BLESTEMUL LUI …”TREBUIE”.   (5).

 

Spuneam despre faptul că mintea noastră se află într-o continuă competiţie cu ea însăşi şi cu alţii, competiţie întreţinută de imperativul „trebuie”. Ne interesează ce fac ceilalţi şi nu ne interesează de noi, CINE şi CE suntem. La aceste întrebări autoreferenţiale răspunsurile noastre oscilează între cele pur formale şi cele de-a dreptul inepte. Excepţie fac bisericoşii care vor da răspunsuri năucitoare, repetând papagaliceşte din vreo carte de teologie. Dacă am şti cine şi ce suntem cu adevărat, de ce daruri beneficiem, am realiza de câte puţine nevoi avem pentru a fi fericiţi.

Din ignoranţă noi credem că murim o dată cu moartea corpului fizic, cu părăsirea acestuia şi această credinţă pe mulţi îi scoate din minţi, îi disperă. Asta se poate petrece din cauză că trupul a fost singurul bun al tău pe care te-ai bazat în viaţă, te-ai identificat cu el, l-ai glorificat, l-ai stors de plăceri şi energie şi acum sau mâine, eşti nevoit să-l părăseşti, să te împaci cu gândul că tot ce ţi-a plăcut în viaţă, tot ceea ce ai adunat vor muri o dată cu numele şi trupul tău. Acest gând devine pentru mulți….insuportabil. Şi atunci „trebuie” să faci ceva să amâni această clipă fatidică, să te amăgeşti până în ultima clipă că TU nu vei muri, că va fi…altădată. Această stare este generatoare de multă nelinişte, de tensiuni care „trebuie” defulate. Din cauza acestei temeri majore întreţinută din ignoranţă, direcţia în care cauţi va fi exact opusă celei fireşti.

În loc să te CENTREZI, să te regăsești acolo unde EŞTI de fapt, în interior, în loc să vii ACASĂ, fugi de tine şi cauţi uitarea, amăgirea, speranţa(?!), satisfăcând preamărirea trupului, periferia existenţei. De fapt, oricât ai avea, oricât de mari ar fi bogăţiile adunate, dacă nu-ţi cunoşti decât trupul, eşti extrem de sărac, eşti un cerşetor care fuge de moarte, adică fuge de VIAŢĂ. Viaţa şi moartea sunt cele două faţete ale aceleiași monede, te temi de una…te vei teme şi de cealaltă ( acesta este unul din motivele agoniselii fără măsură, teama de moarte).

Nu-ţi rămâne decât imperativul „trebuie”. Trebuie să te agăţi de ceea ce crezi că ai, de vremelnicul trup şi atunci „trebuie” să aduni cât mai multe lucruri, experienţă, notorietate, glorie cu care speri tu (?!) că-ţi vor asigura cumva imortalitatea, că vei fi pomenit în vecii vecilor. Este o abordare jalnică, de prost gust. Dacă ar fi aşa, dacă n-ar fi nimic care să transceadă morţii trupului, viaţa chiar nu ar mai avea rost.

Dacă însă pătrunzi în viaţă cu toată fiinţa, dacă înţelegi ce este viaţa, nu te mai poţi teme de moarte. Viaţa ne oferă clipă de clipă oportunitatea de a fi fericiţi, dar noi nu suntem PREZENŢI, nu suntem niciodată ACASĂ pentru a o primi, pentru a o întâmpina cu bucurie, pentru a o accepta. Totul ni se oferă gratuit, este suficient să acceptăm aceste daruri ale Existenţei, iar aceste daruri încep cu trupul, gazda în care sălășluiește SINELE. Iubeşte trupul, bucură-te de el, dar nu te identifica cu el. L-ai primit cu împrumut pentru o perioada mai scurtă sau mai lungă de timp, ca vehicol al SINELUI, a ceea ce eşti tu în mod esenţial. Însă acest corp fizic nu este singurul primit, mai este cel eteric, cel astral, Eu-l superior…Cunoscându-le şi este posibil, vom trece dincolo de bariera ignoranţei întreţinută de inconştienţă. Cunoscamdu-ne corpurile fizic/spirituale  vom putea colabora cu acestea, vom putea comunica, vom putea spre ex. convinge corpul astral să determine corpul eteric să vindece pe cel fizic la nevoie, de eventualele boli survenite prin încălcarea legilor Universale, iar legea cea mai încălcată prin ignorare este cea a IUBIRII, prin neiubire. Încălcarea acestei legi a IUBIRII înseamnă boală, suferinţă confuzie, după cum respectând-o înseamnă cunoaştere de sine, protecție, sănătate, bucurie, fericire.

Nu „trebuie” să fii altfel decât EȘTI cu adevărat, este suficient să FII TU ÎNSUŢI, să te descoperi şi transformarea din cum eşti acum, în CINE EŞTI de fapt, vine de la sine.

Nu „trebuie” să fii bun, EŞTI astfel, dar pentru a fi astfel, aşa cum EŞTI, este nevoie să FII TREAZ, nu ameţit de o lume pe care nu apuci să o înţelegi. Şi nu apuci s-o înţelegi din cauza că tot timpul TREBUIE să fii altcineva, să faci altceva, să alergi după ce de fapt ai în tine, după ceea ce EŞTI cu adevărat.

Nu te mulţumi cu firimiturile lumii aşa zis materiale, oricât de multe ar fi acestea, tot firimituri rămân. TU ai dreptul legitim la TOTUL, dar pentru aceasta FII TOT în TOT. Acceptă fericirea celuilalt şi contribuie la ea ca fiind a ta şi când spun celuilalt mă refer la Existenţă. Asta înseamnă să FII în Împărăţia Cerurilor, asta înseamnă înţelesul sintagmei lui Iisus…EU ŞI TATĂL SUNTEM UNA…

FII una cu Existenţa şi vei fi IUBIRE, vei fi DUMNEZEU.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la BLESTEMUL LUI …”TREBUIE”.   (5).

  1. Ileana zice:

    Citesc cu atenție, mulțumesc frumos! O zi frumoasă! ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s