REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (7).

5

Încheiam ultimul articol cu sintagma : ”NU JUDECA !” Asta este de fapt INOCENȚA. Copilul este în principal inocent deoarece ”nu știe”, mintea lui fiind goală de conținut este ca o oglindă care doar oglindește, nu interpretează.

Iisus completează această sintagmă spunând : ” Nu judeca, ca să nu fii judecat”. Adică orice judecată vei emite, orice interpretare vei avea…va fi invariabil greșită, deoarece tu judeci din cunoașterea căpătată, din condiționările tale religioase, morale, sau de altă natură. Tu nu vezi realitatea, o interpretezi greșit, iar aceste greșeli încalcă Legile Universului și de aceea spune Iisus că vei fi judecat. Astfel, orice interpretare pe care o vei face va fi greșită, ca a unui orb care pipăie realitatea, care o miroase, care o aude…vag, imaginând-o.

Dacă Existența acceptă orice, tu de ce nu accepți decât ”ce vrei”, ”cum vrei”, ”cât vrei” ?! Numai acceptând Existența, aceasta te va accepta devenind una cu tine…”Moralitatea” este o barieră pe care religia și filosofia o ridică în calea înțelegerii vieții. Astfel mintea devine duală, antagonică, fragmentară, schizofrenică.

O minte goală, inocentă, capabilă să vadă realitatea, este o minte care nu mai judecă. Iisus avea o astfel de minte care nu judecă. Pentru a fi pus în dilemă,  între legea iudaică, care condamna o femeie adulteră să fie lapidată si Legea Iubirii propovăduită de Iisus, acesta este întrebat de către judecătorii femeii, ce să facă, s-o omoare , încălcând Legea Iubirii, sau să nu o omoare, încălcând  Scripturile ?! Iisus nu are o minte duală, el este UNA cu Existența, o asemenea minte nu are dubii, nu alege. El le spune un lucru simplu, firesc, acela că păcatul nu-l poate judeca…păcatul… ”Cine este fără de păcat să arunce cu piatra”. Numai o minte curată, goală de conținut, liberă de condiționări poate gândi astfel.

Cum nimeni nu se știa fără păcat, nimeni n-a mai aruncat piatra, deoarece toți judecătorii femeii au păcătuit cu fapta sau cu gândul.

Nici noi să nu ne amăgim, faptul că am fi vrut să violăm pe cineva, să furăm ceva, că am vrut  răul cuiva, sau  să ucidem pe cineva, chiar dacă nu am făcut-o practic este irelevant, pentru lumea evenimentelor această dorință este comisă, este înregistrată ca atare. Asta ar trebui să ne dea mult de gândit,  s-au mai bine zis, să NU mai gândim vrute și nevrute, să nu mai lăsăm ca furia să ne inducă tot felul de gânduri agresive, sau dorința să ne facă să ne dorim manifestări ce pot nedreptății pe alții. 

Iisus nu-și permite să judece pe nimeni, deoarece fiecare are de reglat personal lucrurile între el și Existență. Aceștia sunt ochii de văzut,  ochii de ÎNȚELES realitatea așa cum este.

Creștinismul, creștinii ce se declară urmașii lui Iisus, este religia care judecă, culpabilizează, sau certifică sfințenia cu o ușurință strigătoare la cerul…atât se invocat de creștini. Calendarul creștin, fie ortodox sau catolic, este plin de sfinți și sfinte, de cei care sunt considerați apărători sau martiri ai cauzei creștine. Asta ca să nu mai amintesc despre păstratul și veneratul relicvelor celor declarați sfinți și sfinte. Este de-a dreptul absurd. Cum poate cineva, sau un grup de oameni, să judece cine este sau nu este…sfânt, înțelept sau iluminat?! Iisus, mentorul lor, învățătorul(?!) lor (fără voia sa), spune calar : NU JUDECA !… iar mintea ierarhilor bisericii împarte, clasifică, selectează…sfințește sau afurisește. Asta se petrece de sus și până jos, până la călugărul din mânăstire, toți JUDECĂ șicondamnă cu asprime ”păcătoșii”, uitând că și aceștia sunt semenii lor.

Este nevoie să înțelegem, că dacă privim lumea cu ”ochi de văzut”, inocenți, adică liberi de orice condiționare, atunci vom vedea că lumea este PEFECTĂ, atunci o vom venera cu adevărat în tot ce are. Acum venerăm doar ce este ”sfânt” și discriminăm ceea ce nu este sfânt(?!)…ne rugăm la sfinți inventați și la D-zei închipuiți.

Când ochii noștri vor vedea cu adevărat, oriunde vom privi vom fi recunoscători pentru ce vedem, pentru CĂ VEDEM. Cum poți privi soarele fără să fi excedat de lumina, de perfecțiunea sa?! Dar Pământul, dar apele, dar florile, munții, arborii, viețuitoarele, dar semenii…cum poți privi toate acestea fără o bucurie nemărginită, fără a le venera?! Acesta este realul, este ceea ce poate fi, pe drept cuvânt, adorat. Această adorație este adevărata rugăciune, nu cererile meschine, egoiste, nu lingușeala jalnică la vrun sfânt sau D-zeu.

S-au înmulțit bisericile, mai ceva ca ciupercile după ploaie, dar suntem tot mai separați între noi, tot mai izolați, mai individualiști, mai egoiști, mai violenți, mai vicleni unii față de alții și cu toții împotriva naturii, a mediului, care a devenit o vacă de muls și atât.

Picătura se roagă de Ocean spunându-i OCEANULUI ce să facă pentru a fi bine(?!). Adică știe valul, ce nu știe Oceanul?! Asta da…obrăznicie. Din fericire ÎNTREGUL știe mai bine de ce este cu adevărat nevoie…

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s