Viața, Existența se petrece, sau are un scop?

2

Rațiunea,intelectul nu pot pricepe că viața este lipsită de scop. Această abordare a scopului este absurdă. Cine trebuie să hotărască scopul?! În această clipă vom avea nevoie de o autoritate care să hotărască scopul și eventual inventăm un D-zeu, sau mai mulți. Din această clipă oamenii devin niște marionete care execută niște roluri, iar libertatea lor este condiționată, adică nu există. Va exista în schimb predictibilitate, o țintă, o finalitate din care aventura, misterul, extazul vor fi excluse.

Gândirea rațională a făcut din viață o afacere. Starea de religiozitate, de DUMNEZEIRE, care nu este nici religie nici D-zeu, nu cunoaște vrun scop și atunci viata devine un FOC, energie, iar Existența este scop în sine. Viața nu evoluează în spre desăvârșire, către un absolut, care reprezintă o finalitate. Totul se petrece, este ACUM/AICI absolut perfect, iar creșterea reprezintă stări ale perfecțiunii.

Mintea rațională nu poate pricepe acest adevăr.

Dacă există un D-zeu, el ce scop are să creeze o lume cu un scop anume?! Dacă există D-zeu trebuie să existe și dualitate în unitate, ceea ce este un non sens. Dar pe D-zeu cine la creat?! Biserica spune că este necreat, dar dacă poate exista necreatul, de ce n-ar putea exista si viată fără să fie creată?! Atunci D-zeu devine insăși creație, adică EXISTENȚĂ.

Totul există din totdeauna pentru totdeauna, iar Existența este mișcare fără vrun scop.

Aflându-ne în domeniul rațiunii ne aflăm în domeniul speculaților în care gândirea poate abera.

Astfel,dacă există un țel, de ce nu a fost atins înca, că doar Universul există de-o veșnicie?! Dacă va fi atins, ce se va întâmpla cu Existența?! Se va autoanihila?! Atunci n-ar mai avea rost să existe.

Fie că este vorba de fericire, de bucurie, de iubire, acestea nu au scop, scopul este intrinsec. Ceea ce conteazăcu adevărat este modul cum  înțelegi să exiști. Dacă Existența nu are scop, tu de ce ai avea ?

Faptul că fiecare este educat să-și creeze un scop, care de fapt ne este inoculat de educație la toate nivelurile, viața a devenit o luptă absurdă, plină de tensiuni, a devenit violentă (lupta dintre scopuri) generând suferință. Astfel, alergăm după tot felul de realizări iluzorii, întrebându-ne după fiecare ”realizare”…ce urmează, în căutare de alte și alte scopuri.

Cu o asemenea minte, cum poți fi fericit?

Observați cum oamenii care ”au de toate”, care și-au ”atins” un nivel excedent de viață, care nu mai au nici un fel de nevoi vitale, sunt frustrați și aleargă în continuare după acumularea de averi fără număr?! Omul , într-o asemenea societate al cărei scop este achizivitatea, nu va fi niciodată fericit, nu are cum. Astfel, ni se crează prin manipulare alte și alte scopuri, nevoi false, care vor să dea sens vieții, care merge într-o direcție total greșită.

O viață plină de ”scopuri” este o viață meschină, o continuă afacere, fără joacă, fără relaxare, fără bucurie.

Educația, fie ea familială, școlară sau socială ne-a corupt mințile, ne-a condiționat trăirile, bucuriile, plăcerile, acestea devenind tot mai meschine. Nu ne mai preocupă actul în sine, faptul că suntem VII.

Dintre toate manifestările vieții doar omul este, sau ar trebui să fie, conștient. Dar oare suntem CONȘTIENȚI ?! Nu de ”scopul” nostru, de faptul în sine, acela de A FI ?!

Nu-ți poți propune să iubești, să te bucuri, sau să fii fericit, este aberant. Actul în sine este minunat și el vine când nu-ți propui să vină.

Sărbătorim zile de nume, de naștere, sfinți și sfinte, evenimente sociale, politice și câte și mai câte…Niciodată nu sărbătorim pentru că EXISTĂM, pentru că suntem VII. Nu suntem recunoscători Exixtenței pentru ce ne-a dat, pentru ce avem. NU !!! Noi vrem să mai vrem și să tot mai vrem ceva, să realizăm, să nu ”pierdem” timpul (care este bani),  să ne toot crească contul în bancă, iar cănd moartea va veni aceasta să ne găsească putrezi de bogați. Și asta o vor și săracii și bogații. Ăsta este SCOPUL.

De ce oare nu TRĂIM bogat?!

Este adevăvărat, acum noi, care suntem societatea, apreciem doar bogăția materială. S-ar putea, ca într-o asemenea societate,ca cei care TRĂIESC bogat să moară săraci material. Dar…TRĂIESC !

Cei care trăiesc bogat material, în final lasă în urma lor toate ”scopurile”, cărora le-au dedicat întreaga viață, iar toate realizările lor se reduc la niște…”lucruri”.

Ce fel de rațiune este aceea care nu poate pricepe acest adevăr elementar?! Desigur, una egotică, izolaționistă, meschină, condiționată, limitată, aberantă.

Când oare vom pricepe că  ÎNTREAGA Existență este lipsită de scop, că este un joc?! Atunci…viața va fi TRĂITĂ pur și simplu, adică în mod INTELIGENT. Atunci ea va fi bucurie, fericire extaz.

Numai de noi depinde să întrerupem acest lanț nesfârșit, inrobitor al ”realizărilor” deșarte, al netrăirii.

Matematicienii, filosofii, teologii, politicienii, afaceriștii ne tot inventează țeluri aflate sub lozincile ”progresului”, evoluției, ambiției, puterii dominatoare. Toate acestea aparțin egoismului  ce devine tot mai exacerbat.

Pentru ce toate acestea, când fericirea se află chiar ACUM/AICI ?! Noi credem că fericirea este condiționată de realizarea unor scopuri ambițioase de acumulare, de notorietate, de putere. Și ce vedem? Vedem cum țelurile se tot schimbă, devin mai ambițioase, tot mai numeroase, iar scopul real este acela de acumulare și asta până în clipa morții.

Viața este un joc, iar momentele ei ”serioase”nu trebuie să fie luate prea în… serios. Fii relaxat, fii atent, dar nu concentrat (adică exclusivist), fii martor, dar nu ”serios”, fii meditativ fără să urmărești vrun scop. Doar FII !

Nu poți fi ”practic” și în același timp relaxat, jucăuș. Asta nu înseamnă să nu te poți implica serios în joc. Jocul trece, TU ești cel ce rămâne, cel ce transcede așa zisele probleme.

Când nu ești bântuit de scopuri, de realizări, de achiziții, te poate extazia o floare, un tril de privighetoare, un apus sau răsărit de soare, un chip, un glas…

Când nu ai nici un scop ești înconjurat doar de DUMNEZEIRE.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Viața, Existența se petrece, sau are un scop?

  1. Când nu ești bântuit de scopuri, de realizări, de achiziții, te poate extazia o floare, un tril de privighetoare, un apus sau răsărit de soare, un chip, un glas…
    Când nu ai nici un scop ești înconjurat doar de DUMNEZEIRE.
    Subscriu 🙂

    • calinakimu zice:

      Trăim prea mult în ”minte” și prea puțin în inimă…Ni s-a inoculat ideea falsă, că rațiunea trebuie să dețină controlul ființei, iar aceasta biată(beată) rațiune este la răndul ei controlată de condiționări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s