Relaţia de iubire a cuplului. (14).

 1

Oamenii intră în viaţă imaginându-şi relaţia de cuplu, având informaţii luate de prin cărţi, romane, filme, speranţe personale, experienţa altora, crezând că atunci când este dragoste între parteneri, acesta exclude conflictul. Mai mult decât atât, fiecare doreşte să-şi întâlnească perechea potrivită , sufletul pereche, jumătatea perfectă. Şi toată acestea în ciuda faptului că între cei doi există deosebiri fundamentale, începând de la modul diferit în care funcţionează mintea femeii şi a bărbatului(de care am vorbit) şi terminând cu ce speră fiecare dintre cei doi să le ofere o relaţie. La începutul relaţiei fiecare partener va arata celuilalt părţile bune ale felului lor de a fi, ba chiar de multe ori vor arata celuilalt cum ar trebui să fie, cum nu sunt de fapt. Acest comportament funcţionează pe termen scurt, motiv pentru care înainte vreme logodnele durau foarte mult. Dar din clipa în care cei doi vor sta împreună 24 de ore din 24…acest fapt nu mai este posibil şi se dă arama pe faţă. Încă din aşa zisa lună de miere adevărul începe să iasă la suprafaţă, motiv pentru care vorbim numai de o lună frumoasă într-o căsnicie. Realitatea va ieşi la suprafaţă începând de la micile gesturi. Cine pleacă de la ideea că într-o relaţie unde există dragoste armonia este o stare permanentă, o stare de fapt, că certurile, conflictele sunt excluse, se înşeală amarnic. Trebuie plecat de la realitatea faptului că cei doi sunt două individualităţi unice, deci deosebite, că celălalt nu eşti tu în oglindă, nu este umbra ta. Aceasta este de fapt proba de foc unei relaţii : TREZIREA ! Trezirea la realitate trebuie însă să se sprijine pe o inimă iubitoare, care va înţelege că celălalt va trebui să rămână el însuşi, liber, aşa cum este el, fără a fi nevoit să accepte compromisuri…compromiţătoare, că doar de asta s-a îndrăgostit de el/ea ?! Faptul că celălat este diferit, este o certitudine, de fapt celălalt devine stăpânul relaţiei, pentru că în ciuda tuturor deosebirilor numai astfel parteneriatul poate rezista. Mai mult, cu cât celălalt va rămâne un mister, cu atât va fi mau atractivă, mai fermecătoare explorarea lui. De fapt certurile, conflictele apar tocmai din dorinţa de a se realiza armonia. Pe de lată parte, dacă ne vom accepta AŞA cum suntem, nu vom mai simţi nevoia să ne potrivim, poate că ideea noastră despre armonie…este dizarmonică ?! Faptul că ne mai certăm, nu înseamnă că nu ne mai iubim, este un moment care o dată depăşit va dovedi că întotdeauna iubirea învinge. De fapt dragostea parteniarială trebuie să se bazeze pe amiciţie, pe prietenie. Prietenia se bazează pe egalitate, nu există inferior sau superior, chiar dacă sunt deosebiţi. Partenerii unui cuplu bazându-se pe prietenie, pe egalitate, oricât de diferit ar gândi, dacă este iubire…este totul. Toate problemele vor fi creaţii ale modului de manifestare al unicităţii. Faţă de greşelile inevitabile ale pertenerului trebuie să dovedim îngăduinţă. Oricând vom avea nevoie şi noi de această îngăduinţă deoarece cu toţii greşim. Nu trebuie problemele privite ca negative sau pozitive, cum nu trebuie să ne opunem negativităţii şi să căutăm numai părţile aşa zis pozitive. De fapt oricărei probleme negative îi lipseşte pozitivismul nostru. Iertaţi şi înţelegeţi greşelile partenerului/ei, sunt omeneşti iar noi suntem…oameni. Biserica ne spune că iertarea este un gest sfânt, este ridicată pe culmile înţelegerii. Nu este aşa…sau n-ar trebui să fie aşa. Iertarea este cel mai omenesc gest, este o bucurie s-o faci, s-o ceri, s-o recunoşti, atunci când tu sau altcineva a greşit. Este o imensă uşurare. Pe de altă parte toţi vrem să avem dreptate, iar pentru a se impune armele bărbarului sunt agresivitatea, iar ale femeii emotivitatea. El va ţipa, va forţa nota, ea va plânge. În final femeia va avea câştig de cauză, bărbatul va crede însă că el a avut dreptate ?! Partenerii unui cuplu vor trebui să înţeleagă că nu există armonie perfectă în relaţie, în fond nepotrivirile se atrag, iar construirea punţilor intre noi este tot farmecul, misterul şi aventura vieţii. Acceptaţi faptul că ce este frumos îi place şi lui D-zeu. Este o vorba înţeleaptă. Admiteţi că soţul/soţia vor privi cu plăcere un barbat/femeie frumoşi…Este firesc.

Sunt oanmeni ce sunt speriaţi de certificarea  prieteniei prin actul căsătoriei. Foarte bine, să nu se căsătoarească.Este mai important să rămână prieteni, decât să se simtă inconfotabil, încorsetaţi de rigorile autoimpuse ale căsătoriei.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Relaţia de iubire a cuplului. (14).

  1. Da. Cred că iertarea trebuie să fi ca o bucurie. Și va fi dacă am învățat (învățăm) să recunoaște greșeala, să o înțelegem și să o cerem…

  2. ceciliadumitrache zice:

    „…nepotrivirile se atrag, iar construirea punţilor intre noi este tot farmecul, misterul şi aventura vieţii.” Minunat spus. Să te faci punte către celălalt.

  3. Cred că luna de miere înseamnă că cei doi gustă din plin mierea, au o „lună”-planetă, doar pentru ei. Cadoul lor personal. „Luna” aceasta se poate repeta din când în când. Ruperea din cotidian și dăruirea partenerului. Eu așa văd lucrurile. În altă ordine de cuvinte „îndrăgosteala” nu este suficientă. Trebuie (părerea mea) o armonie între cei doi. Contrariile se atrag, dar în același timp cine se aseamănă se adună. Adevărate amândouă. Cred că e bun un respiro, o zonă pe care partenerul să o admire la celălalt, unde e diametral opus și recunoaște superioritatea celuilalt. Dar în același timp e nevoie de trăsături comune, gusturi comune, pasiuni comune pentru ca cei doi să aibă o relație/viață frumoasă.

    • calinakimu zice:

      Asa este…Constatarile tale ma inspira sa vorbesc mai mult despre aceste aspecte ale relatiei. In articolele viitoare voi scrie concret despte acest flux/refluz, noapte /zi …al dragostei, despre aceasta „tensiune” nbecesara pentru vitalizarea cuplului. O armonie deplina(?!) este o „suficienta”, o stare de saturatie , de satietate insupostabila, ceva care balteste. Voi reveni…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s