REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (13).

3

În noi există ceva nenăscut, nemuritor și până acel ”CEVA” nu ni se relevă, oamenii se vor teme de singura certitudine a vieții, de moarte. Oricât ne-am teme, oricât de mult ne-am prelungi viața, moartea nu poate fi înlăturată, deoarece moartea face parte integrantă din procesul vieții. În lumea manifestată totul este bipolar, nașterea este un pol, moartea este cerlălalt pol. Această bipolaritate nu poate fi distrusă orice am face. Periodic auzim că știința a mai făcut o descoperire pe calea obținerii nemuririi(?!). Nici o știință a lumii nu va reuși să înlăture manifestarea unui fenomen natural. O data ce ne-am născut, trebuie să murim.

Dar în adăncimea interiorității noastre, dincolo de ”eu”  curge necuprinsul, nenăscutul, acolo se află corpul cauzal nemuritor, indestructibil. ”Vederea” nenăscutului din noi ne face cu adevărat conștienți de nemurirea noastră reală, că ceea ce ”moare” este efemerul, că trebuie să moară, ca să revină acolo unde îi este locul. Această ”vedere” este în sine aducătoare de pace sufletească. Dar până atunci obsesia morții va fi prezentă în mințile oamenilor clipă de clipă, chiar dacă nu suntem conștienți de această stare de neliniște, de tensiune.

Această neliniște este tot mai evidentă pentru oamenii care au un confort material asigurat, care nu au problemele traiului de fiecare zi și care sunt totuși nemulțumiți, fără să știe de ce. În subsidiar ei știu că vor trebui să moară, că orice ar face această clipă se apropie inexorabil. Asta nu înseamnă că cei care-și duc traiul de azi pe mâine sunt scutiți de grija morții.

Dar, oricum ai fi, oricât de bogat sau de sărac, moartea stă la pândă să te ia chiar din clipa în care te-ai născut. Și cum poate fi altfel, când oriunde te uiți în jurul tău moartea este prezentă, se hrănește cu viață ?! Animalele mor, sau sunt ucise, plantele, florile se veștejesc sub ochii noștri și mor. Totul este efemer, iar singura incertitudine rămâne clipa morții, care poate veni…oricând. 

Această evidență este ca o umbra ce ne va întuneca clipele de fericire. Îndrăgostiții, în disperarea lor de a fi cât mai mult împreună, își jură unul altuia iubire veșnică, dintr-o teamă evidentă de moarte.

Văzând asta și numai asta, n-ai cum să rămâi liniștit, împăcat, fericit, senin…Este imposibil.

Dar, există un ”dar” nevăzut  cu ochiul fizic, care când(?!) este ”văzut”  vom ști că în realitate  doar valul moare, OCEANUL niciodată. Energia vieții nu moare, ea naște alte și alte valuri, pe care le numim reâncarnări.

Religile s-au apropiat de Ocean cel mai mult, iar astăzi știința o poate face până la un punct. De ce oare bisericile, religile lumii nu au ajuns până la Ocean?! Motivul este pe cât de simplu, pe atât de meschin. O dată cu descoperirea Oceanului rolul bisericilor ar fi fost nul, nu ar mai fi avut ce ”intermedia”, chiar dacă intermedierea dintre om și Ocean, Existență, sau Divinitate…este o minciună. Nimeni nu poate intermedia ADEVĂRUL  SUPREM, acesta este o descoperire individuală. Astfel, toti cei care  declarau că au ajuns la Ocean, că s-au integrat în acesta ( ”Eu și Tatăl suntem una.”) , au fost uciși pentru blasfemia de a se autointitula…Dumnezeu. De fapt singura ”blasfemie” era adevărul eliberator de sub tutela exploatatoare a bisericilor.

Astăzi bisericile  continuă să  susțină  această inepție, că D-zeu ar fi ”cineva” din afara creației, din afara Existenței. Repet, este doar o minciună profitabilă, în absența căreia tot eșafodajul construit de teozofii s-ar prăbuși și o data cu el uriașele câștiguri materiale aduse bisericilor de această minciună.

Omul trebuie să rămână veșnic condamnat să fie un păcătos, să stea ca un cerșetor care să cerșească milă de la un D-zeu răzbunător, prin intermedierea slujbașilor bisericilor, care sunt tot mai lacomi, mai aroganți, mai ipocriți. Ei ”vând”, ceea ce nu au. Astfel bisericile au devenit fenomene sociopolitice, nu ceea ce pretind că sunt.

Orice încercare de a pătrunde în interiorul FIINȚEI, acolo unde se află adevărul transformator, a fost și este descurajată de biserici. Creștinismul nu recunoaște nici măcar reâncarnarea, care astăzi este dovedită științific.

Până nu vom realiza că suntem OCEAN, vom reveni ca val…viață după viață, moarte după moarte. Această conștientizare nu aprține rațiunii, cu tot arsenalul ei științific, filosofic sau religios.

Toată cunoașterea căpătată, toate construcțile minții, a gândurilor accumulate, nu sunt folositoare decât pentru periferia ființei. Acolo în adânc nu poate pătrunde decât percepția directă, fără intermedierea nimănui, fie ea știință, filosofie sau religie, trăind în PREZENT  în unica REALITATE.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s