RELAŢIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (35).

 

 

Spuneam că relaţia nu funcţionează de la sine, iar timpul nu are un rol în creşterea iubirii. În viaţa unui cuplu pot apare evenimente, schimbări şi este normal. Aceste evenimente pot produce în interiorul fiecăruia reacţii, tulburări, dar nu vă lăsaţi pradă nevoi de a vă descărca tensiunile dând vină unul pe celălalt. Profitaţi de aceste tensiuni pentru a deveni mai înţelegători. Aprofundaţi cauzele evenimentelor, căutaţi în voi înşivă răspunsul şi nu va grăbiţi să căutaţi vinovaţi, să blamaţi soarta sau partenerul. Desigur, poţi învaţa din greşeli, dar preţul este uneori prea mare. După ce te descarci aruncând vorbe fără rost, jignind, cicălind, nedreptăţind asfel pe cel de lângă tine, chiar dacă realizezi mai târziu greşeala, răul rămâne făcut şi acesta va săpa la temelia relaţiei. Dar această „minte de pe urmă”, cum se mai spune, nu te-a înţelepţit, mâine vei proceda la fel, deoarece n-ai înţeles cu adevărat ce înseamnă să fi înţelegător. A fi înţelegător, receptiv faţă de reacţia ta fără rost, ar fi trebuit, chiar ATUNCI, când s-a ivit momentul, spontan să-ţi dai seama că este nedrept să-ţi descarci tensiunile asupra partenerului tău. Nu da vină pe faptul că AŞA eşti tu, că eşti impulsiv, că te aprinzi repede şi te stingi la fel de repede. Nu faci decât să recunoşti că eşti imatur, nepregătit să faci faţă vietii. Celălalt nu este cu nimic răspunzător, în TINE zace problema. Faptul că cel de lîngă tine devine un paratrăznet al tensiunilor tale este o circumstanţă agravantă. Iubirea este delicată, nu trebuie mizat că poate suporta orice, iat dacă tu faci „orice” mizând pe această posibilitate, o vei face să dispară.
Fii receptiv tot timpul şi atunci când se petrece un eveniment, în acea clipă realizează. Când vom renunţa la ego atunci iubirea va atinge adevăratele înălţimi, atunci apare echilibrul.
IUBIREA este una, îndrăgosteala …altceva. Există mai multe forme de îndrăgosteală, iar îndrăgosteala cea mai frecventă aste aceea când eşti atras de aspect, de fizicul persoanei, de frumuseţea ei, de bunătatea ei, de supuşenia, sau după caz, de inteligenţa ei. Acest fel de îndrăgosteală vine din „afară”. Asta înseamnă că tu nu eşti cu adevărat iubitor şi aştepţi ca iubirea să fie stârnita de ce se VEDE, aştepţi ca ea să apară datorită acestor aspecte. Acest fel de îndrăgosteală este carnal, este posesiv,exploatatoare, care va genera gelozie, că…ce este frumos şi lui D-zeu îi place…şi până la D-zeu va fi plăcută, sau plăcut de mulţi alţii. Criteriul frumuseţii este foarte riscant şi va naşte automat gelozie, posesivitate, iar libertatea va dispare instant. Un bărbat frumos şi o femeie frumoasă vor fi suspectaţi în permanență de celălalt partener, va fi izolat, că tot ceea ce este frumos şi râvnit va trebui ascuns, bine ferecat pentru a nu se ajunge la ea, eventual ţinuţi într-o colivie. Dar iubirea nu trăieşte în colivie, ea există doar în LIBERTATE.
Trezirea va apare atunci când realizezi că frumuseţea în sine nu ţi-a adus decât necazuri şi ţie şi celui de lângă tine, cel ţinut în colivie. Ţi-a adus tensiuni, certuri, suferinţă şi ţie şi partenerului.
Există însă şi oameni iubitori, care emană dragoste, care vor da şi vor şti să primească iubire, adică vor da libertate celui de lângă el. Ce cadou poate fi mai frumos să şi-l facă cei doi, decât darul LIBERTĂŢII ? Asemenea oameni, chiar singuri fiind, emană iubire. Faptul că altcineva este plăcut impresionat de partenerul sau partenera ta, nu te va ingijora. Care este problema?! Este firesc ca ceea ce este frumos să placă, de ce să fi gelos sau geloasă?! Asta nu face decât să-i crească valoarea partenerului, iar tu vei avea un motiv în plus să-ţi placă şi mai mult.
Această dragoste nu este carnală, este o dragoste valoroasă care ajută creşterii, este o dragoste în libertate, normală. Prin experimentarea acestei iubiri vei înţelege că IUBIREA este expansionistă, fără să devină exploatatoare, din contra …se va lasă exploatată. O astfel de iubire, pe măsură ce va creste, se va revărsa asupra tuturor, a ÎNTREGULUI, va depăşi cadrul strict al iubirii punctuale.
Acum putem transcede şi această dragoste, acum se poate ivi dispariţia…dragostei, în care IUBIREA devine scop. Acum EŞTI dragoste şi nimic altceva, acum eşti cu adevărat INFINIT… Dispare dualitatea care mai persistă în cuplu, oricât de iubitor ar fi acel cuplu. ACUM eşti UNUL în TOTALITATE.
Îndrăgosteala comună pune accentul pe „obiect”, un obiect râvnit şi de alţii, o luptă permanentă pentru posedarea partenerului. Este o relaţie între „obiecte”, care se termină cu „al meu”…soţia mea, soţul meu. Îşi imaginează cineva că poţi respecta ceva ce este posedat, că poţi convieţui cu cineva exploatat, fără să-i distrugi sufletul ?!
Când eşti cu adevărat iubitor, ca în cazul descris anterior, eşti iubit şi iubeşti şi chiar dacă există libertate, există şi hotarul dualităţii inerente cuplului.
În ultimul caz, al iubirii ca scop, dispare dualitatea, este transcensă, eşti UNU, nu mai există cineva care să iubească şi să fie iubit…EŞTI IUBIRE !
ACUM EŞTI ACASĂ !
Deocamdată atât.

N.B.

Am postat 35 de articole despre relaţia cuplului. Cu siguranţă că nu am epuizat subiectul şi nici nu a fost în intenţia mea acesta imposibilitate. Totuşi, pe măsură ce scriam un articol, acesta genera altul…şi aşa am ajuns la 35. Poate că sunt prea multe asupra unui subiect care TREBUIE TRĂIT, experimentat.
Ştiu, se spune că nu trebuie date sfaturi…că fiecare ştie să „greşească” şi singur… De aceea repet…Cele ce au fost scrise, chiar dacă par sfaturi, nu sunt decât CREDINŢE pe care le susţin.
Experimentaţi, realizaţi conştientizaţi relaţia…faceţi ce credeţi de cuvinţă, dar cu siguranţă şi ăsta nu este un sfat, este o poruncă…IUBIŢI…IUBIŢI din toată puterea, din tot sufletul, din toată inima…cu toată fiinţa voastră.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la RELAŢIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (35).

  1. calinakimu zice:

    Smaranda, nu ştiu ce s-a întâmplat cu ceea ce ai comentat, dar a …dispărut după ce am citit. Spuneai că modul de iubire terestru este specific acestei situaţii…că în viaţa spirituală iubirea este altfel resimţită. Este valabolă acestă afirmaţie în cazul îndrăgostelii. sau în cazul în care relaţia de iubire se manifestă în limitele dualitaţii. Iubirea ca scop, când EŞTI iubire, când eşti UNUL în TOTALITATE, acestă iubire este IUBIRE oriunde…şi aici şi dincolo…pretutindeni.

    • calinakimu zice:

      Am găsit comentariul tău…
      Mulți dintre noi oamenii trăiesc în secret cu speranța că dacă aci no fi nimic, dincolo vor avea parte de iubire cât încape. Mare mi-a fost mirarea să aflu că ceea ce numim noi iubire poate fi trăită așa cum o simțim noi aici, doar aici și nu dincolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s