RELATIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (2).

 1

Copiii proveniţi din familii  în care părinţii nu se iubesc vor învaţa să fie precum aceşti părinţi. Fetele, de cele mai multe ori, vor copia comportamentul mamei, iar băieţii pe al tatălui. Va trebui să conştientizăm acest fapt şi să renunţăm la modele, să fim noi înşine. Nimeni nu ne poate face iubitori după un model anume. Noi ne-am născut astfel, dar din diferite motive, în special în preventoriul familial,  am pierdut acestă capacitate, iar redescoperirea ei este un proces individual. Cum nimeni nu poate defini ce este D-zeu, sau Adevărul, tot astfel nici iubirea nu poarte fi definită, nu poate fi cuprinsă într-o formulă. Este o descoperire personală, un fenomen ce nu poate fi analizat şi disecat, cercetat şi clarificat. Iubirea nu poate fi decât experimentată, este TRĂIRE pură.

Până vom descoperim CE ESTE iubirea, va trebui să scăpăm de ce NU este iubirea şi primul pas este eliberarea de condiţionările căpătate pe parcursul vieţii, a educaţiei sub toate formele ei începând cu cei 7 ani de acasă.  Resetarea acestor condiţionări este obligatorie, altfel nu poţi merge mai departe, nu poate fi redescoperită IUBIREA.

Până la urmă părinţii atât au putut şi atât au făcut. Faptul este consumat. ŞTIU, nu este uşor la început, dar analizându-vă comportamentul, obiceiurile, automatismele, uşor, uşor vă puteţi îndepărta de sub tutela comportamentală a părinţilor. Geloziile mamei sau ale tatălui  la care aţi fost martori în copilărie, le veţi perpetua în relaţile voastre actuale. Până nu veţi scapa de acestă tutelă a părinţilor, nu veţi fi autentici.

Există o prejudecată adânc înrădăcinată în mentalul colectiv, atât al bărbaţilor, cât şi al femeilor…că ar exista  un partener ideal, că nu pot iubi decât partenerul “potrivit”, că există un suflet pereche (?!). Este o prostie…nu există aşa ceva. Căutând un asemenea partener, nu faci decât să cauţi dezamăgirea, să te auto-dezamăgeşti.

Atenţie ! Iubirea, dragostea nu are nimic de a face cu “celălalt”, nu depinde de “alţii”, de conjuncturi, de împrejurări. A fi iubitor, înseamnă să ai capacitatea de a iubi, înseamnă pur şi simplu să iubeşti, adică s-o faci necondiţionat. Este ca respiraţia, iubirea fiind un fenomen NATURAL.

Cât timp vom pretinde un partener/a   perfect/ă, sau foarte potrivit/ă  aspiraţilor noastre, de fapt vom căuta un sclav/ă, care  să ne satisfacă capricile.  Adică căutăm o persoană care să fie CUM vrem noi, nu cum ESTE ea. Repet…asemenea specimene NU există , iar dacă ne face impresia că există, atunci a reuşit să se prefacă pe termen scurt, să fie un bun actor/actriţă. De fapt, cu ce drept pretindem noi partenerul perfect, ca acesta/a  să fie pe gustul nostru ?! Nu poţi iubi decât cum VREI tu ?! Să fi sănătos/a…dar nimeni nu are vreo obligaţie să te iubească cum vrei tu, la cerere. Faptul în sine de a iubi este un miracol, o minune, o fericire inexprimabilă…De ce vrem s-o subordonăm ego-ului. Nu este posibil. Unde este ego…nu este iubire. Dă iubirea peste tine?! Foarte bine, lasă-te “accidentat”, ucis de ea, fi recunoscător. Dar se pare că noi am vrea mai mult să fim iubiţi, decât să iubim(?!). Aşa ne dictează ego-ul şi dacă ambii parteneri vor gândi astfel…despre ce vorbim?!

Aud  că în familii sunt discuţii de genul: este treaba bărbatului să facă treburi “bărbăteşti”, să aducă bani în casă, să ocrotească familia şi este treaba femeii să crească copiii, să se ocupe de treburile gospodăriei(mâncare, curăţenie spălat, cumpărături), adică să “ţină casă” funcţională. Lăsând la o parte faptul că în asemenea familii nu poate fi vorba de iubire, este vorba şi de o mare discriminare, ca să nu-i spun …nesimţire.  Oare, când se scoală de la masă, bărbatul mulţumeşte femeii ?! Când îşi găseşte hainele curate şi aranjate, are un cuvânt tandru?! Femeia când bărbatul vine cu bani acasă, îl gratulează cu un zâmbet?!  Se pare…că nu poate fi lăsat deoparte faptul că nu există iubire(?!)…

Va continua…                                                                                  

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la RELATIA DE IUBIRE A CUPLULUI. (2).

  1. Bursucel zice:

    Știi, citindu-ți rândurile din final mi-am amintit de parteneriat. Așa numesc eu genul acela de însoțire atât de des întâlnit. Cred că oricine a avut ocazia măcar o dată-n viață să întâlnească un astfel de cuplu care, în ciuda platitudinii relației, o duce așa, bine-merci, până la marea trecere, având convingerea că aceasta este semn de normalitate. 😐

  2. calinakimu zice:

    Din nefericire…Acest, aşa zis parteneriat, este o rutină plină de platitudini, de ineţii, de banalităţi. in care cuplul nu şi-a propus decât să supravieţuiască. Motivaţile sunt jalnice, ele se referă la „gura” lumii, la faptul că au copii, la comodităţi circumstanţiale (bani, mâncare, îngrijire) şi confortul plăcerii sexuale…O asemenea „normalitate” este moştenită din tată în fiu, de la mamă la fică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s