RELAŢIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (17).

3
De ce oare trebuie să vorbim despre iubire, despre formele de manifestare ale iubirii, despre dragoste în general?! Vorbim despre iubire, scriem/citim cărţi, articole, eseuri, o întoarcem pe toate feţele din…LIPSĂ.
Când dragostea este confiscată de ego, când ea nu mai este ceea ce ESTE, adică bucurie, fericire extaz…NORMALITATE, atunci avem o mare problemă pe care o „comentăm”. Când suntem cum SUNTEM de drept, dragostea este umbra noastră, ne urmează pretutindeni. Aceasta este starea de normalitate, o cale uşoară, inocentă, simplă aflată la „indesufletul” fiecăruia…
Desigur, sunt şi inimi impietrite din varii motive, de fapt aceşti oameni nu ştiu, nu-şi conştientizează inima, dincolo de faptul că este o pompă pentru sânge. Pentru această uitare există circumstanţe agravante. Lumea construită de ego-urile oamenilor este o lume competitivă, achizitivă, vicleană. Nu ai cum să „reuşeşti” într-o asemenea lume având o inimă iubitoare. Ai nevoie de o minte vicleană brici, oportunistă, „rece”. Inima iubitoare este o povară grea, chiar imposibil de purtat într-o lume bazată pe exploatare. Astăzi doar cei pragmatici, ambiţioşi, lipsiţi de scrupule, cruzi, lacomi, adică fără „inimă”, cu un substitut de inimă, a căror energie se focalizează în cap…conduc lumea.
Acum, dacă faci ceva deoarece aşa ai simţit, eşti luat de „prost”. Cum vine aia să…”simţi” ?! N-ai creier, n-ai cap, raţiune, logică ?! Tot ceea ce faci trebuie să aibă un motiv precis, PROFITABIL, nimic nu trebuie lăsat în voia inimii, aceasta greşeşte, este iraţională, ilogică, paradoxală, cum este de fapt şi de drept EXISTENŢA. Dar noi am fost altfel invăţaţi, nu să curgem, să fim în pas cu viaţa. Am fost învăţaţi să fim în pas doar cu INTERESUL. Şi asta, chiar când te îndrăgosteşti. O vei face din anumite motive, din anumite raţiuni, începând cu ochii frumoşi, gura senzuală, posterior apetisant, picioare lungi…şi terminând cu averea personală a fetei. El… va trebui să fie frumos, „lucrat” la sală, să aibă relaţii, o funcţie importantă şi dacă se poate…cât mai bogat. Trebuie cântărite bine „calităţile” fizice cu cele materiale, pentru a vedea dacă „merită”…(?!).N-ai nevoie de inimă, nici n-ai cum s-o mai auzi în hărmălaia stârnită de calcularea acestor oportunităţi. Mintea socoteşte, cântăreşte, măsoară…însă pe măsură ce tu te vei pierde în aceste calcule, îţi vei pierde şi bruma de inimă care ţi-a mai rămas. Inima va înceta să-ţi mai vorbească, ea va deveni suferindă, înfometată, tăcută, din ce în ce mai tăcută.

1
Că este aşa, nu este nici o îndoială. Dacă ar fi altfel lumea ar fi mai iubitoare, n-ar mai fi exploatare, corupţie, războaie, suferinţă. Inima iubitoare înseamnă VIAŢĂ. Calea simplă, uşoară, naturală, pentru care nu trebuie nici un fel de pregătire, cu care te naşti, este aceea a IUBIRII.
Dar ego-ul, această condiţionare artificială, confiscă iubirea transformând-o, schimonosind-o în lăcomie, în iubirea pentru bani, putere, averi tot mai mari…nemăsurate. Într-o asemenea lume nu este loc pentru dragoste, pentru inimă. Oamenii au transferat această lăcomie şi în relaţia de cuplu. Ea se manifestă ca o luptă continuă pentru dominaţie. Bărbatul şi femeie se suspectează reciproc atunci când nu sunt împreună, că în lipsa lor celălat înşeală, are aventuri extraconjugale. Ei vor lupta unul împotriva celuilalt, iar în afara casei vor lupta împotriva…lumii. Despre ce dragoste vorbim ?! Sau va trebui DOAR să „vorbim” despre ea…
Cât timp va exista ego…nu va exista iubire. Putem citi o grămadă de cărţi, de percepte morale, de tehnici în vederea relaţionării în cuplu, putem merge la maeştri spirituali, la psihologi, la biserică zi şi noapte implorând iubirea. Aceasta nu va veni într-o inimă de care am uitat, pe care nu o mai ascultăm. În afara noastră nu putem găsi decât confuzie, iar ego-ul are câmp de manifestare NUMAI în afară la periferia fiinţei noastre.
Până când nu vom înceta să mai intelectualizăm, să gândim logic, să „gândim” cu capul relaţia…inima, iubirea nu se va face auzită, nu se va face simţită.
Opriţi-vă din alergătură, staţi o clipă şi pentru voi, acordaţi-vă câteva clipe de relaxare, de meditaţie, de conştientizare, de TĂCERE. Lăsaţi inima să simtă şi să spună ce simte. Ascultaţi-o cu religiozitate, cu respect, cu duioşie şi…poate…poate…
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la RELAŢIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (17).

  1. Mult adevăr: într-o relație (iubire) logica nu-și are locul.
    Și un strop de teamă: în afara noastră vom avea parte doar de confuzie?
    Relaxarea, meditația, conștientizarea , tăcerea și înțelepciunea de a lăsa inima să simtă, lăsată să ne spună ce simte, tot acest ansamblu magistral conceput să fie calea spre iubire?

    • calinakimu zice:

      Cu sigutanţă…Iubirea este o revelatie pe care o primeşti DACĂ te pui in stare…Ea aşteaptă să se manifeste, este mai dornică de manifestare, decât suntem noi s-o vieţuim. Asta deoarece nu realizăm ce ratăm… de fapt ne luptăm din răsputeri s-o refuzăm, să nu ne lăsam inundaţi, copleşiţi de inimaginabila energie a iubirii. De ce?! De FRICĂ ! Este o teamă ca de moarte…deoarece IUBIREA se aseamna cu…moartea. Trebuie sa mori pentru TOT ceea ce ai crezut că esti, pentru cel cu care te-ai identificat pană acum. Fară să mori pentru trecut, nu poţi să te naşti în singura realitate a PREZENTULUI, acolo unde vieţuieşte IUBIREA.

      • Și eu cred că e necesar să mori, sau, cum se spune prin zona în care eu m-am născut, „să îngropi trecutul” … iubirea nu poate să se manifeste decât în realitatea prezentului…
        Mulțumesc pentru răbdarea cu care mă asculți și pentru comentariile tale.

  2. Eu cred că vorbim despre iubire pentru că există. E un adevăr abstract de care ne ancorăm sufletele, existența. Suntem dependenți de iubire. Să dăm și să primim. Să creștem în căldura ei. Iubim iubirea. 🙂

    • calinakimu zice:

      Iubirea ESTE un adevar concret, in masura in care o vietuim. Asa este… suntem dependenti de iubire, dar suficient de egoisti s-o refuzam.De fapt este mai important, este normal s-o dai, decat sa ti se raspunda la ea…doarece o dai din ce ai… daca ESTI iubire, daca esti racordat la aceasta. Atunci nu mai astepti „rasplata” sau reciprocitate, bucuria de a da este peste tine, te excede.

      • Eu mă hrănesc din ea, am nevoie de ea. Nu cred că aș putea funcționa fără și nu pot să-mi imaginez cum ar fi ca eu să iubesc și să nu primesc același lucru în schimb. Cred că iubirea e motorul a ceea ce facem, a fiecărui pas, a fiecărei respirații… Nu știu dacă e egoism sau nu, dar nu am experimentat iubirea unisens așa că e firescul meu.

      • calinakimu zice:

        Tu vorbesti de iubirea punctuala, de cea strict parteneriala…Dar iubire primesti, ai , chiar daca nu ti-o da …nimeni. De unde poti da, daca n-ai deja ?! Iubirea poate transcede parteneriatul, punctualitatea…EA devine compasionala, atotcuprinzatoare, nu mai are nevoie de „recunoastere” sau de „recompensa”…

      • Nu. Eu vorbesc de IUBIRE. Nu o pot clasifica sau cântări. Cred pur și simplu că pe undeva suntem oglinzi paralele și nu aș putea iubi pe cineva fără să mi se răspundă. Dar e o părere și sper să nu mă conving niciodată de contrariul. 🙂

      • calinakimu zice:

        Bun…bun…nu poate fi clasificata sau cantarita…DAR poate fi conditionata?! De ce TREBUIE sa ti se raspunda ?! Daca nu ti se raspunde…nu iubesti?! Pai atunci este o afacere,,, : „do ut des”,,,

      • Ți-am zis că e părerea mea prin prisma experienței mele de viață. Nu mă văd stând pe margine și oftând, iubind altruist fără să aștept nimic în schimb. Iubirea e o hrană, așa o simt. Dau TOTUL fără nici o condiție, dar mi se oferă mai mult (știu că e un nonsens, dar e realitatea mea). Cred că mi-aș muri puțin câte puțin să nu fiu iubită. Și mi-ar muri în primul rând sentimentele. Crești cu iubirea, simți căldura asta în suflet de când recunoști ochii albaștri ai mamei, apoi te ramifici și copacul tău își întinde ramurile. Dacă e deșert nu exiști. Nu e o afacere. Nici vorbă. E un dat firesc. Adică: ai o iubire, îi dai tot, ea crește. Primești tot. Ea crește și mai mult.
        Iubirea e o noțiune abstractă, poate o receptăm diferit noi, oamenii. Dar cred că e oglindă. Pentru că dacă iești din casă și vezi o figură posomorâtă și-i dai puțină energie pozitivă, puțină iubire printr-un zâmbet, în 99% dintre cazuri ți se răspunde la fel. Și ziua ți-e mai frumoasă. Dar. Pentru că totdeauna există un dar și un factor neprevăzut: pentru a avea acea disponibilitate de a dărui, trebuie ca în interiorul tău, acolo deep inside să fie liniște și soare. Să ai tu intim, în profunzimea ființei tale, un network de iubiri amestecate și condensate. Wow cât ți-am scris. Sper că-mi înțelegi punctul de vedere. 🙂

      • calinakimu zice:

        Inteleg…Repet : iubirea nu este abstracta, este o energie mai concreta decat…orice altceva. Chiar tu spuneai cum cu un zambet se poate schimba totul…
        Va trebui sa descifram , daca vrei, treptele iubirii. Una dintre ele este prietenia. Aceasta nu trebuie confundata cu sentimentul prietenos. este altceva. Prietenia o poti avea fata de o persoana…Sentimentul prietenos il poti avea fata de …ORICE…Fata de copaci, flori, animale, planete, pietre, s.a.m.d. Nu depinde de acel „ceva”…Asa ESTI tu, asa iti vine…iti sund dragi, fara sa VREI. Oare florile din jungla, flori pe care nu le vede nimeni, nu-si mai raspandesc parfumul?! Sau daca stau intr-o glastra cativa bujori uitati la o fereastra…renunta sa-si imbujoreze petalele ?! Asta se poate extrapola si in iubire, care devine COMPASIUNE. Iubirea transcede…Nu trebuie uitat ca prima transcedere este a energiei sexuale, care pe masura ce „urca” in sus-ul chakrelor, ea se va imbunatatii calitativ. Asta este de fapt transcederea…Chakrele aflate deasupra inimii transced iubirea parteneriala…daca energia acesteia este lasata sa …URCE.

      • Abstract este orice nu poți atinge.
        Simți iubirea, vibrezi, te motorizează sau amorțește, dar nu o poți atinge. La fel e sufletul. La fel de abstract, la fel de tangibil doar cu inima. 🙂
        Iubirea e căldura aceea a inimii/sufletului pe care o ai (dacă o ai) și atragi oameni, animale, flori. În jurul tău cresc altfel. Iubirea e căldură și lumină. Fără iubire e frig și întuneric și singurătate. Mai poate fi viață?
        Nu aș numi mila și compasiunea iubire. Le-aș pune pe un alt raft.
        Iar energia sexuală nu aș confunda-o cu iubirea. Poate fi doar atracție fizică între doi parteneri, care să nu comunice deloc sufletește. De aceea cred eu că există distincția între a face dragoste, sau a face sex. 🙂

      • calinakimu zice:

        Compasiunea este forma superioara a iubirii. Ea se adreseaza EXISTENTEI in totalitate. Este o stare de A FI. Nu este „mila”, este mult mai mult.
        Desigur, viata fara iubire este inimaginabila si din pacate multi nu…TRAIESC cu adevarat.
        Cum sa nu atingi iubirea, cum nu este concreta?! Cand privesti si mirosi o floare, cand mangai scoarta unui copac sau luciul unei pietre, cand atingi trupul iubitulului sau a iubitei, cand privesti un rasarit sau apus de soare…nu le atingi cu ceea ce ai?! Acestea sunt FAPTE concrete, fapte in care simturile simt iubirea…palpabil chiar, cum aceasta reverbereaza in orice manifestare a Existentei. Desigur, este nevoie de organe spirituale specializate, organe de care multi nici nu stiu ca le poseda…care nu sunt suficient de dezvoltate pentru a primi revelatia aceasta „concreta”…
        Energia este UNA. Fie ca este benefica sau malefica, fie ca este sexuala sau spirituala. SENSUL, calitatea noi o dam. Faptul ca energia sexuala transcede sexul , iar sexualitatea devine iubire pura, nu inseamna ca este vorba de o „alta” energie…De aceea spuneam de modul cum aceasta energie sexuala, aflata mai „jos”, atrasa parca de gravitatie, pe masura ce urca centrele de „prelucrare” ale energiei, adica chakrele, aceasta trenscede, devine calitativ tot mai „inalta”(ca stare vibrationala), pe masura ce urca treptele centrelor de energie ale corpului.

      • Da, de acord că, COMPASIUNEA se încadrează în IUBEȘTE-ȚI APROAPELE și e o formă de iubire. Dar simțurile, sufletul, gândul sunt substantive abstracte. Știi că există dar nu le poți atinge, nu le poți vedea. Nu au concretețe fizică. La asta mă refeream.

  3. Intrebarea este: poate fi distrus egoul ??

    • calinakimu zice:

      Din pacate…NU ! El trebuie transcens, trebuie „inteles”, CONSTIENTIZAT…nu poate fi pur si simplu distrus. Asta echivaleaza cu o autodistrugere, atata timp cat noi ne identificam cu el. Noi nu suntem NIMIC din tot ceea ce ne spune ego-ul ca suntem. Noi „credem” ca suntem un nume, o eticheta, niste cunostinte, o meserie sau alte titluri universitare, academice…sau altceva, ca apartinem unor comunitati…?! De fapt si de drept nu suntem nimic dintre acestea…In clipa in care vom realiza prin noi insine ca suntem TOTUL ca UNITATE, dar nu suntem NIMIC prin „noi” si doar prin noi…atunci egoul nu este distrus(nu poti distruge o iluzie), se evapora ca si cum n-ar fi fost niciodata. Esti pe alta „inaltime”, ai o cu totul alta perspectiva asupra Existentei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s