BLESTEMUL LUI …”TREBUIE”.   (3)

 

Spuneam rândul trecut, că FERICIREA este un drept la care, fără nici o discriminare, cu toţii avem acces, cu o singură condiţie de cel mai elementar bun simt, aceea de a fi găsită ACOLO unde ESTE. Dar până una alta, oamenii caută(?!) fericirea acolo unde NU este, îşi închipuie că ea poate fi cumpărată cu bani, că ţine de mărimea averii, de dimensiunea puterii materiale, de un anumit cult religios, de celebritate, de glorie…Cu alte cuvinte ea este căutată exclusiv în lumea materială, care, cu toate minunatele ei virtuţi, nu poate oferi de una singură fericirea, fericire care este o consecinţă a unui ÎNTREG alcătuit în egală măsură de dimensiunea material/spirituală. Aceste dimensiuni coexistă, ele chiar nu pot fi separate. Din nefericire, cu toate că dimensiunea spirituală este cauzală, că vieţuim în ea şi prin ea slujindu-ne de dimensiunea materială, nu cunoaştem şi nu acordăm importanță decât dimensiunii materiale.

Acest „trebuie”, cum spuneam, ne obligă să fim într-o continua alergare generatoare de tensiuni  în vederea atingerii unor scopuri profitabile pentru satisfacerea ego-ului supradimensionat, de care nu suntem conştienţi, pe care-l acceptăm cu ”mândrie”. Este de ajuns ca cineva să ne „jignească”, să spună ceva incriminator la adresa noastră şi gata…luăm foc, ego-ul reacţionează prompt şi suntem „obligaţi” s-o facem, că de… suntem demni, nu ne lăsăm călcaţi în picioare. Este de ajuns să vorbească cineva de rău despre „ţara” noastră, despre „credinţa” noastră, despre „familia” noastră, despre echipa de fotbal (sau din alt sport)…”favorită”, despre hainele, maşina, casa noastră şi gata suntem pe picior de război, suntem gata să ne răzbunăm, că de…suntem patrioţi, credinciosi,  familişti, MÂNDRI nevoie mare…TREBUIE să reacționăm astfel, nu?! … NU !!!

Mintea noastră cunoaşte neumarate aspecte ale dimensiunii exterioare, dar mai nimic despre dimensiunea interioară, acolo unde se află partea consistentă, dar nevăzută a aisbergului. Ne preocupă într-o aşa de mare măsură periferia Existenței, gloria trupului, încât uităm (dacă am ştiut vreodată?!) că acesta este gazda CELUI CE  LOCUIEŞTE vremelnic în acest trup vremelnic. Am ajuns să ne adorăm acest trup, să-i satisfacem capricii inventate, să-l iubim ca pe un obiect cu care ne identificăm, cu toate că nu-l respectăm,  nu-i ştim nevoile reale.

Iisus spune…”bate şi ţi se va deschide”…cu alte cuvinte trupul este o poartă în spre dimensiunea interioară, acolo unde se află CEL ce s-a întrupat în acest corp devenit templu prin prezenţa sacră a ÎNTRUPATULUI, a sufletului acestuia. Se spune, pe drept cuvânt, că acest trup este alcătuit din ţărână, din produsele acesteia şi în final acest corp va redeveni tărână, când CEL sacru îl va părăsi. Aşa este, dar ca ţărâna să devină trup/templu, nimeni nu-şi poate imagina câtă inteligenţă, câtă iubire, câte energii ale corpurilor spirituale se investesc, în aşa fel încât pământul să devină trup. ATENȚIE ! Însăși pământrul este sfânt, deoarece AȘA ESTE INTREG UNIVERSUL. Dacă vom merge mai în urmă, vom ști că toate acestea s-au ”făcut” din LUMINĂ. Acest miracol este valabil şi pentru plante, şi pentru animale, cu singura diferenţă, că pentru corpurile spirituale ale acestora, mai puţine, nu au participat atâtea energii și entității spirituale, câte participă la alcătuirea corpurilor material/spirituale ale omului.

Bate la poarta trupului pentru a avea acces la cel ÎNTRUPAT. Eu spun (şi nu este o aroganţă) că nici măcar nu trebuie să baţi (a bate se referă la efortul depus pentru a conştientiza), că de fapt uşa este deschisă…Închisă, ferecată este mintea ta, care nu lasă loc, adică este plină de dimensiunea materială, o  minte care nu se relaxează niciodată, care nu tace pentru a i se revela dimensiunea spirituală în toată măreţia ei. Nu spun că templul în care se află CEL întrupat poate fi neglijat, sau dispreţuit, că nu este lumină (totul este făcut din LUMINĂ ). Sunt ferm împotriva acelora care-şi schingiuesc trupul pentru a-l ”înfrâna”, care se autoflagelează, care-și pedepsesc trupul,  care îşi consideră trupul ca sursă principală a păcatului(?!) cărnii. Aici bisericile săvârsesc cu adevărat un mare păcat. Nu carnea păcătuieşte, păcatul constă în refularea NORMALITĂŢII, în credinţe contare firii şi acestea se află în mintea pervertită de biserici. În egală măsură sunt împotriva acelora ce-şi siliconeaza trupul, îşi fac tatuaje, îşi sfredelesc trupul pentru a şi-l înzorzona. Părul, sprâncenele, genele, tenul sunt supuse la tot felul de tehnici  în vederea îmbunătăţirii normalului, pentru a arata ”altfel” decât suntem(?!). Trendurile, moda TREBUIE(?!) urmată cu sfințenie, ne impune atitudini, acţiuni aberante. Nimic din toate acestea nu reprezintă respectul care ni-l  datorăm trupului.

Vreau să fiu bine înţeles, nu sunt un puritan bigot, un popă de comună, un moralist cu idei fixe, cum nu sunt împotriva noului. Evidetiez doar aspecte reale ce ţin de…irealităţile manifestărilor noastre. Spun doar ce se vede cu ochiul liber.

Repet, nu sunt împotriva nevoii de a te îngriji, de a retușa mici imperfecțiuni, de a pune în evidență anumite calități, de a estompa anumire ”defecte”, dar aceestea pot fi  făcute cu discreție, naturalețea să prevaleze.

Nu TREBUIE să fiţi la modă, în trend… pentru a fi deosebiţi. Din contra fiind astfel, ţinând cont de manipulările celor interesaţi să vă bage mâna în buzunar, deveniţi o turmă dusă de nas şi nu numai, dusă de nas de lupi, de păstori îmbrăcaţi în haine de oaie. A te respecta înseamnă în mod fundamental să  FII TU ÎNSUŢI, autentic, creativ, LIBER, nu o frunză bătută de vântul curentelor la modă…

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la BLESTEMUL LUI …”TREBUIE”.   (3)

  1. Ileana zice:

    In totalitate de acord! Aștept continuarea cu puntul pe I ca de obicei! O zi plăcută! 🙂

  2. Ca de obicei… profund.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s