RAŢIUNEA, LOGICA, SLUGI MINUNATE ALE FIINŢEI. (2)

.3

Este evident pentru oricine priveşte în jurul său, că lumea nostră se află într-o continuă degradare, că DIRECŢIA în care merge este greşită cu…180 de grade.. Nici raţiunea, nici logica, creierul, mintea nu au fost capabile să rezolve problemele omenirii, din contra, le-au generat şi le amplifică. Este clar că este nevoie de o abordare complet diferită.

Fie că vorbim de problemele politice, economice, sociale sau religioase, vom observa că raţiunea nu le-a rezolvat, oamenii fiind tot mai debusolaţi, mai confuzi. O abordare logică, raţională, echilibrată a acestei situaţii ne arată că până la un punct putem înţelege cu mintea noastră cea de toate zilele, cu mintea noastră de acum, dar pentru a conştientiza în măsura în care putem transforma prin înţelegere, INTELIGENT această situaţie, este nevoie de o altă calitate a minţii, de o altă stare a minții. Pentru a vedea ce este, adică pentru a CONŞTIENTIZA realitatea şi pe cale de consecinţă pentru a  o transforma, este nevoie ca mintea să fie liberă de condiţionări, prejudecăţi, adică să fie cu adevărat liberă. Concluzile, prejudecățile, credinţele, dogmele sunt piedici care condiţionează mintea să gândească limitat, să nu vadă realitatea, să nu poată ACŢIONA liber, INTELIGENT. O minte liberă este fundamental compasională, iubitoare, deoarece FIINŢA noastră aşa funcţionează natural.

Dacă vom  pleca în  cercetarea noastră de la cum suntem acum, când suntem un produs social al experienţelor şi condiţionărilor căpătate în procesul educaţiei, vom vedea că ne dorim confort şi siguranţă, vrem stabilitate şi predictibilitate, o permanență şi ne vom identifica cu tot ceea ce credem noi că ne poate satisface aceste dorinţe, fie că sunt dogme politice sau religioase, nu contează atâta timp cât ne fac plăcere, cât ne dau senzaţia stabilităţii. Cât timp suntem tineri, plini de entuziasm, când nu ne preocupă în mod serios trecutul şi nici viitorul, suntem oarecum mulţumiţi de starea noastră, de tinereţe. Dar tinereţea trece şi din păcate pentru cei mai mulţi oameni, îmbătrânesc fără să se fi maturizat psihologic, iar la bătrâneţe nu mai au de ce să se agaţe, decât poate de regrete, sau căutând fericirea în amintirea bucuriilor tinereţii, ale experienţelor trecute, în iubirile consumate.

Dorinţa de a fi bogat ți bogăția oferă siguranţă, independenţă, dar chiar şi bogaţii suferă de neliniştea incertitudinilor unei siguranţe care transcede efemerul.

Întrebarea este: există oare siguranţă, o siguranţă psihologică de care să ne agăţăm ?

După ce se vede în jur, după profundele dezechilibre  ale oamenilor ce fac parte din societăţi sau credinţe diferite, această siguranţă nu există. Cei inregimebtați religios într-un cult sau altul, vor accepta să discute despre credinţa lor până în momentul în care se vor simţi ameninţaţi, până le va fi ameninţată stabilitatea, siguranţa pe care şi-au pus-o în religia respectivă. Din acea clipă orice comunicare cu aceştia devine imposibilă, nu-şi pot depăşi interesele amenințate, condiţia limitativă autoimpusă, mintea lor refuză să meargă mai departe, este periculoasă libertatea pentru ei. Cu politicienii se petrece la fel, numai că aceştia dispun de un aparat represiv cu care vor încerca să astupe gura celor care le ameninţă stabilitatea și acesta stabilitate, ca în cazul religilor, înseamnă libertatea de a exploata pe ceilalţi.

Tot ceea ce facem noi se bazează pe gândire, fie că vorbim de dimensiunea practică, materială, fie de cea spirituală. Rolul gândirii nu poate fi ignorat, dar ea nu poate oferi siguranţă psihologică. Tot ce poate oferi gândirea în acest domeniu al siguranței sunt doar ILUZILE. Acestea oferă dogme, sisteme filosofice, inventează D-zei, sfinţi, credinţe teiste sau ateiste de care să-şi lege speranţele, speranţe care le oferă siguranţă, stabilitate, permanență. Doar iluzii.

Structura gândirii, orice am face, nu ne poate oferi realizarea acestor dorinţe. Este firesc, gândirea este formată din cunoştinţe acumulate, din experienţe petrecute şi interpretate după cum am fost condiţionaţi să gândim, din amintiri, adică din memoria trecutului, toate acestea fiind depozitate în creier. Cum oare poate trecutul acumulat în creier să confere siguranţă în viitor?! Orice vine din trecut şi se proiectează în viitor este ILUZIE.

De fapt, realizând că trecutul nu ne poate oferi siguranţă, gândirea va proiecta ceva care să ne asigure siguranţă în viitor…SPERANŢA.

Această dependenţă de acest mod de a gândi, de credinţe, dogme, de moral/imoral, de tot ce am construit în trecut, ca trecut, nu face decât să ne împiedice să percepem ADEVĂRUL.

Logic putem înţelege acest fapt, dar practic nu ne putem depăşi convingerile înrădăcinate, o barieră, iar bariera se numeşte FRICA DE NECUNOSCUT. Eu înţeleg să-ţi fie frică de cunoscut, de ceva ce ţi-a produs acest sentiment, dar frica de nou este greu de imaginat. De fapt este o frică ilogică, atâta timp cât nu realizăm că nu poate exista siguranţă în cunoscut, că acest mod de a gândi este periculos, iar viaţa ne confirmă acest fapt. Trăim sub spectrul tuturor temerilor posibile şi imposibile.

A fi INTELIGENT  înseamnă a vedea falsul ca fals şi adevărul ca adevăr. Inteligenţa nu este nici raţiune, nici gândire. Inteligenţa este siguranţă totală şi după cum am mai spus, ea nu aparține cuiva anume, aparţine Existenţei. Ea se manifestă ca ACŢIUNE spontană, liberă, fără alegere.

Gândirea aparţine trecutului, este o mişcare dependentă de timp, ceva ce se poate măsura, iar tot ce poate fi măsurat…nu poate fi adevărat. Siguranţa creată de gândire este ILUZIE, dar asta nu o poate vedea decât INTELIGENŢA. Această INTELIGENŢĂ  atemporală este SIGURĂ, este PERMANENTĂ şi o poate cunoaşte numai MARTORUL.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la RAŢIUNEA, LOGICA, SLUGI MINUNATE ALE FIINŢEI. (2)

  1. Ema zice:

    In sfarsit ceva bun ce asteptam de mult sa citesc 😉 multumesc! 🙂 p.s: iluzia e lacatul ce prinde toate celelalte la un loc..in timp ce speranta e cheia lacatului 😉

    • calinakimu zice:

      Ma bucur că rezonăm pe anumite paliere…Cu cât mai multe, cu atât mai bine…In sfârșit ceva bun…mă face să cred că este nevoie să fiu mai clar…poate n-o sa mai fie nevoie de…în sfârșit…Oricum…tratarea unor asemenea subiecte lasă loc interpretărilor si este minunat că este așa. Unanimitatea îmi dă fiori…

  2. calinakimu zice:

    Fiindcă fiecare este unic, chiar dacă substanța este comună, Este firesc ca fiecare să vadă acelaș lucru în felul său, Bineânțeles, pot fi multe puncte comune, poate fi rezonanță, empatie..dar nu unanimitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s