“DESPRE RELAŢIONARE”.   (4).

 6

În ciuda faptului că avem manifestari empatice faţă de semeni, acestea, de cele mai multe ori  nu sunt autentice. Ne îmbrăţişăm, ne ţinem de mâna, ne privim în ochi…totuşi aceste efuziuni emoţionale, de cele mai multe ori nu au un fundament solid. Această dependenţă dintre parteneri, nu este decât o consolare, o fugă de singurătate.. Aceştia nu fac decât să profite unul de celălalt, să se folosească unul pe celălalt, să-şi defuleze frustrările. Aceasta numai relaţie nu poate fi.

Aflaţi în această situaţie va trebui să conştientizăm marea problemă a singurătăţii, problemă ce se acutizează o dată cu vârsta. Nu întâmplător mulţi oameni în vârstă parcă au înebunit (?!). Aleargă după distracţii, după sex cu o exaltare ridicolă dorind să evadeze, să-şi astupe un “gol”.

Oare putem să trăim astfel încât să nu depindem emoţional de partener, fără să-l “folosim” în fuga noastră de singurătate?!

Conştientizarea singurătăţii în care trăiesc foarte mulţi oameni, este un pas obligatoriu pentru a înţelege relaţia… Singur poţi să te simţi în mijlocul mulţimii, în cuplu, în familie, la serviciu. În acest caz relaţia este folosită ca mijloc de evadare, care fiind fără fond nu rezolva priblema reală. Această situaţie este generalizată, nu are cum să fie altfel. Cât timp oamenii se află sub controlul ego-ului toate acţiunile acestora sunt IZOLAŢIONISTE, sunt personale, sunt individuale. Gesturile generoase, tandre, constituie o raritate, excepţii care nu ne caracterizează. Când fiecare îşi urmăreşte scopuri proprii, fiind interesaţi cu adevărat numai de propria persoană, cum să nu existe singurătate?! Unde are loc relaţia în acest egocentrism exacerbat ?! Această situaţie este conflictuală în sine…Natura intimă, profundă a omului, nu este acesta.

De fapt omul se află într-un permanent conflict cu sine şi cu ceilalţi. Acesta este un fapt de necontestat, dar pe care -l luăm cu titlu de inventar, sau considerăm că astfel “trebuie” să funcţionăm(?!). Dacă însă vom conştientiza inepţia acestei situaţii, irealitatea acestei stări de lucruri, dacă o vom face cu relaxare, cu detaşarea “martorului” privind de “sus” situaţia, în ansamblu, fără disperare, atunci vom avea viziunea întregii  irealităţi în care ne aflăm, care prin atitudinea noastră egocentrică am generat-o şi o întreţinem.

Atunci vom observa că aşa zisa “iubire” dintre partenerii unui cuplu se impleterste într-o mare măsură cu sexul, cu plăcerea. Cât timp tu eşti TU şi ea este EA şi ambii parteneri văd asta…cât timp există factori separatori ce ţin de rasă, cultură, intelect, avere, iar aceste divizări sunt văzute astfel, cât timp vor exista “scopuri”…între parteneri poate fi orice, numai iubire…NU ! Cât timp iubirea se împleteşte fiind condiţionată de sex, de plăcere, de diverse scopuri materiale, relaţia este falsă, generatoare de contradicţii, de conflicte, de ură.

Dacă în relaţia de cuplu, în relaţia dintre bărbat şi femeie există asemenea situaţie, ne mai miră faptul că lumea se află într-un permanent război, în cel mai strict sens al cuvântului ?!

Fără IUBIRE nu putem vorbi de relaţie, iar compromisurile care se fac în cuplu, de “dragul”(?!) a mai ştiu eu ce conjuncturi(?!), nu fac decât să acutizeze conflictele.

Cum putem însă iubi dacă suntem egoişti, competitivi, lacomi, ambiţioşi, geloşi, invidioşi, tensionaţi, resentimentari, răzbunători ?! Cu o asemenea atitudine nu vom şti NICIODATĂ ce este IUBIREA.

De fapt este un cerc vicios. Întrega structură a societăţii noastre este bazată pe plăcere, pe obţinerea de satisfacţii personale, iar aceste satisfacţii sunt dictate de EGO.

Iubirea este TOTAL opusă egocentrismului nostru, care înseamnă în principal divizare, separaţie, dominaţie. “Adevărurile” lumii noastre se bazează pe egocentrism.

Fără a realiza această aberaţie a ego-ului, orice relaţie, orice posibilitate de a fi pace în lume, iubire între oameni…este IMPOSIBILĂ. Este adevărat însă, că o dată conştientizată inepţia egocentrismului, din acea clipă te naşti din nou. Atunci realizezi IUBIREA, compasiunea pentru TOT ceea ce există, faptul că NUMAI aflaţi în UNITATE putem funcţiona cu adevărat, putem RELAŢIONA.

Va continua…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la “DESPRE RELAŢIONARE”.   (4).

  1. ceciliadumitrache zice:

    Am văzut o serie de filmuleţe realizate la noi despre enrichment, o metodă de a mări atenţia copiilor, încrederea în sine, de a-i face să îşi pună întrebări, să caute singuri răspunsuri prin antrenarea în discuţii, dezbateri inteligent conduse. Într-unul din primele episoade erau prezentate şi câteva mişcări de tai-chi, simple, care trebuiau executate în perechi, faţă în faţă. Dacă s-au face la clasă 5 minute, ar reduce agresivitatea pentru că i-ar face pe elevi să se descopere, să conştientizeze persoana celuilalt. Mi s-a părut a fi un prim pas prin care copiii ar putea fi ajutaţi să înţeleagă unitatea, ar fi extraordinar. Chiar dacă s-ar practica doar o săptămână din cei 12 ani de şcoală, mişcările ar rămâne în memoria copiilor, i-ar ajuta măcar peste ani, să găsească mai uşor calea spre o relaţionare corectă, i-ar ajuta să se deschidă.

    • calinakimu zice:

      In China, Falun Gong reprezenta o serie de exerciţii cu efecte terapeutice şi spirituale benefice. Guvernul Chinez, când a văzut amploarea pe care a capatat-o acesată miscare spirituală…a interzis-o. Nimic nu este întâmplator. Eu cred că nu se doreşte o mişcare de TREZIRE spirituală.
      În educatie, acolo trebuie umblat, acolo trebuie făcute reforme structurale. Cine să le promoveze?! Nişte slujbaşi care sunt puşi în funcţii de decizie pentru a trece timpul, timp în care se ocupă de tot felul de miş-maşuri?! Cum vor mai putea fi ţinute sub control generaţile trezite?! Soluţii benefice sunt nenumărate, dar nu există nici voinţă politică si nici o populaţie conştientă, lucidă, gata să întreprindă o revoluţie spirituală. Repet, în China în anii trecuţi, a fost decimată o asemenea mişcare.
      Eu m-am ataşat de mişcarea meritocrată. Am şi vorbit la televiziune în vreo două rănduri. Rezultatul ?! Îmi sunt ascultate telefoanele de către servicii… Jalnic…

      • ceciliadumitrache zice:

        Nu ştiu despre mişcarea aceea, am să caut. Ce am mai reţinut din acele filmuleţe a fost faptul că în Australia, în politică şi în funcţii de conducere au început să fie numiţi oameni supradotaţi iar rezultatele se văd.
        Chiar dacă în şcoală, deşi enrichmentul este prevăzut în programă, nu sunt alocate ore, se pot face multe acasă. Eu am distribuit linkul colegilor care au copii, 10 minute de dialog în parc, acasă, sunt suficiente pentru a schimba gândirea copilului. E o metodă care se poate aplica chiar şi în relaţia cu adulţii, inteligent condusă o discuţie, poate antrena oamenii dintr-un birou, îi poate apropia.

        Eu pe big-brother îl percep pozitiv, ca pe un frate mai mare, atunci când demască marea corupţie. Telefoanele ascultate pot fi folosite şi invers. Acum câţiva ani, am fost sunată de către unul din superiorii mei. De pe telefonul din birou, cel cu multe ecouri. După numai 10 minute, deşi mă sunase pentru un fleac, acel om începuse să îmi povestească întreaga sa carieră. Eu ascultam şi încercam să înţeleg de ce îmi povesteşte mie. Mi-am dat seama că vorbea pentru bandă, omul se afla înaintea unui mare examen de promovare. Am început şi eu să presar despre lipsa de personal auxiliar, incompetenţă, mică corupţie… În două săptămâni m-am trezit că ni se suplimentează posturile..am reuşit ceea ce îmi doream şi făceam demersuri în scris de doi ani.

      • calinakimu zice:

        Adevarata CRESTERE a copilului se infaptuieste in familie, in viata de zi cu zi…Pentru asta este nevoie de parinti responsabili, adica iubitori. Copilul absoarbe ca un burete deprinderile parintilor, modul cum acestea relationeaza in VIATA DE ZI CU ZI. Desigur, exista si posibilitatea unor practici, dar ca o completare. De baza ramane comportamentul familial…
        Daca vorbesti de rau pe unii sau pe altii, daca ataci vrun paertid, sau lauzi altul…”sistemul” nu reactioneaza. Daca insa pui in discutie insasi existenta sistemului corupt, in TOTALITATEA sa, indiferent de forma in care se manifesta coruptia, de stanga sau de dreapta, atunci acesta se apara, este o reactie mecanica, viscerala…

      • ceciliadumitrache zice:

        De sistemul corupt nu indivizii ci doar un alt sistem, la fel de bine organizat se poate ocupa cu succes, şi asta se întâmplă deja, sunt peste 4000 de dosare în lucru la DNA. Deja se văd urmările, schimbările în bine. Am credinţa, siguranţa chiar, că vom apuca să vedem ţara asta bună condusă de oameni competenţi şi bine intenţionaţi.

        Am privit tinerii, le-am ascultat discuţiile în noaptea muzeelor. E o deschidere către cultură, o sete de cunoaştere mai mare decât cea pe care a avut-o generaţia mea în tinereţe. Le-am urmărit replicile, cântăreau răspunsurile cu o maturitate mult peste vârstă. Acei tineri vor şti să îşi educe copiii altfel, să ceară de la sistemul de educaţie altceva.

      • calinakimu zice:

        Este tonifianta increderea ta…dar nu o impartasesc, fara sa fiu insa pesimist. Sistemul suntem NOI…Ce face acum DNA/ul este o cosmetizarea a luptei impotriva coruptiei, este o „spalare” a celor manjiti. Multa , multa spuma… Pana cand nu voi vedea sumele de bani recuperate, averi confiscate in totalitate, atata timp cat sunt facute de catre politicienii care nu aveau decat salariul…nu cred in anticoruptie. De ce abia acum? De ce Nastase nu raspunde pentru jefuirea Petromului, pentru afacerea cu autostrazile, acolo unde s-au furat sume imense ?! De ce Dragnea nu raspunde pentru averea sa colosoala facuta ca politician? Dece in dosarul Microsoft, din 35 de persoane implicate au ramas numai doua?! De ce a fost „lasat” Mazare sa-si doseasaca averea si este luat la intrebari atat de tarziu?! Se stia ca fura de la inceput. Nu trebuie sa ne facem iluzii. Sistemul este pe cai mari, iar despre meritocratie, singurul sistem corect, NU ESTE VOIE sa se vorbeasca in spatiul public. Mi s-a spus textual de catre un jurnaliat… ca i s-a pus in vedere sa nu pronunte cuvantul meritocratie…Altfel, va fi dat afara. De ce nu se spune nimic despre sistemul meritocrat din Islanda?! Sunt multe intrebari…retorice.
        Inca o data, este bine sa fim optimisti, dar realitatea ne da in cap…De mii de ani omenirea se afla in suferinta, iar stiinta si tehnologia avansate sunt subordonate intereselor meschine, mercantilismului gregar. Este si motivul pentru care consider ca procesul CONSTIENTIZARII, este singurul capabil sa TREZEASCA constiintele adormite. Generatilor trecute li se punea pumnul in gura, acum s-a dat liber la „vocalize”. Se spune ca aceasta este democratia. Cu un amendament…acela ca daca strigi in pustiu, este ca si cum ai tace, dar consumi energie degeaba. Asa zisa libertate, democratie, egalitate, sunt vorbe goale. Omenirea se afla in plina dictatura.
        Industria alimentara, a medicamentelor…au ajuns institutii de ucis in masa…Poluarea, desertificarea, razboaiele, conflictele generate de acest ego ataotstapanitor…acesta este tabloul REAL al lumii noastre. Faptul ca pe puntea Titanicului…o mana de orchestanti canta in continuare… pana ce vasul se va scufunda, nu inseamna ca acesta va putea fi salvat…(?!).

      • ceciliadumitrache zice:

        Da, am o doză de optimism. Nu vreau să văd deşertul, eu vreau să văd grădinile de afară şi din oameni. Un exemplu: în ultima lună am cunoscut mulţi oameni noi, am avut de rezolvat diverse probleme şi am deschis uşile mai multor instituţii. Am regăsit acolo competenţa, inteligenţa, deschiderea asemănătoare celor din sistemul în care lucrez. Iată că sunt instituţii în care oamenii chiar relaţionează corect, să se ajute din mers e o normalitate, iar asta face să meargă nişte angrenaje uriaşe, fără a se ajunge la blocaje. Cum să nu fiu optimistă? Acum câţiva ani atitudinea faţă de public era alta. Ceva se schimbă în bine.

      • calinakimu zice:

        Schimbarile nu sunt de fond, sunt superficiale si tin de calitatea unor oameni care nu se afla la „butoane”. Este drept, la nivel „micro” ne putem face viata unii altora mai usoara. Problema este la nivel „macro”, acolo unde se iau decizile, acolo unde interesele prevaleaza, unde lacomia nu mai poate fi stavilita. TOATE sistemele sunt conduse de oamenii cei mai egotici, dintre cei egotici, cei mai mercantili, lacomi, individualisti. Oamenii sunt din ce in ce mai exploatati imbunatatindu-se tehnicile de exploatare, de manipulare. Se spune ca invatam din greseli…?! Eu vad ca le „perfectionam”, nu invatam cu adevarat din ele. Optimismul este bun, este pozitiv, dar este tot o iluzie… Cum sa cred in „bine” intr-o lume in care la cateva sute de km. oamenii se ucid intre ei, cand pe intinsul si latul intregii planete sunt nenumarate conflicte, cand oamenii muncesc tot mai mult, pentru tot mai putin, cand omenirea este din ce in ce mai polarizata in tot mai multi oameni saraci si tot mai putini oameni supra- extra bogati. Aceasta polarizare tot mai mare, unde poate duce?! Ce vom face cu poluarea aerului si apelor, cu alimentatia chimizata ?! Si intrebarile FARA raspunsuri optimiste, pot continua…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s