Cuvinte semințe: ”UNEȘTE LUMEA EXTERIOARĂ CU LUMEA INTERIOARĂ ȘI REALITATEA VA DEVENI UNA CU TINE”.

 

Fie că te preocupă numai lumea exterioară, fie că te preocupă numai lumea interioară, ambele abordări sunt greșite, sunt extreme, iar extremele generează dezechilibre. De fapt Existența este una singură, o lume ce cuprinde TOTUL, iar totul presupune echilibru pentru a fi funcțional. Lumea interioară împreună cu lumea exterioară sunt lumi complementare, sunt cele două fețe ale aceleiași monede numită Existență, cum sunt cele doua aripi ale păsărilor. Nu poți zbura cu o singură aripă, nu poți merge într-un picior. A trăi numai într-una din lumi înseamnă extremism, înseamnă a nu fi întreg, este condamnabil atâta timp cât ai acces la ambele lumi. În realitate aceste lumi se întrepătrund, nu există o linie de demarcație, un hotar unde se termină o lume și începe cealaltă. Mintea condiționată de tot felul de credințe poate face această schizmă, în ciuda faptului că Existența este indivizibilă.

Și în dragoste, acolo unde nu există iubire, sunt oameni ce se lasă seduși de aspectul exterior, sau de cel interior. IUBIREA nu face asemenea discriminări.

Periferia, lumea exterioară nu poate exista fără un centru, fără lumea interioară. Centrul este esența periferiei, iar periferia este o extensie a centrului.

Viața înseamnă flux și reflux, activitate și relaxare. În clipa în care îți impui una dintre aceste stări naști un conflict, o tensiune. Ele vin de la sine. Fii activ și relaxarea va veni firesc, important este să te manifești TOTAL, s-o faci cu bucurie. O activitate intensă, totală, va cere o relaxare pe măsură, energiile se vor manifesta din plin, echilibrat. Când interiorul se întâlnește cu exteriorul într-un perfect echilibru, atunci acestea pot fi transcense generănd starea, calitatea de MARTOR în mod spontan, de la sine. Întregul mister, cheia, este ECHILIBRUL, starea de UNITATE. Alegând extrenele, alegem dezechilibrul.

A trăi doar în lumea exterioară, la periferie, sau a refuza periferia, este același lucru. Calea dreaptă este aceea a echilibrului, a nu face alegeri, a nu căuta în extreme succesul.

Și ura și iubirea alese ca scop în viață generează conflict, exclusivism.

Este adevărat, nu este ușor să renunțăm la alegeri, cănd acest prost obicei ne-a intrat în sânge. Avem impresia că alegând ne exercităm dreptul la libertatea de decizie. De fapt alegem, condamnăm și respingem cu o mare ușurință, fără luciditate, de cele mai multe ori emoțional. Judecăm în același fel, cu mare ușurință orice, percepția sau emoția le confundăm cu judecata.  Este nevoie de o mare atenție pentru a renunța la alegeri, la judecăți pripite. A nu te lăsa atras de impulsul de a judeca, de a clasifica, de a compara oamenii, situațile în termeni de iubire/ură, de bun/rău, generează starea de echilibru, calea dreaptă.

Transcederea extremelor înseamnă MATURITATE.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Cuvinte semințe: ”UNEȘTE LUMEA EXTERIOARĂ CU LUMEA INTERIOARĂ ȘI REALITATEA VA DEVENI UNA CU TINE”.

  1. Noiembrie zice:

    Iubirea nu face discriminări Niciodată.

    • calinakimu zice:

      IUBIREA nu, dar noi facem aceste discriminări, atunci când ”iubirea” se opune urii. Cei ce se înregimentează într-o credință religiosă, iubesc pe D-zeu, pe toți cei ce cred în D-zeul LOR, excluzăndu-i pe ”ceilalți”, pe ”rătăciți”, pe păcătoși(?!), iar despre diavol(?!) vorbesc chiar urât. Ce iubire este asta?! Aud oameni care s-au iubit …pînă la D-zeu, iar după ce s-au certat, se urăsc acum. Ce iubire este asta?! Desigur ASTA nu este iubire, dar noua ne place cum ”sună” acest cuvânt generos.

      • Noiembrie zice:

        ”Cei ce se înregimentează într-o credință religiosă” CRED în iubire şi în Dumnezeu şi se numesc preoţi, călugari etc.
        Fiecare om alegeă să trăiască după cum simte şi după oportunitaţi. Nu îmi pare drept să judec pe cineva pentru faptul că este preot sau medic, sau constructor etc, să judec pentru că nu îmi place mie ce face sau pentru că nu face/nu gândeşte/nu crede în ce cred eu pentru că DOAR cum cred eu este bine. Ce să fac acum dacă şi-a dorit să se înregimenteze ca preot? asa cum şi bunicul meu a simţit să facă, şi el îi iubeşte şi pe cel buni şi pe cel mai puţin buni, eu aşa il ştiu. Ce să fac? Să îl judec pentru că el crede în ceva? Sau să îmi judec tatăl din oricare motiv? sau să vă judec pe dvs că sunteţi convins de un anumit adevăr? Nu voi face asta pentru că va respect.
        Este drept să iubim şi să iertam, să fim înţelegători, toleranţi şi să ne gândim de doua ori înainte de a arunca piatra.. cum bine s-a spus. Să îi lăsăm în pacea lor pe cei care slujesc lui Dumnezeu şi dacă au o vina în faptul că s-au înregimentat într-o credinţă religioasă nu ne priveşte pe noi ce menire si-au ales şi nu noi suntem în măsură să cântărim asta în gura mare. Ura îsi are rădăcini adânci în sufletul unora iar cei care simt ura nu vor înţelege poate niciodată ce este îngăduinţa sau iertarea.. ca să nu mai folosesc cuvântul iubire.
        Cu respect,
        Diana.

      • calinakimu zice:

        Diana, nu știu câți ani ai, dar asta nu contează, dacă n-ai fi și tu înregimeentată. ORICE credință a ALTUIA, pe care o preiei tradițional, sau pur și simplu, înseamnă ÎNREGIMENTARE. Întrebarea este : de ce ai nevoie să CREZI ? De ce ai nevoie de o AUTORITATE, fie ea politică sau religioasă, care să-ți spună cum este mai bine și ce TREBUIE să faci?
        Pănă nu vei arunca la gunoi toate cunoștințele căpătate, până când nu vei găndi cu mintea și inima ta, mulțumindu-te cu o credință sau alta, de împrumut, EȘTI înregimentată, nu-ți aparți.
        Religile reprezentă cele mai mari MINCIUNI, sunt de o ipocrizie strigătoare la cerul pe care îl invocă, în ciuda faptului că ele clamează adevărul. Singurul adevăr este cel descoperit de tine ÎN TINE, fără ajutorul sfinților, părinților sau ale unui D-zeu fantomă.
        Dar pentru asta trebuie să nu te mai refugiezi, să nu mai evadezi în credințele ALTORA, este nevoie să fii profund nemulțumită de TOT, deoarece lumea noastră este disfuncțională, NIMIC nu merge corect…
        În articolele mele despre asta vorbesc, iar ceea ce spun POT argumenta , iar argumentele sunt din viața REALĂ, nu țesute din vise și speranțe.
        Știu. Sună aspru, sună categoric, dar asta este REALITATEA, iar realitatea nu-mi aparține mie, este în proximitatea noastră, oricine o CONȘTIENTIZEAZĂ cu mintea spălată de gunoaie, o poate vedea.
        Cele ce le spun , le spun din pură compasiune pentru modul cum suferă, cum rătăcește lumea noastră. Nu susțin nici o religie, nici un sistem politic, economic sau social. Toate și-au dovedit incompetența. Susțin capacitatea omului de a se ELIBERA de sub tutela proprilor neputințe induse de educația familială, școlară, socială și religioasă. Chiar nu VEZI această ÎNREGIMENTARE ?! Măcar intelectual…dacă încă n-o SIMȚI ?!

      • Noiembrie zice:

        Nu am foarte mulţi ani… si merg la biserică din An în Paşte asta o spun cumva ruşinată dar nu aş vrea să credeţi cumva că aş fi o habotnică sau o încăpăţănată…
        Simţeam nevoia sa spun asta.
        Nu ştiu eu prea multe despre viaţă, recunosc, dar cum stă treaba cu iubirea, îngăduinţa, compasiunea şi respectul.. astea le-am învăţat temeinic.
        Desigur, văd şi simt. De fapt… mai mult simt.
        Cu drag,
        D.

      • calinakimu zice:

        Compasiunea este una, iar REALITATEA esre altceva. Faptul că realizezi nedreptățile lumii noastre, ipocriiziile ei, nu înseamnă că nu ești iubitoare. Din contră, tocmai pentru că iubești adevărul, trebuie să-l descoperi. Dar pentru asta mintea trebuie să fie LIBERĂ de condiționări, religiose sau nu. Adevărul, iubirea, compasiunea nu se învață decât din proprie experință. Nu poți urma pe altul, fie că-i zice Iisus sau Gheorghe. Fiecare este EL ÎNSUȘI, iar fiecare trebuie să-și găsesească propria cale UNICĂ, doar DIRECȚIA este comună. A urma pe altul, o doctrină, o credință, oricăt de înalte idealuri ar avea, tot înregimentare se cheamă…
        Tocmai fiindcă ești tănără ar trebui să-ți valorifici potențialitățile, talantul, cum spune Iisus. NU IMITA, nu crede, nu te înregimenta…DESCOPERĂ !!! Doar ai mintea și inima din dotare, de ce să le umpli cu prostiile altora?! Tu ești TU !!!
        Cu drag și…bucurie.

      • Noiembrie zice:

        Nu sunt o naivă. Pot să identific compasiunea de realitate, pot să identific destul de multe lucruri chiar dacă aparent nu aş da de înţeles acest lucru. Aleg pe acelea care le simt compatibile cu inima mea, pe acelea cu care rezonez, cu ceea ce simt şi se va arăta şi adevărul. Nu mă simt manipulată de nimeni şi nici nu aş accepta aşa ceva, sunt foarte atentă la ceea ce se întămplă în jurul meu, sunt mai rezervată.
        Merg acolo unde îmi spune inima să merg, acolo unde mă simt bine şi merg pe acolo unde drumul e limpede, nu neapărat lesnicios.. Sper doar să ajung şi unde vreau să ajung.
        Sunt ceea ce sunt: un om simplu.

        Mulţumesc pentru acestă discuţie. Îmi foloseşte.
        Mulţumesc mult!Vă îmbraţişez.

      • calinakimu zice:

        Mare atenție…la ce-ți spune inima. Ea vorbește din cunoaștere, din procesarea condiționărilor. Nu uita, sclavul perfect este acela ce se crede liber. Spun asta referitor la faptul că noi suntem un PRODUS al educației. Tu ești mulțumită de ”valorile” lumii noastre, de idealurile ei, de scopurile ei? Este ceva ce te mulțumește la felul cum arată lumea noastră, cum cele mai bogate instituții bisericești și-au clădit credința pe cel mai ”sărac” om LIBER?
        Spui că vrei să ”ajungi” undeva. Ai deci un scop, o finalitate, un viitor. Dar te cunoști pe tine…prin tine ?Existența este scop în sine. Scopurile noastre ne sunt induse de alții, de modele, de targheturi, de oportunități, de cele mai multe ori meschine.
        Ce-i aia…sunt un om simplu?! Nu te cunosc personal, dar te rog să mă crezi…nimeni nu este SIMPLU. Suntem UNIVERS și asta presupune o responsabilitate uriașă, pe măsura complexității.
        Cu bucurie…

      • Noiembrie zice:

        Sunt atentă la inimă.
        Nu sunt mulţumită de lumea în care trăiesc, sunt multe aspecte care mă deranjează, dar, ce pot să fac? Sunt prea mulţi… Da, vreau să ajung undeva, toţi ne dorim să ajungem undeva. Da, îmi doresc să termin studiile, vreau să am un loc de munca şi toate celelalte fireşti unei vieţi de om, sa am un rost cu alte cuvinte. Da, mă cunosc îndeajuns de bine să ştiu ca nu sunt un om perfect, ba chiar am o mulţime de defecte pe care mi le accept cu alte încă mă lupt, dar în mare sunt împăcată cu mine, nu am frustrări sau alte chestii. Ca să ajung unde îmi doresc trebuie să muncesc, să lupt, să învăţ, de mine depinde dacă voi ajunge acolo unde îmi doresc să ajung. Ce pot eu sa vă mai spun? Nu ştiţi ce înseamnă a fi un om simplu? Nu vă cred. Să lăsăm la o parte faptul că suntem un Univers în toate cele: trăiri, sentimente etc etc, eu spun că în Universul ăsta mă simt simplă şi singură, aproape de nimic.. pare un paradox dar pentru mine nu este.
        Eu aşa văd lucrurile. Asta sunt.
        O seara liniştită..

      • calinakimu zice:

        Îmi pare rău. Ești deja resemnată și nu-ți rămâne decât înregimentarea, adaptarea la un sistem corupt, profund viciat. Desigur, asta este…Eu nu văd așa lucrurile.
        O seară liniștită. și ție.

      • Noiembrie zice:


        Vă mulţumesc!

      • calinakimu zice:

        N-ai de ce…Aș fi dorit să-ți pot fi de folos cu adevărat.

  2. Mi-a plăcut , printre altele, asta: De fapt alegem, condamnăm și respingem cu o mare ușurință, fără luciditate, de cele mai multe ori emoțional.
    Putem scăpa de această tară, dacă vom învăţa să acceptăm şi părerile din jur chiar dacă nu sunt pe unda noastră de reflecţie. Să învăţăm să respectăm şi alte păreri asupra vieţii. S-ar putea ca ceea ce altuia i se pare a fi drept, mie să mi se pară, oarecum altfel…
    Zi bună, din Vrancea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s