VIAȚA…de dincolo de întrebari și răspunsuri.

2

Voi inaugura un ciclu, zic eu interactiv, de întrebări/răspunsuri pertinente sau… impertinente (?!).

Însăși faptul că întrebăm ”de ce ?!”, demonstrează că suntem confuzi comportându-ne inadecvat. Astfel, tot ceea ce se află în manifestare există pur și simplu, iar intrebarea ”de ce ?!” deschide larg porțile divagaților filosofice (calitatea acestora este mai puțin importantă). Din acest moment ne vom tot îndepărta de adevăr.

Ceea ce este sigur, ceea ce nu poate fi pus la îndoială, este insuși faptul Existenței. Dar mintea noastră vicleană, evitând să intre în REALITATE, o realitate care este greu de suportat fără să fie edulcorată cu vise, iluzii, sau speranțe, întreabă ”de ce”. Mintea întreabă, mintea răspunde și cum este aceiași minte, intrăm într-un cerc vicios

Când întrebăm ”cum?!” …în mod cert nu vrem să facem nimic, așteptăm totul de-a gata, manifestăm o atitudine de sclav.

Când ai încredre, când ești sensibil, când simți, când EȘTI VIU, când TRĂIEȘTI în singura REALITATE indubitabilă, încetează orice întrebare. Asta nu înseamnă că misterul și aventura Existenței dispar, sau sunt înțelese în totalitate. Incomprehensibilul rămâne sacru, profund, incomprehensibil.

Cu toate că mă voi folosi de această inadecvată întrebare       < de ce?! >, nu voi cădea în capcana unor răpunsuri ale…”minții” condiționate.

In fond, toate răspunsurile se află în noi din totdeauna și acestea  poat fi reduse la unul singur: eu/tu sunt/ești…ACELA !

Dar până la conștientizarea  acestui adevăr, am reușit să complicăm lucrurile cu o regretabilă și consecventă inconștiență, validând o afirmație colocvială : ”Incurcate mai sunt căile Domnului…”.

Un binecunoscut personaj istoric ar fi afimat : ”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”. Parafrazez, afirmând că, în aceste articole, dacă voi nu ”mă/vă” întrebați, eu vă răspund…

Poate că răspunsurile nu sunt convenabile sau suficient de cuprinzătoare. Poate…

Este posibil ca răspunsurile să genereze la rândul lor alte întrebări. Este posibil.

Este posibil ca întrebările să pară unora abstracte, să nu răspundă așteptărilor, să nu pună degetul pe rana LOR. Poate.

Mai mult decât atât, chiar așa va fi…Este firesc, până la un punct. Cu siguranță, mulțimea întrebărilor pe care nu le pun, pe care le așteptați, este  cu mult mai mare decât  cele pe care le pun, că răspunsurile pot fi la fel de multe.

Afirm însă că, intrebările puse, răspunsurile date, se vor adresa tuturor, având un caracter general, dar în care ne vom putea regăsi fiecare în parte. Nu este vorba de nici un paradox. Suntem o UNITATE, cu voia sau fără voia noastră. Acestei unități mă adresez.

Important este să fiți deschiși, fără însă a accepta nimic aprioric. Verificați, ascultați-vă intuiția, lăsați cunoașterea plină de condiționări la o parte. Curgeți, fiți voi înșivă, cum poate că n-ați fost niciodată,  fiți VII.

Iar dacă din cele expuse în viitoarele articole ceva intră într-o flagrantă contradicție cu ceea ce știți, să nu vă irite acest fapt. Analizați, argumentați, renunțați la ”cunoașterea” căpătată și consacrată, renunțați la ”convingeri”, la principii. Suspendați-le, fiți deschiși noului, inimii, cercetați cu o minte liberă de condiționările căpătate în procesul educației primite la toate nivelurile. Renunțați la logică, la rațiunea mecanică atotcunoscătoare. Noi vom aborda natura relaților, fenomenele petrecute în domenile interiorității noastre, acolo unde rațiunea, logica,matematica…nu reprezintă instrumente ale cercetări.

Însă, de ceea ce mai puteți să fi siguri, este că răspunsurile, eventualele discuții generate de acestea, nu vă vor ”lumina”. Cel mult vor face ca flacăra LUMINII, care se află în fiecare din noi, să  ”tremure”, să tremure ca atunci când deschizi fereastra și intră în cameră  aerul proaspăt al înălțimilor, curat, limpede, revigorant.

Fie…ca AȘA să FIE.

N.B.

Am observant, că de când nu mai intru pe diversele bloguri cu care este burdușit net-ul, de când nu mai  comentez în vrun fel postările celorlalți, mulți ”vizitatori” au dispărut și de pe acest blog. Este drept, au apărut alții. De ce au dispărut?! Probabil că este vorba de o gândire ”comercială”, chiar dacă comerțul se rezumă la niște simple și formale like-uri.

Voi repeta un lucru pe care l-am mai spus cândva : like-urile sunt formale, chiar dacă mângâie pe creștet orgolile unora, iar schimbul reciproc, la paritate al acetor like-uri…denotă un comportament imatur.

Faptul că mai țin în viață acest blog, se petrece deoarece  ”încă” mai consider că subiectele tratate pot da o perspectivă inedită (normală) vieții. Faptul că este inedită această perspectivă denotă direcția greșită în care mărșăluiesc mândrii, cadențat, somnambulic, oamenii. În egală măsură consider că sunt destui oameni cu care pot rezona, cu care  empatizez, care chiar ”știu” despre ceea ce scriu, acesta fiind un motiv în plus pentru care postez cu bucurie aceste articole.

Înregimentaților, într-o formă sau alta de educație politică, economică sau religioasă, le urez eliberare ușoară, iar calea eliberatoare firească este una singură : CONȘTIENTIZAREA REALITĂȚII !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evenimente. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la VIAȚA…de dincolo de întrebari și răspunsuri.

  1. Mihai Ion zice:

    Buna ziua,

    Imi place blogul dumneavoastra, il urmaresc de aproximativ un an de zile. M-a ajutat mult pentru constientizarea multor lucruri importante pentru mine. Continuati cu publicarea articolelor deoarece ajuta mult la realizarea a ceea ce se mai intampla in jurul nostru.

    • calinakimu zice:

      Bună seara,
      Trăim, cum am mai spus în repetate rânduri, vrem nu vrem, orice am face, într-o unitate indestructibilă. Mai devreme sau mai târziu, timpul este total irelevant, fiecare va realiza în felul său, pe calea sa, acest adevăr. Consider că fiecare dintre noi are capacitatea și responsabilitatea de a conlucra, de a colabora în orice moment al Existenței în vederea instituirii acestei normalități. Nu este un scop, o datorie, sau o obligație…Altfel nu poate fi, chiar dacă aparențele ne pot înșela că poate fi și altfel.
      Mă bucur să aflu că rezonăm. Cu câți vom fi mai mulți, cu atât ne va fi mai bine tuturora.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s