DESPRE  APICULTURA  STAŢIONARĂ.

2

Când am luat hotărârea să cresc albine, încă de la bun început am dorit să mă ocup de creşterea acestora în “staţionar”, adică fără să umblu cu ele în “pastoral”. În zona în care le cresc eu este păcat să nu “valorific superior… “sărăcia”. Sătenii nu stropesc pomii din livezi, îngraşă culturile şi fâneaţa doar cu gunoi de grajd (balegă), iar flora spontană prevalează culturile. Este adevărat, producţile de miere anuale nu sunt la fel de mari ca ale celor care practică apicultura pastorală. În pastoral, acolo unde sunt monoculturi, acestea sunt stropite, iar pământul ierbicizat, pesticizat, îngrăşat cu substanţe chimice (mai puţin la tei şi salcâm). Mierea va fi în consecinţă. În plus, albinele se pot îmbolnăvi foarte uşor, ca să nu mai vorbim despre stresul acestora în timpul transportului şi prin exploatarea lor intensivă.

În staţionar recoltarea mierii în anii “obişnuiţi” se va face de două ori pe an, în iunie şi în toamnă, când vor fi pregătite pentru iernat.. Când anii sunt “buni”, când nu ratează nici o floare, când anul nu este ploios, se poate scoate miere de mai multe ori. Anul acesta, un an bun pentru apicultură, am scos miere de livada, de salcâm şi în toamna voi scoate de fâneaţă.

De fapt cea mai bună miere, în ciuda “legendelor” în domeniu, este mierea polifloră. În această miere se regăsesc  TOATE plantele. Bineânţeles că în staţionar nu va fi miere de un singur soi, cum este în pastoral la monoculturi. Dar ăsta este tot …farmecul. Mierea de livadă  este într-o perioada când nu sunt prea multe plante, aşa încât este combinată cu puţine alte plante. Scoasă după ce se duce floarea pomilor, este galbenă şi se face groasă, ca un şerbet foarte fin. Eu o prefer, dar este …”de gustibus”.

IMPORTANT ! Mierea , aşa zis “zaharisită”, poate fi naturală, adică nu acesta ar fi criteriul unei mieri falsificate. Falsificarea mierii se face insă foarte uşor…din păcate. Mierea din comerţ, care nu este falsificată(?!), este filtrată la temperaturi de 70 grade C, adică este o miere…moartă. Din nefericire, atunci când o activitate devine „afacere”, cinstea, corectitudinea, normalitatea sunt subordonate câştigului material.

Achiziţionaţi miere NUMAI de la cunoştinţe, de la apicultori verificaţi, siguri. Altfel veţi cumpăra un produs dulce şi atât.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Apicultură de gradiniţă, Normalogie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la DESPRE  APICULTURA  STAŢIONARĂ.

  1. fosile zice:

    Cind, stind in iarba pe un cimp, sau un platou montan si mirosul tuturor florilor e ca un miros de miere, ma intreb si ma mir de ce se zice ca mierea monoflora e cea mai buna.
    Nici nu se poate compara.
    Si da, si eu sint adeptul apiculturii stationare.Mai ales daca acolo locuiesc, caci cea mai buna seva este cea de acasa.
    O noua saptamina placuta, va doresc!

  2. calinakimu zice:

    Multumesc…la fel.
    Din pacate mierea nu a intrat in „cultura” alimentatiei romanilor. Si totusi…aici la mine, la tara, dupa ce am inceput sa ma ocup de apicultura, am dat vecinilor cate un borcan…de la „mine”, sa guste si ei. Fara sa vreau am procedat ca vanzatorii de droguri, care dau primele doze gratuit pentru a genera dependenta. Acum vin sa cumpere destul de des, marturisindu-mi ca se simt bine dupa ce manaca miere. De fapt o folosesc ca pe un medicament. In mare parte au intuit un mare adevar.

    • fosile zice:

      Stii, de cite ori mergeam la matusa, cind ajungeam mi se punea in fata piine si miere.
      Era de mers pe jos cam 7km de la drumul pe care circulau mijloace de transport.
      Unchiul, la cosit, dimineata inainte sa se apuce de treaba minca miere si un paharel de tuica ( de prune, de 55 de grade).
      Pe-aici este folosita mierea, stiindu-se cit si la ce este buna, in afara faptului de a te hrani cu ea.

      • calinakimu zice:

        Asa este. Trebuie sa recunosc ca pana sa ma ocup de albine nu prea stiam cum stau lucrurile…Acum colectez păstură, polen, apilarnil, propolis…Cel mai fidel consumator de miere este un vecin, care inainte de a se apuca de munca manaca miere, Îi zice nea’ Gheorghe poreclit Didea, un batran(?!) de 85 de ani, care coseste de dimineata pana seara, cand este de cosit, care are 4 vaci, 3 vitei si 10 oi de care se ocupa SINGUR. Mai are si „oleacă” de pamant pe care seamana cartofi si porumb. In timpul liber bea tarie si joaca sah (?!). Este un om hâtru, care stie de gluma, care merge drept ca bradul, care m-a invatat sa „bat” coasa.

      • fosile zice:

        Stai pe linga el, ca ai ce sa inveti.
        Mare noroc cu cite un batrin din asta,…mai ales daca stii sa-l asculti cind are el chef sa impartaseasca din ce stie.

      • calinakimu zice:

        Avem o relatie deschisa, barbateasca cu nea’ Didea… El are arendat o fâneata alaturi de ogorul meu si ne intalnim des, ori cand coseste, cand imprastie gunoi, cand sta cu vitele sau cand merge cu ele la adapat, la capatul campului, unde trece un pârâu. Eu il mai ajut. M-a invatat sa scot radacini din pamant, sa reglez unghiul coasei fata de toporisca, sa-mi fac batcă de batut coasa, sa pun cozi la unelte, iar când am ridicat casa a fost „consultantul” meu. Gândeste-te, nu aveam nici o experienta in domeniu, eu am facut proiectul si am construit-o cu mesteri locali, fara „scoala”. A fost o perioada minunata, o experienta de neutat , care mi-a lasat un parfum aparte, un gust de neuiatat. Am inteles semnificatia zicerii… : poti spune ca n-ai trait degeaba, daca faci un copil, ridici o casa, sadesti un pom si sapi o fântâna…Le-am facut pe toate. Au o simbolistica profunda si iti lasa in suflet o minunata traire, o stare de gratie, „ceva” special…dincolo de cuvinte.

  3. smaranda64 zice:

    Am primit din România o miere, foarte deschisă la culoare, cred că-i de salcâm, la gust destul de bună. Da-i foarte lichidă. Așa miere lichidă nu am avut niciodată. E doar puțin mai groasă ca apa. Este normal, având în vedere că-i cald afară?

    • calinakimu zice:

      Mirea de salcam este singura miere care nu cristalizeaza. Cu atat mai mult, daca este cald afara.
      Cum spuneam, mierea cea mai „buna” este dun poliflora, cred ca orice alta explicatie este inutila, insusi acest cuvant spune totul. Din pacate mierea este usor de faslsificat. se pune putina miere si restul se prepara din zahar „invertit”, adica fiert in apa. Albinele mai prepara miere (de proasta calitate) din sirop de zahar. S-a descoperit in magazine miere(?!) in care se afla miere intre 10 si 30 %. Se pun coloronti, ceaiuri…prostii pentru hotii. Faptul ca aceasta miere cristalizeaza la fel cum cristalizeaza si mierea naturala, nu-ti poti da seama ca este falsificata, decat dupa „efecte, sau din lipsa acestora…sau dupa „gust”. Un apicultor va sti dupa gust si uneori dupa aspect daca este falsificata. In plus, o miere „limpede” a fost filtrata la temperatura de minim 70 de grade C, este temperatura la care mierea devine foarte lichida si poate fi trecuta prin filtre fine. Asta se face industrial de catre cei care o achizitioneaza de la apicultori si o dau in comert. De ce trebuie filtrata asa de bine? Din motive pur comerciale, pentru aspect. In fond o miere filtrata „normal” are particole de ceara(comestibila), de polen, de propolis…Nu numai ca nu fac rau, acestea sunt benefice, maresc calitatea mierii. Polenul si mai ales pastura si propolisul sunt super-medicamente PREVENTIVE, sau pentru tratarea imunitatii. Fierberea mierii la temperaturi de peste 39 de grade C o „ucide”, enzimele mor. de aceea mierea nu trebuie pusa in ceai fierbinte s-au sa se faca cu ea prajituri, adica sa fie pusa la cuptor.

  4. ÎÎncerc, sper să reușesc, să-mi imaginez colțul de natură în care îți desfășori activitatea de apicultor.
    Convingător și plăcut modul prin care ne împărtășești informații necesare despre miere.

    Am zăbovit îndelung asupra relației de prietenie pe care o ai cu nea’ Didea, asupra mediului în care aproape totul pare posibil…

    • calinakimu zice:

      Asa este…totul ESTE posibil, dincolo de imaginatie. Initial am facut acest blog cu o chemare imperativa…Cred ca , dincolo de „prima” impresie, ceva…ceva se insamanteaza in subconstientul vizitatorilor, chiar daca acestia nu constientizeaza ACUM acest fapt. Samanta poate va incolti si daca „solul” este fertil…va rasari, va creste, va imboboci si va INFLORI. Iesirea din sistem poate reprezenta o solutie…la momentul potrivit, in momentul in care solitudinea va fi o necesitate, va fi pe deplin asumata.

  5. flaviu zice:

    Ati folosit stup tip Warre? Sau ce fel de stupi ati folosit? Si eu vrea sa incep o activitate de stuparit si acum adun informatii despre stupi, despre albine etc. As incepe cu un stuparit stationar, am un teren si langa mine sunt salcami, pomi fructiferi, vara sint fanete, deci ar fi destul nectar pentru albine.

    • calinakimu zice:

      Câteva precizări. Nu am avut de gând să dezvolt o afacere de anvergură. Stupăritul pastoral, acolo unde se obțin prioducții mari de miere, în afară de salcâm sau tei, culturile de rapiță și floarea soarelui sunt stropite, adică otrăvesc albinele și mierea. Locuiesc într-o zonă cu floră spontană, cu fânețe, livezi și grădini, într-o zonă săracă în care sărăcia este valorificată superior. Nimeni nu-și stropește culturile, sau îngrașă pământul cu substanțe chimice, sau pun ierbicide.
      Am ales stupul Laiens cu 18-20 de rame, pe care l-am construit singur. Îmi fac rame tot singur și în general tot ce ține de posibilitățile mele. Topesc ceara, centrifughez mierea, scot propolisul, păstura, polenul…Bineânțeles că mierea ce-mi prisosește o vând.Pentru început, până vă faceți ”mâna” de apicultor, este bine să începeți cu 2-3 stupi, până la 5, nu mai mult. Vă stau la dispoziție cu orice informație dispun…

      • Flaviu zice:

        Da, și eu ma gândeam la un singur stup. Apoi se înmulțesc ele. Ce ziceți, gândesc bine? Prin zona mea nimeni nu folosește chimicale. E o zona rezidențială dar cu multa verdeață. O gama de soc și salcâmi am acolo.

      • calinakimu zice:

        Pentru început este bun un singur stup experimental. Albinele trebuiesc supravegheate și ele spun tot ce trebuie de știut. Desigur sunt bune și cărțile, net-ul, dat cel mai bine este de învățat practic lângă un stupar cu experiență. Oricum, vei sfârși prin a iubi albinele, este imposibil să n-o faci pe măsură ce le vei asista la miracolul din stup. Despre celelalte beneficii, nu este cazul să mai spun ceva…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s