RELAŢIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (21).

P2
Pe măsură ce pun în discuţie un anumit subiect aprofundându-l, fie că este vorba de relaţie, de iubire, iluzie, frică, moarte, religie ş.a.m.d., de fapt acestea nu sunt decât fragmente ale unui tot numit generic viaţă, Existenţă, un TOT ce nu poate fi scos din context, care este insuşi contextul. Acest întreg defalcat pe problematici nu poate fi înţeles decât în interdependenţa acestor fragmente ale întregului.
Observăm, că pe măsură ce omul s-a „civilizat”, acesta s-a pervertit, a început să-şi ignore natura, adică să nu mai asculte de corp. El a început să asculte de mintea contrafăcută, falsă, de implanturile educaţiei de care aceasta este condiţionată. Natura noastră „sălbatică” nu poate fi civilizată fără repercursiuni, fără pervertiri, fără refulări/defulări ale acesteia. Primul semn al faptului că natura ta este reprimată, este atunci când te plictiseşti. Plictisul, amocul, este o stare proprie omului, în natură nimic şi nimeni nu se plictiseşte, nu are o asemenea stare tensionată, neliniştită. Te poţi plictisi de tine însuţi, cum te poate plictisi şi prezenţa altuia. Efectul acestei plictiseli este o stare de nelinişte, o stare în care trebuie să faci…altceva. De multe ori, civilizaţi fiind, adică ipocriţi, nu vom asculta de corp şi acceptăm compromisurile convenţionale suportandu-ne partenerul, şeful, o persoană faţă de care avem interese şi asta cu preţul acumulării unor tensiuni interioare, chiar dacă pe faţa noastră se vede un zâmbet ipocrit.
De fapt plictiseala este o stare energetică încătuşată, care vrea, dar nu este lăsată să se manifeste. Nu există plante sau animale plictisite, ele SUNT, fără să fie însă conştiente. Numai omul, care are un grad mai mare sau mai mic de conştienţă, poate fi plictisit. De fapt cea mai mare parte a omenirii suferă de plictiseală. Doar inepţii şi înţelepţii nu sunt plictisiţi niciodată. Mediocrii nu se plictisesc, ei nu sunt receptivi, suficienţi de sensibili ca să se plictisească. Când eşti însă înţelept, adică supra-sensibil, nu ai cum să te plictiseşti. Plictiseala se află la mijloc, între nivelul animal şi cel superior. Ori eşti insensibil , ori total sensibil, atunci nu te plictiseşti.
Cei care „gândesc” viaţa, cei care îşi folosesc intelectul, se plictisesc, au impresia că viaţa este repetitivă, rutină. O viaţă „gândită” este extrem de plictisitoare : serviciu, casă, soţ/soţie, copii, probleme, muncă, concediu, la nesfârşit aceleaşi obiceiuri…Totul devine mecanic, iar o viaţa concepută, gândită, nu este TRĂITĂ, cum să nu fie plictisitoare?! O astfel de viaţă nu curge, ea bălteşte în jurul câtorva evenimente care ies din rutină : când te îndrăgosteşti, când te căsătoreşti, când apar copiii, ceva concedii, boală uneori, divorţ uneori şi… moarte. Este firesc să cauţi să ieşi din această rutină. Şi atunci schimbi serviciu, partenerul, casa, maşina, mobila, amantul/amanta…dar în zadar, după o vreme totul recade în rutină.
Pentru a trăi cu adevărat este nevoie de a CONŞTIENTIZA fiecare moment, de a fi în PREZENT în REALITATE, de a realiza că nimic nu se repetă (este imposibil), că nici o clipă nu este la fel, că totul este unic şi se află într-un veşnic proces de transformare, că totul curge.
Când eşti inept, insensibil, nu te plictiseşti deoarece te mulţumeşti cu puţin, doar să supravieţuieşti. Când eşti supra-sensibil, conştient, adică înţelept, nu te plictiseşti deorece curgi o dată cu Existenţa, eşti martor sensibil la profundele transformări ce se petrec când trăieşti în PREZENT. A fi conştient înseamnă a realiza că fiecare moment este NOU, irepetabil, unic. Nimic şi nimeni nu rămâne la fel, nici cerul, nici copacii, nici florile, nici iarba, nici soţul/soţia, nici un fenomen al naturii aflată într-o veşnică transformare. Dar pentru aceasta este nevoie de acea supra-sensibilitate, de acele organe spirituale de „văzut şi auzit”, de o mare energie a conştiinţei. Calea de mijloc, este calea plictiselii, cale aleasă de marea majoritate a oamenilor. Orice schimbare a stărilor exterioare, fie că este vorba de maşină, casă, serviciu, soţ/soţie, mobilă…nu rezolva problema de fond aflată la graniţa dintre conştienţă şi inconştienţă. Repet, calea de mijloc este cea mai păguboasă.
Pentru o minte gânditoare, totul este vechi, repetitiv, o asemenea minte trăieşte în trecut şi viitor, ea se auto-amăgeşte. Când eşti VIU trăieşti viaţa, nu o gândeşti, iar între un răsărit şi apus de soare se petrec o mulţime de miracole. Copiii nepervertiţi încă trăiesc aceste miracole, de aceea zilele copilăriei ne erau atât de lungi, nesfârşit de lungi… OBSERVAŢI-VĂ acum, vedeţi cât de repede „pare” că vă trece vremea, cât de repede trec zilele, săptămânile, lunile, anii…?! Este o iluzie a faptului că nu trăim în PREZENT, acestea nu trec repede sau încet. Trăind cu memoria trecutului actualizată permanent, îmbibaţi de cunoaştinţe moarte, de comparaţii, inundaţi de concepte, de gânduri, totul devine repetitiv, iar timpul se comprimă murind de …netrăire.
Sus, pe culmea conştiinţei, în lumina acesteia totul se schimbă, nimic nu se repetă, totul este nou, surprinzător…dar tu nu eşti ACOLO. Poate că o faci inconştient, poate că îţi este frică să te laşi surprins de impredictibila viaţă aflată într-o veşnică schimbare, poate îţi este frică de faptul că aceste schimbări te vor „obliga” să fi responsabil, să faci CEVA, iar tu vrei liniştea prevăzutului, rutinei?! Poate?! Dar preţul este ratarea Existenţei. Te mulţumeşti cu vise, cu iluzii, cu speranţe moarte acceptând nefericirea ca pe un „dat”.
Este normal să ne săturăm de ambientul nostru de care ne toot plictisim, de soţ/soţie, prieteni, serviciu, muncă, de lucruri…Vom avea aşteptări de la ceilalţi, de la împrejurări, ca aceştia sau acestea să se schimbe după cheful nostru, ca să ni se pară viaţa mai interesantă. Ajungem să ne confundăm cu rolurile jucate în viaţă, să ne identificăm cu acestea, în loc să fim martorii acestor roluri, pierzându-ne total libertatea, creativitatea. Suntem tati/mame, soţ/soţie, şefi, subalterni, diferite profesii, roluri moarte cu care ne confundăm. Uităm că în primul şi primul rând sunte VII.Cum să nu ne plictisim dacă suntem…morţi, bătuţi în cuie?! Oricât am schimba obiectele dorinţelor noastre, mai devreme sau mai târziu acestea ne vor plictisi, deoarece NOI suntem cauza. Trăim(?!) având bătute în cuie reguli precise, care nu ţin cont de o realitate aflată într-o veşnică schimbare începând cu noi înşine.
Relaţia cuplului este falsă, este minată din interior de rutină,de reguli, de prejudecăţi, de egoism, de invidii şi gelozii, de obiceiuri împământenite. Nici o femeie sau bărbat nu va accepta ca partenerul să fie atras de altcineva. Ce, nu îţi ajunge că EU sunt femeie?! Ce, nu îţi ajunge că EU sunt bărbat?! De ce să îţi placă şi altcineva?! Dar CUM să nu-ţi placă?! Ce eşti mort sau moartă?! Cum să iubeşti pe altcineva?! Dar oamenii se nasc iubitori, se nasc astfel, cum să nu priveşti cu dragoste?! Dacă nu ai face-o înseamnă că nu eşti capabil de iubire. Aşa…că pentru a avea „linişte” nu-ţi rămâne decât să te resemnezi, să te REPRIMI, adică să te sinucizi…puţin câte puţin. Cum să nu te plictiseşti?!
Noi nu facem nimic cu viaţa noastră, dar aşteptăm miracole de la D-zeu sau sfinţi(?!).
Nu există decât un singur miracol : EXISTENŢA ! Nu există decât o singura direcţie, aceea de a deveni CONŞTIENŢI, AUTENTICI, CREATIVI, adică pe deplin VII şi astfel nu vom mai sta ascunşi de frica VIEŢII, vom lasă că aceasta să dea buzna peste noi şi o vom accepta cu toate binefacerile şi miracolele ei.
Numai trăind fiecare moment deplin, fără amăgiri, eliberaţi de trecutul mort, de rolurile cu care ne identificăm, vom putea să ne depăşim condiţia actuală, plictisul, rutina, amocul…netrăirea.
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s