de existenţa MM, sau ştiu dun zvonuri necredibile. În străinătate mai sunt destui români care vor meritocraţie, care ar fi activi, dar nu stau în Romania, ei fiind la curent cu MM de pe net.

Meritocraţia, acest principiu celest, are o calitate excepţională dată de însăşi natura sa…NATURALĂ. Când habar nu ai de acest principiu universal de evoluţie al Universului şi vezi dezechilibrele lumii creată de mintea omului, ai un disconfort, ai revolte ale simţului demnităţii, al dreptăţii, dar te simţi neputincios în faţa valului de nedreptăţi ce guvernează lumea noastră. Când însă realizezi acest principiu atât de simplu de înţeles, aflat în rezonanţă cu natura noastră interioară, din acea clipă eşti nebun de dreptate, flămând de adevăr, însetat de iubire. Meritoctaţia poate fi înţeleasă raţional, dar este o înţelegere superficială. Meritocraţia, ca să fie înţeleasă profund, în spiritul ei, trebuie să fie înţeleasă cu simbolul organului spiritual uman…INIMA. Din acea clipă nimeni şi nimic nu te va mai întoarce din drum.

Dragii mei, observaţi-vă…Vă regăsiţi în cele spuse de mine, sau sunt singurul…”nebun” de meritoctaţie?!

Spunea Eminescu în scrisoarea a treia, că atunci când eşti mânat de sentimente nobile de dreptate, de adevăr, TOTUL ţine cu tine şi râul şi ramul îţi sunt prieteni, iar de nu,  îţi sunt duşmani. Aţi prins ideea?! Un asemenea om mânat de sentimente benefice întregului, corecte, în rezonanţă cu Universul va atrage, pe cale de consecinţă, ajutorul Universului, va face cât zeci de neoameni, de inconştienţi, de violatori ai Legilor Universului. În asta constă uriaşa forţă a MM, care este în FIREA lucrurilor.  SIMŢIŢI  asta?!

Nu este nevoie de vorbe mari, nu trebuie să devenim români mesianici, dulăi naţionali, nu este nevoie de tapaje patriotarde despre iubirea se ţară. Sentimentul dreptăţii cinstei, demnităţii, respectului, recunoştinţei, compasiunii meritului, valorii… nu cunoaşte graniţe, nu are limite. Comuniştii, politicienii, capitaliştii, toţi dictatorii iubesc poporul, vorbesc în numele poporului, dar urăsc oamenii(?!). Poporul nu este o entitate în sine, INDIVIDUL este important, iar meritocraţia acordă individului întreaga importanţă, întreaga atenţie,  întreaga grijă, nu doar declarativ.

Revenind, faptul că avem declarat embargou pe toate mediile de informare, mai puţin pe net, acesta devine astfel principalul mijloc de promovare al MM. Va trebui să dezvoltăm tehnici de lucru prin care să invadăm net-ul. Net-ul este o metodă de promovare, pe cât de eficientă, pe atât de ieftină.

O altă problemă este aceea că nu există fonduri materiale, sponsorizări masive pentru promovare, mai ales că banii aceştia nu se mai întorc niciodată, sunt de fapt donaţi, nu pierduţi. Oricât este de curat acest principiu, are nevoie de materiale de propagandă, de cheltuieli de transport, de logistică, pentru a putea penetra. Pot fi inscripţionate pixuri, cărţi de vizită originale, flyere , afişe de lipit, insigne, etc. Dacă eram un partid lucrurile erau simple. Veneau sponsorizări buluc, trebuiau doar selectate, că mai apoi toţi sponsorii luau întreit înapoi banii investiţi. Este lesne de înţeles că susţinătorii meritocraţiei fac parte dintre cei care nu au făcut compromisuri fetide, care nu au furat, care nu s-au făcut frate cu dracul…adică nu au bani disponibili pentru o asemenea investiţie. Cu siguranţă că în direcţia asta s-ar putea face nişte eforturi financiare minimale, fără stabilirea unei cotizaţii în sumă fixă. Pur şi simplu să dea cine vrea, când vrea şi cât poate. Chiar am primit din afara ţării propuneri în acest sens, oameni care sunt dispuşi să ajute şi financiar promovarea MM. D-nul Laurenţiu Primo şi-a declinat responsabilitatea gestionătii sumelor, mai ales că sistemul este gata pentru orice mârşăvie, să purice această activitate absolut legală, iar dacă nu găsesc nimic de încriminat, te pomeneşti că vor veni ei cu „puricii”. Oricum, d-nul Laurenţiu Primo este singurul care face eforturi financiare din munca sa : emisiuni, congres, insigne, carduri, flyere, reviste, ş.a.m.d.  Este un subiect foarte important ce rămâne deschis.

O altă problemă este locaţia filialelor din toate judeţele. Dacă pentru început acestea nu necesită un spaţiu mare, pe măsura atragerii membrilor şi simpatizanţilor, spaţiul este obligatoriu, iar asta înseamnă chirii, adică alţi bani. Pot fi organizate conferinţe publice cu închirierea unor locaţii, după ce în prealabil se asigură prezenţa unui număr suficient de mare de participanţi. Şi aici rămâne de analizat, fiind un teren larg de discuţii şi de găsit soluţii.

Deocamdată atât. În articolul viitor voi definitiva subiectul, fără a avea pretenţia că este închis.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Starea MERITOCRAŢIEI.  (5). Partea întâi.

  1. Dar sunt deja şi la noi domenii care funcţionează pe sistemul meritocratic. Care sunt? Cele mai atacate în presă, exemplelor de corupţi din sistemele respective li se alocă spaţii largi, se repun periodic în discuţie, în media, şpaga luată de un angajat este mai de comentat decât banii pierduţi de ţară prin afacerea microsoft, sau prin înstrăinarea resurselor.
    Primul în topul articolelor este domeniul medicinii, unde lucrează oameni supradotaţi. Nu e aşa că se discută mai mult despre şpaga luată de un doctor decât despre subfinanţare şi lipsa medicamentelor?
    Zilnic apar articole despre justiţie. Dar accesul în sistem este unul dur, sunt 80 pe loc la admiterea în Institutul de Magistratură şi 20 pe loc la Şcoala Naţională de Grefieri. Intră în sistem numai oameni pregătiţi. Altminteri, dacă nu ar fi aşa, sistemul ar fi în colaps, la ce volum uriaş de muncă este. La examenele de promovare interne, trec cei capabili. Cum se strică imaginea sistemului? Numind fără concurs, un ministru fără experienţă în domeniu. Rezultatele s-au văzut.

    • calinakimu zice:

      Problema este că se spune şi pe drept cuvânt, că peştele de la cap se împute….Chiar dacă mai există oameni de valoare în instituţii, acestea sunt căpuşate de către cozile de topor ale sistemului, care fac jocurile sistemului şi compromit instituţia sau breasla.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s