RAŢIUNEA, LOGICA, SLUGI MINUNATE ALE FIINŢEI. (4).

1

Spuneam în încheierea ultimului articol că ceea ce există, există şi se manifestă ACUM şi AICI, în PREZENT. Adevărul poate fi perceput, ceea ce este logic, raţional, poate fi înţeles şi totuşi nu acţionăm conform acestora. Nu acţionăm spontan din cauză că între perceptie şi acţiune apare un interval, interval care împiedică acţiunea spontană. Ne este şi teamă să ACŢIONĂM fără să pritocim, fără să sucim problema pe toate fețele, fără să ne gândim la ea din perspectiva cunoaşterii noastre.

Din nefericire creierul nostru suferă un proces de degradare continuă fiind în permanență excedat de ganduri, de probleme  diverse. Mintea este flecară, ea spune în permanență ceva, sare de la una la alta, doar, doar să nu tacă. De fapt aşa sunt învăţate minţile să funcţioneze, sunt antrenate să pălăvrăgească tot timpul.

Să presupunem că vedem că suntem lacomi, că suntem violenţi, că mintea borboroseste în permanență câte ceva…Bun, aceasta este observaţia observatorului. Dacă vrem să nu fim lacomi, să nu fim violenţi, să ne tacă mintea, nu vom face altceva decât să generăm alte probleme, alte conflinte. De fapt CONŞTIENTIZAREA este momentul când eşti total, când realizaezi faptul în sine, când vezi CAUZA care generează lăcomie, violenţă, sporovăiala minţii. A VEDEA cu claritate, cu acei ochi de văzut, de care vorbeşte Iisus, determină o stare interioară de intensă luciditate, în care nu vrei să te schimbi, să scapi de ceva…Atunci apare TRANSFORMAREA, care vine ca o consecinţă firească a ÎNŢELEGERII fenomenului. Faptele noastre o dată asumate, cu smerenie…produc o transformare interioară imediată, spontană.

Când conştientizezi ceea ce ESTE, acţiunea apare în mod spontan, iar această acţiune spontană este INTELIGENTĂ. Percepţia imediată, totală, nu alege, nu este duală, dubitativă, nu judecă, ea ŞTIE în lumina inteligenţei.

Percepţia, observarea sunt spontane, iar gândirea, raţiunea nu vor mai prelua controlul. Asta înseamnă o minte matură, sănătoasă.

Percepţia nu judecă, nu analizează, ea VEDE şi acţionează corect, spontan. Când raţionezi, când dai frâu liber gândurilor, când analizezi intervine tinpul, care multiplică problemele.

Viaţa înseamnă relaţie şi toate problemele noastre se confruntă cu acest aspect, fie că este vorba de relaţia de cuplu, de familie, cu partenerii, cu vecinii, cu colegii de serviciu, cu mediul…sau cu tine însuţi de unde pleacă de fapt adevărata problemă. De calitatea modului cum relaţionam cu Existenţa ţine calitatea vieţii pe care o trăim. În adâncimea, în frumuseţea, în calitatea acestei relaţionări constă întreaga semnificaţie şi înţeles al vieţii. Unde nu este relaţie, este dezechilibru, dezordine, confuzie, conflict, suferinţă. Relaţile depăşesc cadru strâmt, limitat al intereselor, al sexului, relaţia înseamnă contact emoţional, mental, lăuntric, înseamnă empatie, rezonanţă cu celălalt, este vorba de ARMONIZARE. Din păcate ne lăsăm despărţiţi de ego, de ambițile acestuia, de orgolii prosteşti (ca orice orgoliu), de tot felul de nimicuri care ne otrăvesc relaţile. O asemenea abordare egotică, iraţională, este posibilă din cauza lipsei iubirii, acestei energii unificatoare, armonizatoare. Cum însă nu putem iubi fiind în acelaş timp egotici, când ne-am pierdut sensibilitatea, când ne-am izolat psihologic unii de alţii şi de ÎNTREG purtând o platoşa egotică, credem noi autoprotectoare, nu facem decât să ne afundăm în confuzie şi suferinţă.

Repet, cel mai jalnic fapt ce ni se poate petrece şi ni se petrece, este acele al…neiubirii. Dacă am realiza gravitatea acestei neiubiri, dacă am fi cu adevărat raţionali (noi credem că suntem), logici, inteligenţi, am ACŢIONA spontan, fără să mai analizăm, fără să mai despicăm firul în patru, fără a cauta soluțile cele mai profitabile, acolo unde acestea nu sunt, n-au cum să fie…adică în afara iubirii. Fără iubire nu au cum să fie corecte soluțile găsite. Fără iubire există însingurare, împietrire. Mintea noastră nu-şi găseşte loc în inima, ea este prea ocupată cu gândurile, cu profiturile, este ambiţioasă, este în fond produsul gândurilor, condiţionărilor care-i determină felul de a fi, care ne determină în final relațile.

Aud pe mulţi spunând că iubirea poate fi învăţată, că poată fi cucerită?! Aşa ceva nu este posibil, ea vine atunci când îi faci loc în mintea/inimă, atunci când găseşte spaţiu adecvat de manifestare. În lipsa iubirii suntem…cum suntem : nesimţiţi, reci, lacomi, grosolami, pragmatici. Alergând după satisfacerea plăcerilor superficiale.

Citim biblioteci întregi, mergem la maeştrii spirituali, la biserici, căutăm răspunsuri la sfinţii din pustiu, căutându-ne peste tot fericirea, pacea, liniştea. Cunoaşterea însă…nu are nici o legătură cu iubirea, iar iubirea nu se cucereşte, nu se capătă de la alţii, cunoaşterea este un produs al gândirii, este imaginată, n-are realitate, în afara domeniului ştiinţific, practic. Când însă mintea se întâlneşte cu inima, atunci relaţionarea devine armonică, deoarece acum este condiţionată de iubire. În afara acestei condiţionări nu poate exista înţelegere, armonie, corectitudine, RELAŢIE.

Repet, aceasta nu este o descoperire a minţii condiţionate de cunoştinţele căpătate, este REVELAȚIE, o revelaţie posibilă în urma întâlnirii dintre minte şi inimă, o minte eliberată de cunoştinţele trecutului, care se manifestă ACUM şi AICI, gata să primească veşnicul prezent, noul…ADEVĂRUL.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la RAŢIUNEA, LOGICA, SLUGI MINUNATE ALE FIINŢEI. (4).

  1. Alex zice:

    Foarte interesant articol. Fără rațiune și fără logică, ce-am mai fi? Chiar dacă sunt destui semeni care cred că se poate trăi bine și fără aceste coordonate minunate ale ființei umane, cei mai mulți oameni înțeleg că suntem ființe raționale și că trebuie să trăim ca atare, străduindu-ne să facem totul cu rost și logic.

    • calinakimu zice:

      Vezi tu, este o confuzie creată asupra rolului minții. Aceasta este minumată în viața practică, în domenile ei de activitate, domenii ce țin de știință, de tehnică, tehnologie, matematică, cerecetare în general. D.p.d.v psihologic, în ceea ce privesc relațile de care vorbesc în articol, nu avem nevoie de mintea condiționată de gânduri, de cunoscutul căpătat. Ceea ce se petrece în fiecare moment este ceva UNIC, iar a judeca unicul, noul cu logica unor cunoștințe moarte, este un non sens. In viața spirituală nu de creier, de rațiune este nevoie, este nevoie de acea minte/inimă de care tot vorbesc, atunci controlul este preluat de inimă, acest organ spiritual. Inima nu este doar o pompă de pompat sânge…

  2. Acum avem la ce medita duminica asta, daca pana acum am vegetat doar…
    duminica placuta in continuare si interesant mod de a expune..revelatia, nu problema 🙂

  3. calinakimu zice:

    Mă bucur. Meditația este cel mai corect mijloc de interiorizare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s