INFLAȚIA DE COMUNICARE…VERSUS…SOLITUDINEA.   (3).

1

Faptul că suntem inconştienţi faţă de interioritatea noastră ne face să nu vedem că natura noastră în mod fundamental este solitară. Suntem de fapt singuri, atât în viaţă , cât şi în cele două evenimente majore ale vieţii : naşterea şi moartea.

Pacea, bucuria, fericirea, extazul nu le putem găsi decât în interiorul nostru aflându-ne într-o stare de deplină solitudine. Singurătatea este o stare de boală, o stare negativă, anormală, este de natură psihologică, indusă de o interpretare greşită a naturii noastre reale. V-aţi gândit de ce oamenii ajung să se joace tot felul de jocuri , mai mult sau mai puţin stupide, chiar singuri fiind ?! De când cu posibilităţile tot mai mari ale net-ului, acestă practică a devenit un viciu. Este o modalitate de a uita de singurătate, de golul din tine, dar care de fapt este al inconştienţei de SINE.

Pe măsură ce vom descoperi meditaţia, relaxarea atentă (starea de martor), vom cauta cu obstinaţie solitudinea ca pe o stare absolut normală.

Faptul că cineva consimte să-şi asume solitudinea, asta nu înseamnă că nu vom mai întreţine relaţii cu ceilalţi semeni, sau de cuplu. Din contra, aceste relaţii se vor consolida, vor deveni cu adevărat relaţii, adică nu se vor mai baza strict pe interese…dă-mi, să-ţi dau. Faptul că nu mai ai temeri, că eşti autentic, spontan  ca urmare a efectelor solitudinii asumate, a cunoaşterii de sine, te vor face mai puternic, mai implicat, cu adevărat liber.

Dacă singurătatea este o boală, solitudinea  este sănătate. Starea de solitudine este eliberatoare, practic dispar limitele.

Încă de la naştere educaţia familală, şcolară,socială și religioasă nu fac decât să-l determine pe om să se adapteze anormalului, să convieţuiască în societate după reguli ipocrite, să se integreze în societate după regulile impuse de ego. Dacă-ţi afirmi solitudinea vei fi considerat un inadaptabil de către cei înregimentaţi în societate, de cei docili, de turmă. Societatea nu este dispusă să încurajeze libertatea individului ce doreşte să iasă din structura acesteia, societatea induce oamenilor starea de robie, acordând persoanelor libertăţi extrem de limitate, cu care de fapt îi şantajează. În schimb vor fi exploataţi de sistemele sociale, politice, economice şi religioase, construite în avantajul claselor conducătoare, a  unor profitori minoritari. Societatea condusă de aceşti hulpavi profitori va încuraja înrobirea cetăţenilor ei prin generarea multor forme de dependenţă faţă de anumite nevoi inventate, nevoi care să-l ţină pe om ocupat, îndatorat, înrobit. Marile aglomeraţii aflate în metropole, chiar în oraşe mai mici, sunt formate din oameni, care conştient sau nu, îşi caută libertatea la care nu au acces decât în urma unui confort material la care foarte puţini ajung, iar cei care ajung o fac în urma unor compromisuri… compromiţătoare.

Paradoxul…de râsu’/plânsu’,  este acela că exploatatorii, conducătorii societăţii care au acest confort material supradimensionat, nici măcar ei nu se pot bucura de avantajele, de libertăţile pe care le pot avea, dar la care singuri îşi interzic accesul. Lupta pentru putere, pentru a se menţine la putere, le răpeşte întreaga energie, linişte şi libertate. Ei par liberi pentru cei care le invidează presupusa putere pe care le-o conferă bogăţia materială, dar libertatea lor este butaforie, este de faţadă, este o mască.

Prin faptul că oamenilor săraci le este îngrădită libertatea de însăşi nevoile lor pe care nu şi le pot împlini, aceştia vor cauta bogăţia, care cred ei că reprezintă condiţia de a fi liber.  În spatele tuturor dorinţelor omului stă dorinţa de LIBERTATE, care îi condiţionează, care îi subordonează  conştient sau nu, toate acţiunile. Aspiraţia în sine este firească, dar din păcate DIRECŢIA pentru îndeplinirea acesteia este greşită.

Dacă am vrea să găsim un scop Existenţei, de fapt scopul în sine al acesteia  este LIBERTATEA, motiv pentru care toţi aspiranţii în spre acest deziderat au fost şi sunt consideraţi antisociali  de către societăţile în care trăiesc şi se manifestă. Mulţi au fost prigoniţi, închişi, ucişi. Societatea va lupta din răsputeri împotriva libertăţii, ea are nevoie de robi, de oameni supuşi, libertatea limitată acordată membrilor acesteia fiind un “bonus” pentru ascultare, pentru supuşenie. Aceasta este politică societăţii la toate nivelurile : educaţional, politic, economic şi religios, a căror menire este exact invers, ar fi trebuit să fie găsirea direcţiei corecte în spre LIBERTATE.

Religile s-au construit pe învăţăturile oamenilor cu adevărat religioşi, fundamental iubitori, iar cei care dranjeau prea mult( cazul lui Iisus şi nu numai), erau ucişi. Cazul lui Iisus este notiriu, EL fiind ucis de biserică în conspiraţie cu puterea politică.

De fapt această conspiraţie între institutile  exploatatoare  în vederea înrobirii şi exploatării maselor, în vederea îngrădirii libertăţii celor mulţi, a fucționat din totdeauna şi funcţionează şi astăzi. Din nefericire religile au devenit mijloace de anesteziere în masă, de hipnoză colectivă, inoculand oamenilor ideea că preoţii cu toate ierarhiile bisericeşti, cu sfinţii, cu D-zeul din ceruri au grijă de ei şi aici pe Pământ şi după moarte în ceruri. Li se spune oamenilor să stea liniştiţi, să se roage și să sufere în tăcere, cu demnitate, că prin suferinţă se vor mântui, că suferinţa este binevenită şi binemeritată, ea fiind urmarea păcatelor lor şi ale părinţilor lor… Această manipulare jalnică convine tuturor exploatatorilor, fie ei poltici sau religioşi. În această clipă autoritatea celor de la putere este asigurată, oamenii devenind robi împăcaţi cu soarta. Pentru cine nu este “credincios” politicienii au ac de cojocul lor.

S-a inventat astfel un sistem politic numit “democraţie”, un sistem fals care este încălcat de susţinătorii lui, de politicieni.  În democraţiile reprezentative cunoscute ajung la putere cei dispuşi să fure, să trădeze, să mintă în numele democraţiei și pentru buzunarul propriu. Este ceea ce se petrece pretutindeni în lume.

Aceasta este lumea în care trăim, aşa este pusă la cale, iar robii, cei exploataţi, o susţin.

Realităţile lumii noastre, din ce în ce mai violente, mai contare vieţii, libertăţii, iubirii, mă determină să amintesc, iar şi iară, de modul cum inconştient contribuim la existenţa unei asemenea lumi.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s