CÂMPUL CUANTIC ŞI CONŞTIINŢA. (7).

Ştiinţa, până la momentul lansării Fizicii cuantice, se dezvolta pe orizontală cu legi specifice materiei cercetate până la saturaţie. Saltul calitativ pe o treaptă superioară vibratorie, care s-a făcut cu această ocazie, a deschis posibilitatea cercetării existenţei dincolo de materie, fapt ce poate lega ştiinţa de spiritualitate. Şi atunci, câmpul unificat ar putea explica experienţa iluminării sau posibilitatea conştiinţei de a accesa gene din AND, care să nu provoace suferință, îmbătrânire, boli, moarte. Se va putea explica fenomenul verificabil al schimbului de informaţii prin vocea interioară, posibilitatea minţii de a schimba realitatea, puterea minţii asupra materiei putând influenţa cursul tornadelor sau chiar viitorul omenirii. Un exemplu de fenomen prin care invizibilul acţionează asupra vizibilului, studiat de fizica clasică din punct de vedere al efectului, este acela al unui magnet al cărui câmp are influenţă asupra schimbării poziţiei materiei, de ex. a piliturii de fier. Raportându-ne la puterea câmpului nostru mental se poate cerceta şi explica acţiunea lui în interiorul corpului şi în exteriorul lui până la nivelul Universului. Pentru prima dată în istorie ştiința şi spiritualitatea pot ajunge să ofere un model de Univers inteligent, conştient de sine în momentul Big-Bangului.

Lui Einstein, după ce a părăsit această lume, i-a fost cercetat creierul pentru a observa dacă există ceva special care să-i justifice genialitatea. Nu a fost observat nimic deosebit. Nu în materie se pot observa ”deşteptăciunea şi prostia”. Inteligenţa, sufletul, spiritul, nu sunt produse ale materiei.

Câmpul zero poate fi considerat acel termen din fizică prin care s-a încercat definirea suportului non fizic al tuturor manifestărilor energetice şi materiale din actualul spaţiu-timp, ceea ce nu se vede, dar umple tot ceea ce se vede, liant universal supranumit „eter”.

Majoritatea fizicienilor au căzut de acord asupra faptului că există un câmp discret de forţă în orice moment de timp şi în orice punct din spaţiu referit ca şi „câmp cuantic”, care penetrează tot universul, fiind determinant pentru existenţa acestuia.

Contrar incapacităţii noastre din acest moment de a-l evidenţia, sau de a-l măsura, acest câmp cuantic se află pretutindeni şi nu vibrează, nu oscilează, nu creează polaritate şi nici contrast, deci nu radiază, aşadar este nemăsurabil cu instrumentele clasice care pot să măsoare doar fluctuaţie, radiaţie, vibraţie, adică asimetrie, practic ceva diferențiabil din altceva. Dependenţa măsurătorilor de această diferenţiere face ca vidul cuantic să nu poată fi cercetat în mod direct, ci doar dedus indirect prin studiul a tot ce se diferenţiază din el.

Câmpul Zero Universal, este precum suprafaţa unui iaz perfect calm, perfect drept, fără nici o undă, fără nici un val. Este toată o singură suprafaţă perfect uniformă, perfect unitară. Când ceva se mişcă pe suprafaţa acestei ape, faptul acesta creează discrepanţa, asimetrie şi contrast, adică valuri. Valurile înseamnă diferenţă de potenţial, manifestări energetice distincte, dinamizare diferenţială, exteriorizarea în formă a câmpului energetic de fond. Valurile sunt afirmări ale câmpului zero, ele fiind în definitiv alcătuite din aceeaşi apă a iazului cel nemişcat, deci din aceeaşi energie de câmp zero originară, doar că devenită din discretă, concretă. Similar, materia şi radiaţia sunt alcătuite din energie de câmp zero aflată într-o dinamică manifestă, în care variate aspecte ale dinamizării asimetrice produc efecte sesizabile implicând polaritate şi măsurabilitate.

 Deşi denumirea generic folosită, este aceea de CÂMP ZERO, un aspect important al său este non dimensionalitatea, ceea ce înseamnă non spaţialitate şi non temporalitate în sensul de lipsă a separaţiei spaţiale şi secvențialitații temporare. Această energie există ca şi omnispațialitate şi omnitemporalitate aferente tuturor locaţiilor şi momentelor din Univers.

În Fizica Newtoniană, dar şi în Fizică Relativistă, LOCALIZAREA în timp şi spaţiu este tot timpul PREZENŢA în orice experiment, măsurătoare, observaţie, din universul care ne înconjoară. Chiar dacă în fizica lui Newton poziţia şi momentul sunt absolute, iar în fizica lui Einstein sunt relative la o altă poziţie şi un alt moment, tot timpul vorbim de o localizare exactă ca punct din spaţiu şi moment din timp a unui fenomen.

Totuşi, în Fizică Subatomică, se fac primii paşi către un alt fel de legătură între particulele de materie şi energie – conexiune care nu mai ţine cont nici de spaţiu şi nici de timp. Se pare, că două particule elementare comunică între ele prin câmpul cuantic de fond sau câmpul zero, informându-se reciproc despre starea lor indiferent de contextul spaţio-temporal al fiecăreia. Acest fapt a fost evidenţiat de fizica cuantică atunci când două particule elementare (doi electroni sau doi fotoni) au fost puse la un anumit moment de timp în contact (aduse fizic una în apropierea celeilalte), după care separate şi trimise în direcţii diferite, cu viteze diferite (suferind astfel în sistemul lor de referinţă dilatări sau contracţii spaţiale şi temporale (conform legilor teoriei relativităţii). În aceste condiţii s-a observat şi măsurat faptul, că orice alterare de stare a unei particule induce automat asupra celeilalte particule o alterare a stării sale. Totul se întâmplă(?!) ca şi cum cele două particule ar alcătui un sistem unitar în care modificarea stării unei bucăţi a sistemului induce modificări în funcţionarea tuturor celalalte bucăţi al sistemului per ansamblu, iar fenomenul este cunoscut în fizica subatomică drept ”Superpoziţie Cuantică”. Dacă luăm în considerare, că Universul şi tot ce vedem azi a evoluat dintr-un punct de informaţie şi energie (infinit mic), putem afirma că particulele elementare din toate locurile şi din toate timpurile se influenţează în permanență unele pe altele prin faptul că toate sunt conectate la un nucleu originar de existenţă şi manifestare ale cărui extensii sunt.

În condiţiile în care toate informaţiile despre toate fenomenele din această realitate – de la microcosmosul cuantic la macrocosmosul relativist – sunt STOCATE în această sursă a-spaţială şi a-temporală de nucleu creator numită „câmp zero” – putem înţelege, cel puţin într-o formă incipientă, cum toate sunt, într-adevăr, interconectate, sau, cum TOATE SUNT UNA.

Anticii, dar şi contemporanii, au conceptualizat acest atemporal şi aspaţial, în care tot ce există îşi are originea informaţională şi în definitiv… existenţială, numindu-l SURSĂ, CREATORUL sau DUMNEZEU.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la CÂMPUL CUANTIC ŞI CONŞTIINŢA. (7).

  1. vasilegogea zice:

    …”a patra dimensiune” a ”spațiului mental” la I.P.Culianu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s