SOLITUDINEA…versus…INFLAŢIA DE COMUNICARE. (6)

.1

Oamenii au “reuşit” un lucru aproape imposibil, să transforme frumuseţea, misterul, aventura vieţii într-o mare problema. Şi asta din inconştienţă.

Viaţa este BUCURIE, iar problema, dacă este vreo problema, aceasta se află în modul total greşit de abordare, de înţelegere a acestui fenomen mirobolant, unic, suprem, care este VIAŢA. Cu alte cuvinte problema suntem noi.

Din această înţelegere greşită apare suferinţa, o suferinţă inventată, în loc să ne bucurăm de acest unic dar al Existenţei…VIAŢA.

Suferim de singurătate, adică de nevoia de a depinde de alţii, când, prin găsirea solitudinii avem posibilitatea de a ne descoperi calea cunoaşterii de sine, singura cale izbăvitoare, mântuitoare, care duce la aflarea ADEVĂRULUI, a Divinităţii din NOI. Orice altă abordare ne va crea probleme deoarece orice altă abordare se va afla în lumea exterioară, în lumea efectelor, nu a cauzelor. Este o dovadă de lipsă de inteligenţă să te cauţi în afară casei tale, să umbli pe coclauri, să te umpli de cunoscut, să faci parte din tot felul de organizaţii politice sau religioase, să aduni bunuri materiale cu care vrei să-ţi cumperi ce deja ai în tine…sensul vieţii, SINELE, D-zeul lăuntric. Fericirea, bucuria, realitatea pură a fiiniței  este însăşi mult căutatul, adoratul…D-zeu. Unde să-ţi găseşti fiinţa în afara ta? În slavă, în prestigiu, în faimă, în notorietatea căpătată în lume, în bani, averi, cunoaştere ştiinţifică sau religioasă ? Viaţa este o chestiune între tine şi TINE, iar până nu-ţi găseşti locul, până nu-ţi afli CASA, nu ai unde să colinzi în afară, acun EŞTI AFARĂ și te cauţi întrebând pe alţii la fel de năuci…unde îţi este casa(?!). Este ridicol.

Chiar cei care simt, intuiesc DIRECŢIA corectă întâmpină tot felul de piedici inerente. Obiceiurile greşite nu dispar instantaneu, este nevoie de ceva timp, mai mult sau mai puțin,  de la individ la individ, dar drumul nu este lung.  Divinitatea, sinele se află în fiecare celulă a corpului tău. DIRECŢIA este cu sens unic, în spre interior, în spre centrul fiiniței tale. Calea este însă strict individuală, după unicitatea fiecăruia, după câte gunoaie, deprinderi, cunoştinţe greşite a adunat. Metoda este simplă, nu cere calităţi deosebite pe care să nu le avem, generic se numeşte : MEDITAŢIE. Spuneţi-i cum vă place, cum vă convine, nu asta contează. Mulţi cred, li s-a inoculat idea, că meditaţia ar fi ceva ocult, sau o practică orientală specifică orientalilor, unor anumite credinţe religioase, unor culte străine (?!). Nimic mai neadevărat. Practica interiorizării, că asta este de fapt, este simplă, firească şi cum spuneam se află la indesufletul fiecăruia.

Aflaţi într-o poziţie confortabilă, nu în patul în care dormiţi deoarece riscaţi să vă ia somnul, închideţi ochii, pentru a nu vă lasa conturbaţi de imaginile vizualizate şi RELAXAŢI-VA. Pentru început va trebui să vă duceţi cu mintea în fiecare segment corporal, să vi-l imaginaţi cu ochii minţii și să-l relaxaţi, să-i “spuneţi” de la obraz, ferm, dar nu poruncitor, să se relaxeze, din vârful degetelor de la picioare până în creştetul capului, vă ve-ţi scana astfel întregul corp fără grabă, apoi bucuraţi-vă de această stare de relaxare în care corpul va deveni un butuc inert.

Apoi faceţi-vă linişte în minte, acolo unde este mare deranj, unde gândurile zburdă în voie,  că doar aşa au fost învăţate, să fie de capul lor. Ele vin şi pleacă necontenit, năvalnic. Poate vi se pare normal, dar nu este aşa, este o deprindere greşită asupra modului greşit în care ne-am construit întreaga cunoaştere pe seama creierului, în lumea din afară noastră. ATENŢIE însă, nu vă luptaţi cu gândurile, ele nu vă sunt duşmani, chiar dacă acum nu-şi au rostul. Lăsaţi-le să treacă devenind martori dezimplicati, tăcuţi, dar atenţi. Nu le analizaţi, nu fiţi receptivi la ce vă spun ele, nu le lăsați să vă stârnească ecouri, emoţii sau stări sufleteşti(sentimente). Fiţi martori senini, fiţi cerul profund albastru, iar gândurile sunt nori ce vin şi pleacă. Nu vă lăsaţi seduşi să vă imaginaţi tot felul de lucruri pe care formele norilor vi le sugerează.

Chiar dacă vreţi să scăpaţi de gânduri, ele nu trebuie blamate, n-au nici o vină că acum nu va lasă în pace, că tot vin şi pleacă, aşa le-aţi obişnuit din inconştienţă. Nu le condamnaţi, nu le căutaţi justificări, nu reacţionaţi, dar nici nu vă prefaceti că nu le vedeţi, că nu există. Lăsaţi-le să treacă aşa cum au venit, fiţi indiferenţi, distanţaţi-va de ele, fiţi MARTORUL lor eliberându-vă astfel de ele. Repet, nu va grăbiţi, direcția este corectă, acum păşiţi în spre casa voastră şi într-o bună zi mintea se va linişti. Atunci veţi cunoaşte TĂCEREA, atunci veţi intră în ÎMPĂRĂŢIE, ea se află în NOI, nu în ceruri, este drept, se află în cerul finite noastre. În tăcere veţi avea revelaţia SINELUI.

În templul ființei nu puteţi ajunge decât solitari, nimeni nu vă poate însoţi acolo, iar din acea clipă niciodată ni ve-ţi mai fi singuri.

Drumul acesta nu este lung şi nici greu. Este însă nevoie să vi-l doriţi cu devoţiune, mai mult decât orice, cu toată puterea voastră, din tot sufletul vostru…

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la SOLITUDINEA…versus…INFLAŢIA DE COMUNICARE. (6)

  1. Raze de lumina zice:

    Imi plac aceste postari . Mi-ar face placere sa descrii o tehnica simpla de intarire a vointei . Ideea nu este sa devii obsedat de perfectiune ( orice obsesie devine distructiva ) ideea este sa incepi descoperirea cunoasterii de sine . Si vointa joaca un rol important . Nu ar strica si un exercitiu de centrare . Cred ca ar fi bine sa incepi o instruire asa cum fac cei care tin seminarii .

    • calinakimu zice:

      Și eu, cu mulți ani în urmă, credeam că întărirea voinței este esențială în procesul centrării. Mai apoi am realizat că centrarea prin concentrare, prin voință, este generatoare de tensiune. De fapt, așa cum este concepută și organizată viața acum…ne întărește voința, ego-ul, ne învață să luptăm. Dar în cunoașterea de sine procesul este exact invers…Este nevoie să te PREDAI. Dacă pentru cucerirea lumii ai nevoie de voință, pentru cunoașterea de sine NU ai nevoie de voință.. Trebuie să te relaxezi, cunoașterea de sine nu este o luptă, este o CEDARE, este ultimul lucru pe care il va face voința. De fapt renunțarea nu este neputință, nu este incapacitate, se naște dintr-o mare putere, voință. Voința, care ne-a condus pana acum , ne-a făurit o viață care nu a dus nicăieri, nimic bun ne-a adus. Ego-ul ne-a adus suferință. GATA ! Hai să renunțăm la el și să VEDEM. Pentru a renunța la el …nu este ușor, iti trebuie voință, pentru mulți este cea mai îndrăzneață faptă săvarșită de ei vreodată…
      Poate că ai dreptate…o să mă gandesc să concep un fel de curs elementar, atat cat să nu încalc drumul specific fiecăruia, un ghid elementar…pur orientativ, foarte general.

  2. deci acceptare 100%, dar fara identificare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s