CUM FUNCȚIONEAZĂ MINTEA ?

 

1

Este de fapt o continuare al ultimului articol referitor la acea calitatea minții numită ATENȚIE.

În cercetarea acestei chestiuni este nevoie să plecăm de la faptul că o minte preocupată nu este o minte liberă, indiferent de obiectul preocupărilor sale, de natura josnică sau sublimă a acestor procupări, iar mințile noastre se deosebesc unele de altele prin aceea că unele sunt mai preocupate ca altele. Aceasta este realitatea pe care fiecare o poate constata singur în ceea ce-l privește. Mai observăm că ceea ce ne leagă pe unii de alții sunt nevoile noastre și ne asociem unii cu alții din credință, de frică,  din tot felul de idei care ne fac să ne credem în siguranță, ce ne dau stabilitate(?!).

Asemenea asocieri bazate pe interese ne înrobesc mințile, deoarece numai iubirea este unificatoare și ne poate ține cu adevărat legați unii de alții.

Dar oare, din ce este alcăruită mintea?

Observăm că este alcătuită din referințe, asociații, imagini și cuvinte, iar cuvintele joacă un rol extrem de important. Am mai spus-o : cuvântul nu poate fi niciodată obiectul, lucrul, referința. Semnificația cuvintelor este în funcție de erudiția/ignoranța, de cultura în care am fost formați. De asemeni, aceste simboluri devin importante pentru credințele religioase pe care le avem.

Astfel, constatăm că gândirea este invariabil condiționată, că nu există gândire liberă orice am face, deoarece condiționarea, mărginirea, limitarea este însăși natura gândirii. O minte care evaluează, judecă, compară în limitele ei, niciodată nu va fi liberă, nu va descoperi ceea ce este dincolo de mărginirea ei. O minte devine liberă din momentul în care procesul gândirii ia sfârșit.

A întreba ”cum”, prin ce metodă poate înceta acest mod de a gândi prin evaloare, comparare, condiționare, nu este decât o viclenie a gândirii egoice, care vrea să ”obțină” ceva, nu vine din înțelegerea fenomenului, ca urmare a unei descoperiri personale a acestei necesități.

Gândirea nu poate înceta în urma vreunui efort, a unei metode prin care să devină TĂCUTĂ. Acolo unde este efort, ambiție, dorință de realizare, există și evaluare, comparație sau condamnare. Gândirea, care este alcătuită din aceste lupte, nu-și poate depăși proprile limite. Mintea este prinsă în propria ei închisoare alcătuită din dorințe, iar cât timp nu conștientizăm această realitate mintea va căuta să evadeze dintr-o închisoare în alta. Chiar dacă va găsi ceea ce caută, ce va găsi este o altă iluzie produsă de ea. Oricâte închisori am schimba, fundamental rămânem prizonieri.

Din nefericire oamenii au inventat speranța, care este interpusă disperării. De fapt nu este decât o iluzie circumstanțială. Dacă însă am rămâne în stare de disperare, de suferința generată de modul greșit de funcționare al minții, fără a ne mai agăța de speranțe deșarte (ca orice speranță), am avea o șansă importantă de eliberare. Conștientizarea, înțelegerea profundă a cauzelor suferințelor noastre, nu înseamnă acceptarea acestor suferințe, înseamnă descoperirea cauzelor, iar tot ce are o cauză, un început, are și o rezolvare, un sfârșit.

Acțiunea surventă din dorință, din voință, este născută dint-o minte care compară, care condamnă, care evaluează. A înțelege acest proces eliberează mintea prin încetarea gândirii.

Din păcate nu realizăm că dorința sau voința de afi ”acela/aceasta”,  dă naștere la conflict. Mai mult decât atăt, considerăm că acest conflict este inerent vieții, că trebuie să luptăm neâncetat cu ceea ce ESTE și cu ceea ce ar trebui să fie. Este aberant. Este nevoie să înțelegem de ce este ceea ce este, nu să ne lăsăm prinși în opusul său, vrând să ne schimbăm pentru a ”câștiga” ceva. Schimbarea nu poate fi realizată printr-un gest de voință sau dorință. Transformarea radicală apare în clipa în care înțelegem adevărul despre ceea ce ESTE.

Prin comparații, evaluări, condamnări, care urmăresc un rezultat, un câștig, nu facem decât să menținem un conflict neîncetat cu noi înșine și cu ceilalți. Lupta cu obișnuințele nu face decât să dea și mai mare putere acestora. Conștientizarea nu presupune alegere, nu presupune găsirea altui obicei…”mai bun”. Conștientizarea este în sine un act TRANSFORMATOR.

A compara trecutul cu prezentul sau cu viitorul este un alt mod de a întreține confuzia, suferința. Trecutul este mort iar viitorul nu există decât ca prezent. Deci nu ne rămâne ca singură realitate decât PREZENTUL. Asupra prezentului nu putem acționa decât dacă avem mintea liberă de condiționările trecutului sau ale viitorului.

Aceasta presupune o minte ATENTĂ, fără gânduri, adică fără condiționări. Atâta timp cât avem mintea preocupată de proprile noastre suferințe, speranțe, condiționări, temeri, rămânem sclavii acestora. Astfel, mintea devine tot mai mediocră, tot mai limitată, mai superficială. Cum poate fi liberă o asemenea minte? Faptul că ne preocupă credința, D-zeu, virtutea, nu face decât să amplifice conflictul. O minte atentă nu alege, este tăcută și în același timp activă.

Tăcerea minții nu poate fi cultivată. Cum poate fi tăcută o minte care dorește să-i domine pe ceilalți, care opune rezistență, care este disciplinată să gândească conform unor condiționări?! Cine este cenzorul unei asemenea minți? Este însăși gândirea care se divizează în gândire ”superioară” și în gândire ”inferioară”. De fapt este vorba de una și aceiași găndire care-și caută stabilitatea, siguranța.

Cine caută satisfacții materiale sau spirituale, nu face decât să înlocuiască un conflict cu altul. Câtă vreme există un ”doritor”, un ”căutător”, adică un ego, nu poate exista o minte liberă, tăcută, atentă.

Nu spuneți că este greu să fiți astfel. Dacă spuneți astfel refuzați iubirea.

Liniștea minții este nevoie să fie experimentată clipă de clipă, ea nu poate fi posedată sau dobândită. Ea vine de la sine când ești relaxat, atent, tăcut. Este starea naturală a minții.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la CUM FUNCȚIONEAZĂ MINTEA ?

  1. Mulțumim!
    Un an nou cu bucurie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s