Ce este POLITICA ?

1

Politica are ca obiect societatea, care se află în conflict cu sine însăși, o relație dintre oameni care se bazează pe invidie, lăcomie și frustrare. O asemenea societate profund egotică nu cunoaște iubirea unificatoare, iar fără iubirea compasională există dezbinare. Când există compasiune, organizarea conducerii societății, a justiției, a organelor de control și represiune, este mai puțin importantă.

Orice reformă economică, politică sau socială fără o totală acțiune transformatoare a individului, nu va face decât să genereze alte și alte conflicte, alte reforme înrobitoare pentru individ.

Conducerea societății implică obținerea puterii, dominației, iar puterea în sine, sub orice formă, duce la competiție, duce la exploatare.

Majoritatea oamenilor vor însă să fie conduși, să-și delege responsabilitatea altora și vor alege în confuzia lor conducători…confuzi. Cum altfel?!

Pe de altă parte există o plăcere a puterii, a posesivității, a celebrității, a importanței personale, căreia puțini oameni îi rezistă, iar cei mai puțin ”rezistenți” sunt cei nevolnici, slabi, frustrați.

Alesul și alegătorul dobândesc importanță, devin cumva complici la actul manifestării puterii, devin ”cineva”. Și unii și ceilalți simt că sunt găunoși, insuficienți și caută să umple acest gol cu senzația de putere, cu ideologii convenabile, cu o ”poziție” socială mai înaltă. Astfel, ego-ul  se identifică cu o ideologie și se simte împlinit uitând de frustrări.

Individul se va elibera în clipa în care își va descoperi limitele gândirii sale condiționate de memorie, de trecut. Mintea actuală nu are acces la ce este ”dincolo” de minte, dincolo de condiționările acesteia.

Gândirea, ca răspuns al minții, al memoriei, al tecutului este strâns legată de interesul personal, indiferent de natura acestui interes, este limitată de prejudecăți, invidie, ambiție, lăcomie, frică, dorința de posesiune, de putere.

A înțelege aceste limitări reprezintă CUNOAȘTEREA DE SINE.

Ce înțelegem prin putere ?

De fapt observăm că fiecare caută, într-un fel sau altul, obținerea puterii în folos propiu, sau în asociere cu alții: partid politic, ideologie, cult religios…

Puterea devine cu atât mai eficientă cu cât este mai crudă, mai lipsită de milă, de scrupule, exercitând exploatarea celui slab de către cel abil, jmecher, isteț, ce-și folosește puterea autorității, a banului, a notorietății. Această sete de putere generează o satisfacție meschină, iar forma cea mai simplă, cea mai gregară de obținere a satisfacției este puterea discreționară asupra celorlalți.

Interesant este că această putere este căutată atât în exterior, cât și în interior.

De ce oare avem cultul autorității, nevoia de a ne agăța de un lider, de o credință, de o idee? De unde vine ideea de a ne folosi de celălalt?

Credinciosul are nevoie de preot, de păstor, iar păstorul este dependent de credincios. Orice relație care se bazează pe nevoie și pe folosirea celuilalt, este obligatoriu violentă, iar societatea noastră este astfel. Ne folosim de ceilalti pentru a ne satisfice proprile plăceri și pentru asta inventăm și ne identificăm cu ideologii pe care le impunem celorlalti. Asta generează frică și violență. O astfel de relație(?!) nu este de fapt RELAȚIE, este izolationism, fie că vorbim de politică, biserică, economie, de căsătorie sau de orice altceva ce presupune relație interumană.

Această nevoie psihologică generează nevoia de putere, putere asupra celorlalți pentru ca aceștia să ne satisfacă plăcerile. Cei mai egoiști, cei mai ambițioși dintre oameni devin exploatatorii noștri.

Concurența încurajează această falsă și patologică nevoie de a fi mai presus decât celălalt, iar dacă nu-l vei răni tu pe celălalt, acesta te va răni pe tine. ”Homo homini lupus”…spuneau latinii.

O asemenea lume este fundamental violentă, iar pacea, dreptatea, iubirea…sunt doar concepte fără conținut, inoperabile în societatea noastă… INumană.

Goana după putere este de fapt o fugă de noi înșine, de golul din noi, de singurătate.

Cercetați cu mintea/inima dv. dacă este așa sau nu.

Realitatea(?!) pe care ne-am construit-o este dezagreabilă, este o evadare în spre căutarea puterii, pentru a ne folosi de ceilalți în vederea satisfacților personale.

Astăzi nu facem decât să ne măsurăm, să ne comparăm unii cu alții  în funcție de puterea pe care o deținem. Ne considerăm ”cineva” sau un ”nimeni” doar pe criterii de putere, de acumulare, iar cu cât vom acumula mai multe bunuri materiale vom fi considerați mai puternici. Bisericile sunt și ele clasificate după puterea pe care le-o dau averile materiale. Nu este important cât bine spiritual poate genera o biserică sau alta, faptul că de mii de ani, de când tot acumulează averi tot mai mari, bisericile nu au contribuit cu nimic la eliberarea omului de sub povara  exploatării, hoției, războiului sau violenței, este o certitudine. Mai mult decât atât, bisericile prin numărul lor și racolarea de cotizanți, contribuie la dezbinarea dintre oameni. Biserica, în cârdășie cu clasa politică, se sprijină una pe cealaltă, îmbogățindu-se și căpătând  puteri discreționare asupra celor mulți.

O asemenea societate va genera violență, război, ură, frică, urmând să decadă din ce în ce mai mult.

În numele bunăstării sociale, în numele păcii sau al lui D-zeu ne distrugem cu bună ștință unii pe alții.

Mulți oameni realizează această evidență inacceptabilă(?!), dar se resemnează repede spunându-și : ”Degeaba mă voi schimba eu, atâta timp cât ceilalți rămân la fel.” De  fapt NIMENI nu dorește cu adevărat să se schimbe, deoarece nimeni nu dorește să fie considerat un…”nimeni”, să renunțe la ambiții, la putere, la poziția socială, la averea și consolidarea acesteia, pentru care a făcut și face atâtea eforturi.

Lumea suntem noi, iar transformarea acesteia trebuie să înceapă cu transformarea individuală.

Până când nu vom vedea că ne arde casa, că încălzim șarpele la sân, nu se va schimba nimic, din contră, va fi din ce în ce mai rău.

Fericirea constă în TRANSFORMAREA noatră, nu în ambiția achizitivă. Nu vei putea fi fericit decât atunci când vei fi TU ÎNSUȚI, nu identificat cu vreo credință, ideologie, sau autoritate din afara ta.

Satisfacția căpătată în urma exercitării puterii, este trecătoare, efemeră și în permanență va trebui înlocuită cu alta. Invariabil această satisfacție va genera nemulțumire, conflict, suferință, confuzie.

Săracii oameni(?!) bogați politic, economic, sau înregimentați în vreo credință, depinzând de vreo autoritate din afara lor…

Vai de…NOI !

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politikie, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ce este POLITICA ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s