BLESTEMUL LUI …”TREBUIE”.   (2).

 

Enumeram în ultimul articol unele aspecte ale acţiunilor condiţionate de acest cuvânt corupător „trebuie”. Când o acţiune este condiţionată de acest imperativ „trebuie”, acţiunea nu va fi una firească, relaxată, entuziastă, săvârșită cu bucurie, nu vine din interiorul nostru, din spontaneitatea creativităţii, a unui potenţial pentru care avem o înclinaţie naturală. De fapt nici nu am fost lăsaţi să ne aflăm abilităţile, multe dintre acestea au fost reprimate, deoarece „trebuie”să facem în viaţă tot ce este oportun, profitabil, să fim pragmatici (alt cuvânt corupător) atunci când întreprindem vreo acţiune. De fapt o asemenea întreprindere nu poate fi numită o acţiune cu adevărat, este o reacţie faţă de anumite scopuri. Cu alte cuvinte acţiunile noastre „trebuie” să fie profitabile, iar pentru a maximiza profitul va „trebui” să nu ne facem prea multe scrupule, să nu ţinem cont decât de NOI, de binele NOSTRU , de scopurile NOASTRE, chiar dacă acestea nu ne reprezintă, nu sunt morale, sau pentru care nu avem abilitățile necesare. Ce dacă?! TREBUIE !

În zilele noastre, pe masură ce competivitatea este din ce în ce mai acerbă în toate domenile de activitate, când miza câştigurilor materiale ne „obligă”…TREBUIE să facem TOTUL pentru a fi  tot mai competitivi, mai concurenţiali pe piaţă. Pentru acest deziderat, încă de mici, de foarte mici, copiii sunt schingiuiţi (unde este protecţia copilului?!) pentru a-şi însuşi abilităţi, cunoştinţe, deprinderi cu ajutorul cărora vor face faţă concurenţei din domenile abordate. Copiii vor fi încă de foarte mici angrenaţi în tot felul de concursuri, de olimpiade pe categorii de vârstă, vor frecventa şcoli specializate, vor fi duşi la cursuri, meditaţii în particular pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor şi abilităţilor. Dacă nu ai şansa să te naşti într-o familie înstărită din tată în fiu, dacă nu eşti copilul vrunui om de afaceri, politician, medic, sau preot, va „trebui” să tragi din greu pentru a dobândi o poziţie socială ce-ţi va asigura un trai decent. Toți oamenii îşi doresc mai mult, din ce în ce mai mult, tot mai mult, cât mai mult posibil…şi imposibil şi această dorinţa sfâşietoare noi o numim în mod ipocrit… progres, evoluţie, succes. De fapt este vorba de frică, de asigurarea unor câştiguri materiale care să ne securizeze viitorul, adică impredictibilul, inexistentul, care să ne asigure notorietete, putere, glorie, satisfacerea lăcomiei…EGO-ului.

Să vedem ce se petrece în lumea sporturilor, acolo unde prevalează performanţa individuală sau de echipă, acolo unde, chiar dacă îşi vâră dracul coada, cu greu poţi obţine notorietate şi câştiguri în lipsa valorii, a performanţei ce ţine de abilităţi individuale. Chiar în cazul în care ai talent, abilităţi evidente pentru practicarea unui sport anume, nu este suficient. Vârsta la care un viitor sportiv de performanţă poate deveni performant, într-o lume a concurenţei acerbe, fără menajamente, este din ce în ce mai mică, este împinsă spre vârste fragede. Încă de la vârstă de 5-6 ani „trebuie” începută performanţa. Este incredibil unde s-a ajuns. Copilăria, toată adolescenţa şi tinereţea vor fi supuse acestei sintagme imperative TREBUIE !

Copiii nu vor avea copilărie, nici adolescență, nici tinereţe, le va fi furată cea mai frumoasă, inocentă, curată perioadă a vieţii lor. Aceşti copii, viitori adulţi, consider că nu se vor putea maturiza niciodată, vor rămâne cu sechele psihice şi fizice până la sfarșitul vieţii lor. Este firesc, aceştia prin netrăirea momentului de debut al vieţii, când se descoperă bucuria, iubirea, nebunia tinereţii, acestea vor trebui transferate prin refulare, prin pervertire în domenii străine  normalităţii. Am cunoscut copii setaţi, copii de o ambiţie bolnăvicioasă, copii care aveau reacţii aproape patologice din dorinţa de a învinge, de a câştiga. Culmea este că părinţii, care au investit timp şi bani pentru această atitudine a copilului lor…erau mândri(?!).

Aceşti copii nu ştiu decât că „trebuie” să se supună unui priogram draconic, fără de care marea performanţă nu poate fi atinsă. Vor avea poate bani, mai mulţi sau mai puţini(?!)  în funcţie de talentul şi munca fiecăruia, dar viaţa lor va fi un şir de frustrări, de refulări, care neamplinite la timpul lor vor rămâne în subconştient ca o otravă ce va defula din când în când.

Lucrurile nu stau foarte diferit în alte domenii de activitate, unde dacă o începi de „jos”, fără pile, fără părinţi bogaţi, celebri… „trebuie” nu numai să înveţi mult, să ajungi un bun profesionist, mai trebuie să ai „noroc” în viaţă, și norocul ţine de cât de pragmatic esti, de oportun, de lipsit de scrupule ca să-ţi faci loc cu coatele, cu compromisurile pe care „trebuie” să le faci pentru a ajunge „cineva” în viaţă. Sintagma aceea binecunoscută referitoare la faptul că în spatele oricărei averi mari stau fapre reprobabile, că niciodată să nu întrebi pe un om bogat cum a făcut primul milion…este adevărată.

Văd tot felul de şcoli particulare, de şcoli pregătitoare în vederea accederii în şcoală, în care copiii sunt îndopaţi cu lucrul pe calculator, cu limbi străine, cu lecţii de balet…Copiii noştri niciodată nu sunt prea buni pentru modul cum am structurat societatea. Eu susţin că societatea nu este bună pentru cât de buni sunt copiii noştri. Dar acest fapt va trebui să-l înţeleagă câţi mai mulţi părinţi, părinţi care îşi vor iubi cu adevărat copiii pentru ceea ce SUNT.

Vrem să ne împlinim neâmplinirile vieții noastre și nu sunt puține, pe spinarea copiiilor nostri, vrem să ne maximizăm o investiție reprezentată de acești nefericiți copii. Vrem să ne mândrim cu realizările copiiilor noștri cu care ne identificăm, iar dacă în familia noastră se poartă tradiția studilor universitare, vom face tot posibilul să ne forțăm copilul sa continue tradiția… Asta, ca să nu mai vorbesc despre copiii de medic, de popă, de sportiv, de muzician…care este MUSAI să aibă înclinații și să urmeze meseria tradițională a familiei, sau a părinților săi.

Este un subiect la care vor trebui să mediteze părinții și viitorii părinți.

În lumea noastră de fiară şi de pradă…toate au un preţ, doar FERICIREA …NU ! Ea este un DREPT legitim pe care ni-l refuzăm nouă şi copiiilor noştri.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la BLESTEMUL LUI …”TREBUIE”.   (2).

  1. krantz zice:

    Chiar aş fi curios cum ar arăta o societate fără „trebuie” adresat copiilor. Pentru mine, acest „trebuie” lansat în copilărie reprezintă şi o treaptă spre dezvoltarea individului. E drept, ţine şi de capacitatea părinţilor de a realiza care este nivelul maxim de „trebuie” acceptabil de către copil. Mă gîndesc că, de exemplu, Simona Halep a avut parte la viaţa ei de o mulţime de „trebuie”, care pînă la urmă nu i-au făcut chiar aşa rău. Ba din contră.
    Mă tem că invitaţia lansată la articolul precedent „Haide la ţară”, unde credeţi că e mai bine, m-ar face să văd în multe cazuri, blestemul lui „NU trebuie”. Ăla care îi spune copilului că n-are nevoie de şcoală. Că-l prinde mult mai bine coada vacii. Nu că n-ai putea găsi fericirea şi acolo. Dar poate că alţii ar căuta-o în altă parte.

    P.S. observ o schimbare semnificativă de ton în ce priveşte comentariile. Şi nu neapărat în bine. Ceva vă supără. Rău de tot. Sau poate doar mi se pare.

    • calinakimu zice:

      Am senzația că mă aflu uneori în fața unui zid inespugnabil, din care nu iese și nu pătrunde nimic, ca un refuz, o încremenire într-un proiect care se dovedește clipă de clipă falimentar. Această pozitie defensivă în care fiecare își apara nevoile si neamul…este dezamăgitoare, cel puțin în ceea ce mă privește. Poate că o parte a acestei dezamăgiri…defulează. Dezamăgirea, să fim bine înțeleși, este pentru nevoile celorlalți. Poate fi considerată o aroganță, dar nu este , empatizez, compasionez cu ceilalți, chiar daca aceștia nu rezonează cu mine. Chiar astăzi vorbeam cu Smaranda pe blogul ei Drumuldinmine…despre acest fapt, despre această constatare de-a ta, dar pe care am făcut-o și eu.
      Acum despre TREBUIE. Tu pleci de la educatorul care spune copilului…NU fă asta sau alta. Este vorba tot de trebuie. CREȘTEREA copilului este , sau este nevoie să fie, cel mai desăvărșit act al…desăvârșirii. Halep a fost un copil setat pe tenis, îndatorat de datoriile material/morale ale tatălui, care a pompat în ea. Halep nu are material genetic de atletă, de competitoare într-o competiție a celor putermici fizic/psihic. Faptul că Halep cade psihic, este o cădere fizică de fapt, un ritm la care organismul ei nu face față. Subiectul este amplu și poate că mă voi ocupa de el mai serios…Nu poate fi tratat decât în tot contextul educației, creșterii, ține de sistem, de un întreg ansamblu circumstanțial.

  2. Complet de acord. Am vrut mai demult sa scriu un articol intitulat „Sportul de performanta este profund nociv”, si nu mai stiu de ce am renuntat. Dar problema este foarte complicata, deoarece intreaga societatea actuala functioneaza concurential. Kranz are dreptate punand intrebarea – poti sa-ti cresti copiii fara „trebuie”? Ce vor face, cum se vor adapta la societatea concurentiala?
    Problema este ca nu exista in prezent nicio alternativa viabila, functionala la societatea concurentiala. Este de laudat initiativa lui Jaque Fresco cu Proiectul Venus. De asemenea, comunitatile „toti pentru unul, unul pentru toti” ar putea fi o alternativa, tinand cont ca societatea capitalista nu interzice impartirea echitabila a profitului in cadrul unei intreprinderi – dar iata ca problema e si mai profunda, e in mintile si in sufletele noastre, deoarece se pare ca nu suntem capabili de o astfel de organizare. Cred ca principalul motiv este lipsa de incredere in ceilalti.

    • calinakimu zice:

      Societatea noastră, modul cum ne funcționează(?!) mințile, complică, generează probleme din orice. Totul a devenit o ptoblemă, o competiție, totul este organizat pe un concept concurențial. Sportul a devenit o luptă fără scrupule, o competiție în care prevalează BANUL și se învârt sume amețitoare. Bineânțeles …corupția este pe măsură.
      Văd o lume îm care singura preocupare ar fi bunăstarea celuilalt, adică a fiecăruia dintre noi, o lume în care ne vom, bucura unii de bucuria celorlalți, în care sportul va fi exclusiv de plăcere, de întreținere, fără competiție. Ne putem folosi de programe Yoga, de gimnastică de întreținere, de alergare în natură. Nimic din ce spun nu este utopic….utopic este ceea ce se petrece astăzi.
      Revin cu obsesiva întrebare…ce anume a determinat direcția greșită în care merge omenirea. Va trebui să găsim un răspuns, un răspuns care va deveni temă de meditație pentru ce este de făcut pentru ca cei mulți, mă rog…cât mai mulți să aibă un reper…

  3. calinakimu zice:

    Costele, lasă respectul verbal, el nu se afirmă…se manifestă.Ţi-am mai spus…rolul tău este să generezi confuzie, iar igienă pe care doresc s-o menţin pe blogul meu mă determina să nu public delirul tău bisericos asupra subiectelor ce le tratez. De ce crezi tu că eşti depozitarul informaţiei corecte ? Este suficint să te declari creştin şi automat capeţi harurile înţelepciunii? Tu spui că D-zeu ne şopteşte…Care D-zeu? Fii explicit, chiar îl cunoşti pe şoptitor, sau iar vii cu şopârle? Tu de fapt încerci să spui ce spun eu, dar trăgând spuza pe plăcintă ta, adică dându-i conotaţii religioase, fără că să fii cu adevărat un om religios. Despre religiozitate am scris multe articole, dar nu te interesează pe ţine, tu ai har divin şi le ştii de la sursă. Nu ?! Subconştientul nu este o bucătărie, este un depozit în care metafora cu leopardul este fără sens…
    Tu spui ca să uităm de reproşuri, făcând la rândul tău reproşuri. Este o contradicţie în termini…
    De fapt ce vor politicienii, ce vor bisericile prin slugile lor ?! Simplu…vor să se menţină actuala stare de lucruri generatoare de conflicte exterioare şi interioare, în urma cărora ei CÂŞTIGĂ bani, influenţă şi putere. Nu criticaţi, cu constataţi, nu schimbaţi, NU VA TRANSFORMAŢI, nu va TREZIŢI…dormiţi în continuare şi lăsaţi că avem noi grijă de problemele voastre, pe care tot noi le-am generat prin modul cum perpetuăm discriminări, exploatări la toate nivelurile… ne spun aceştia. Tu spui că eu sunt revoltat că trebuie să muncesc pentru traiul meu, că degeaba sunt cinstit, că vreau să fiu şi eu bogat ca alţii şi de aceea mă revolt. Nu mă revolt pentru mine, eu sunt mai bogat decât eşti tu şi cei că tine…ştiu locul bogăţiei şi nu lupt pentru mine sau alţii. Încerc să constat, să spun ce constat şi să arăt DIRECȚIA celor ce sunt dispuşi să EXPERIMENTEZE ei înşişi. Este un proces al CONŞTIENTIZĂRII, nu al unei critici resentimentare, izvorâtă din frustrare.
    Încă o dată Costele, îmi pare rău că nu te poţi desprinde de o cunoaşterea căpătată de la alţii, cunoaştere pe care nu o înţelegi, pe care o interpretezi greşit. Tu spui că nu este aşa, foarte bine…du-te pe blogul tău, pe care nu-l ai(?!) şi spune ce vrei. Nu mai bagă băţul prin blogurile altora pentru a genera confuzii, pentru a deturna sensul celor dezbătute. Stii cine pescuiește în ape tulburi și pentru asta tulbură apele?!

  4. Oana zice:

    total de acord si eu. sunt curioasa cat de sinceri sunt parintii cu ei insisi si cu copiii cand le raspund la intrebarea „dar de ce trebuie?”.

    • calinakimu zice:

      Nu sunt sinceri, sau mai bine zis ipocrizia a ajuns să le fie…a doua natură.Prima nu și-o cunosc.
      În plus de aceasta părinții au fost ei înșiși supuși unei educații ortăvite. Ștafeta otrăvită a educației este transmisă de la o generație la alta cu obstinație. Este un cerc vicios, este o tragedie ce se petrece cu actul educațional la toate nivelurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s