SOLITUDINEA…versus…INFLAŢIA DE COMUNICARE. (7).

2

Venim în lume, trăim în lume şi plecăm din lume pierzând de fiecare dată semnificația acestor vizite. Ni se spune, vedem(?!), suntem condiţionaţi să credem că viaţă este o luptă pentru onoruri, putere și avere, iar pentru acestea luptăm din răsputeri cu natura noastră, cu natura înconjurătoare, între noi, adunăm averi materiale, cunoștințe, care ne dau iluzia importanţei noastre, iluzia rostului nostru în lume, căutând răspunsuri acolo unde nu sunt, deoarece le căutăm într-o direcţie greşită.

Cei care se pretind religioşi, cei care de fapt caută să se realizeze urmând canoanele impuse de slujbaşii unor instituţii religioase, instituţii profitabile pentru acei slujbaşi, sunt făcuţi să creadă, că cei pe spatele cărora s-a edificat cultul religios : Iisus, Budha sau Mahomed sunt sfinţi, sunt aleşii unui D-zeu, sunt supermani şi asta deoarece ei au înţeles direcţia corectă. Aceştia, indiferent din familile din care au venit, bogate sau sărace, au înţeles calea libertăţii, a iubirii, adevărului, găsite acolo unde acestea sunt, în interiorul ființei. Ei n-au ales sărăcia sau bogăţia materială, n-au ales onorurile şi gloria, cu toate că au fost adulaţi. Ei au vorbit oamenilor pe înţelesul lor, simplu, dar profund, fiind ei înşişi un exemplu pentru toţi cei ce aveau organe spirituale pregătite să-i înţeleagă, ochi şi urechi de VĂZUT şi AUZIT, adică erau sensibili la mesajul şi prezenţa lor copleşitoare. Era copleşitoare această prezenţa datorită purităţii acestora, energiilor ce le propagau, dintre care cea a iubirii era copleşitoare. Erau considerați fii al lui D-zeu, trimișii divinităţii supreme. De fapt erau TREZIŢI, şi-au conştientizat SINELE şi prin acesta au intrat în Împărăţia Existenţei, EI cu Existenţa sunt UNA. Nimeni nu poate fi ca ei, cum nimeni nu poate fi ca TINE. Zadarnic îşi va dori cineva să fie ca Iisus sau Budha, sau oricare altul. Fiecare nu poate fi decât cum ESTE şi plecând de la cum este să-şi găsească propria cale, singura condiţie este să urmeze DIRECŢIA corectă, iar direcţia corectă ne-a fost arătată de toate entităţile care au conştientizat-o, nu numai de cei recunoscuţi de religii. Suntem pe cont propriu.

„Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide, caută şi vei găsi”…spune Iisus. Cu o singură condiţie, să baţi la poartă sufletului (care de fapt este deschisă), să cauţi în direcţia corectă (în interior). Ceea ce vei cere Existenţei, aceea vei primi. Ea ne iubeşte atât de mult, ne respectă atât de mult încât ceea ce cerem cu putere, aia vom primi. Faptul că suntem inconştienţi şi cerem ce nu ne trebuie, că cerem ceea ce ne face mai apoi nefericiţi, că vom suferi în urmă acestor dorinţe, este deciza noastră. Să nu blamăm soarta, să nu căutăm vinovaţi, să nu deznădăjduim. După cum am primit ceea ce nu ne-a fost de trebuinţă, tot astfel, cerand corect, vom primi cele ce ne sunt de trebuinţă. Într-o bună zi ne vom trezi din…pumni şi vom schimba macazul, direcţia căutării. Toate răspunsurile la întrebări le purtăm în noi, nimeni nu ni le poate da în numele nostru, deoarece numai noi avem acces la interioritatea noastră. În solitudine veţi putea pătrunde în interioritatea voastră, în tăcerea inimii, care nu este „linişte”, aşa cum concepem noi liniştea. Acea tăcere are un parfum aparte, o graţie nemaipomenită, o muzicalitate proprie inimaginabilă. Este revărsarea unei conștințe zăgăzuite, care acum vă inundă fiinţa…

Văd cum o mulţime de oameni se complac să caute ce nu au, ce-şi închipuie că le trebuie, într-o direcţie complet greşită. Fericirea, bucuria, extazul aflate în triada de aur de nedespărţit: iubire/libertate/adevăr, nu pot fi găsite în afară, acestea se află în interiorul fiecăruia, dar aparţin CREAȚIEI, EXISTENŢEI.

Suferința, nefericirea, tristeţea au devenit un mod de viaţă, ne complacem să trăim excedaţi de aceste irealităţi. Aceastea însă au devenit mai reale decât bucuria, fericirea, sau extazul. Sunt mai reale deoarece DOAR pe acestea le cunoaştem, fac parte din trăirile noastre cotidiene.

Bucuria, fericirea sau extazul sunt deziderate,  fericirea pe care o cunosc oamenii este superficială, nu are consistență, sunt trăiri periferice, meschine, au legătură mai mult cu senzațile, cu plăcerile.

În schimb tristeţea, nefericirea, sunt stări care le cunoaştem, ne aparţin, sunt autentice, reale, faţă de fericire care este abstractă.

Eşti trist?! Profită de această stare care te va împinge spre solitudine. În solitudine, dacă vei aprofunda nefericirea, fără să vrei să scapi pur şi simplu de ea, fără să evadezi, vei putea să-i găseşti rădăcinile, care acum constau în direcţia greşită în care te afli.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la SOLITUDINEA…versus…INFLAŢIA DE COMUNICARE. (7).

  1. Ileana zice:

    Bună ziua! Mulțumessc, înțelepte cele scrise, aștept continuarea…
    O zi frumosă ! 🙂

    • calinakimu zice:

      Bună Ileana…Vorbesc doar de ceea ce ESTE, ceea ce se vede cand privesti cu relaxare, cu acea claritate specifică observatiei conștiente. Inițial am vrut să detaliez subiectul pentru un prieten al blogului, care confunda singurătatea cu solitudinea. Mai apoi, pe măsură ce aprofundez subiectul…nu mă mai pot opri.
      Și ție o zi minunată…

      • pai si cu calea cum ramane..
        daca oamenii sunt deja pe cale, de ce sa mai schimbe una alta.. e bine sa fie pe calea lor, sau trebuie alta..
        cum stiu ei daca sunt pe cale sau nu? stiu ei sau le spune altcineva?
        multumesc,

      • calinakimu zice:

        Bucuria este starea ta? Ești inundat de frticire cand privești REALITATEA ? Iubești dincolo de sentimente, de ganduri, de dorințe? Compasionezi cu ÎNTREGUL, rezonezi, empatizezi ? DA?! EȘTI PE CALE !

  2. deci oamenilor trebuie sa le fie aratata calea ca sa spunem asa, in speta ceai spus mai sus este calea ta.
    iar calea de care spui este unica/singulara, sau pot fi si alte cai?

    • calinakimu zice:

      Eu nu vorbesc despre calea corectă, a mea sau calea altuia, vorbesc despre DIRECȚIA corectă. Repet , calea este individuală. Dar…încep să cred că oamenilor le trebuie o metodă, pe ei îi interesează CUM (?!), sunt obișnuiți să urmeze pe unul sau pe altul, au nevoie de o autoritate certificată în care să creadă…într-atât s-au îndepărtat de ei înșiși.

  3. putin confuz recunosc.
    recitind mai sus, avem o directie corecta, iar niste stari bucuria, compasiunea ne arata daca suntem pe calea individuala, corecta si ea, conforma cu directia..
    si daca mai intreb despre cine stabileste ‘corectitudinea” directiei? pt cineva rau, a face rau este bun pentru el si tot asa..

    desigur ca oamenii se impiedica la cum, sunt atatea tipuri de directii si cai si tipuri de oameni incat nu exista reteta perfecta. exista principii. si fiecare le traieste personalizat.

    oamenii ar inflori frumos daca „educatia” sistemului actual nu le-ar lega aripile perceptiilor.
    necesar este sa mearga omul o saptamana in munti singurel, si sa scape de instalatii straine.. revii om normal, mai independent mai..

    • calinakimu zice:

      Consider că ACUM oamenii nu trăiesc ca INDIVIZI, ei trăiesc ca TURMĂ. Toți aleargă după cam aceleși lucruri, ego-ul este acela ce le dictează acțiunile. Plăcere/durere, la asta reacționează, acestea sunt împletite. Omul nu și-a căpătat încă adevărata identitate, el căutînd într-o direcție greșită. Calea perfectă este a fiecăruia, direcția corectă este…evidentă, pentru cine are ochi de văzut, adică pentru cei ce-și cultivă dezvoltarea organelor spirituale, care ține de sensibilitate. A fii sensibil astăzi, în lumea noastră…reprezintă o…slăbiciune și asta tot din cauza direcției greșite în care mergem.
      Este evident pentru oricine, direcția în care am mers pană acum a determinat existența acestei lumi violente, dezechilibrate, discrimoinatorii în care exploatarea dintre oameni a ajuns o forma de relație(?!). Este clar că mergem într-o direcție greșită. Că educația familială, școlară și socială concură din plin la existența unei asemena lumi…iar este o evidență.
      Eu spun că trebuie plecat de la INDIVID, acesta este nevoie să devină astfel, ditr-o bucată, indivizibil, să conștientizeze REALITATEA UNICA, dincolo de condiționările căpătate…
      Este mult de spus și mai ales de FĂCUT. În cele aproape 400 de articole scrise până acum…despre asta vorbesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s