“RELIGIOZITATEA”   (22).

6

Încheiam ultimul articol spunând cum ne auto-dezamăgim atunci când realitatea “visată”(irealitatea), imaginată de noi cât mai convenabil, nu se potriveşte (nu are cum) cu realitatatea aşa cum ESTE ea. Este absolut normal să se petreacă acest fapt. Exemplul cel mai “apropiat” nouă, edificator,  se petrece în relaţia de cuplu. Viitorii parteneri se vor arată unul altuia aşa cum NU sunt ei de fapt. Ei vor înţelege repede ce-i place celuilaalt şi se vor comporta în consecinţă, în aşa fel încât celălalt să fie impresionat, deoarece ei sunt “interesaţi” să placă. Ea se va îngriji cu atenţie mare, îşi va studia comportamentul, iar el  la rândul sau, va dovedi multă “înţelegere”, va fi pe “gustul” partenerei. La început, pentru orele petrecute împreună, această atitudine studiată va fi uşor de pus în scenă, dar o dată convieţuind împreună 24 de ore din 24, sau mă rog…cea mai mare parte a timpului liber, aceştia nu se vor mai putea ascunde unul de celălalt şi nici nu o vor mai face, îşi vor da arama pe faţă. Îşi vor reproşa că nu sunt cum de fapt nici nu au fost vreodată, decât atunci când îşi jucau un rolurile…Vor începe să-şi vâneze unul altuia “slăbiciunile” pe care le vor exploata. Partenerii vor fi din ce în ce mai mult deranjaţi de lucruri minore, iar cum viaţa este făurită din lucruri minore, de fiecare zi, aceste “amănunte” vor declanşa adevărate conflicte. Aşa se zahariseste luna de miere în care partenerii îşi aprobau şi încurajau toate atitudinile.

În fond se întâlnesc două lumi particulare, care au multe incompatibilităţi. Fiecare a văzut la celălat ce i-a făcut plăcere să creadă, ce a visat şi ce a fost “lăsat” să vadă. Trezirea la realitate este conflictuală şi fiecare va reproşa celulalt că nu mai corespunde visului.

Extrapoland vom vedea că aşa stau lucrurile şi în alte domenii ale vieţii noastre. Tot astfel sunt concepute filosofiile şi teoriile ştiinţifice. Filosofii şi oamenii de ştiinţă, vor selecta din realitate anumite aspecte, ignorând altele, pe baza cărora vor construi modele filosofice, sisteme sociale sau teorii ştiinţifice. Bienînţeles că alţii le vor combate, după ce le vor studia bine şi  vor sesiza omisiunile, hibele, faptul că sunt construite pe realităţi convenabile, nu pe realitate în totalitatea ei. Este şi motivul pentru care aceste construcţii şi critica acestora, până la un punct este dreaptă…

Problema este că ne lovim în acest caz de limitele minţii raţionale, care nu este capabilă să cuprindă realitatea în întregul ei. Astăzi, tot mai mulţi filosofi şi oameni de ştiinţă au început să recunoască acest fapt. Dar lucrul remarcabil este acela că au început să înţeleagă că “natura” nu este raţională, aşa cum înţeleg oamenii să se raporteze asupra logicii viului, a vieţii…

REALITATEA, Existenţa, Natura, D-zeu este deasupra ori cărei raţiuni imaginate de om, iar mintea religioasă ŞTIE acest fapt. Ştie că realitatea nu poate fi cunoscută în întreaga ei complexitate, nici de ştiinţă, nici de filosofie…că este impredictibilă şi că trebuie ACCEPTATĂ aşa cum ESTE.

O minte religioasă admite paradoxul, iar cea mai paradoxală minte cunoscută… este Iisus. De aceea este atât de greu de acceptat. Toate parabolele sale au ceva paradoxal, adică RESPECTĂ realitatea, dar în acelaşi timp o transcede.

Prostituatele “iubesc mult”, femeia adulteră nu este mai păcătoasă ca judecătorii săi, Cezarul este în drept să ceară birul, Pilat, mâna care îl va ucide, este în drept s-o facă, celui ce n-are i se va lua şi ce are şi i se va da celui care are, cei din urmă vor fi cei dintâi, fericiţi cei ce plâng, fericiti cei săraci în duh, cei prigoniţi pentru dreptate…şi tot aşa. Este SINGURUL care da sens paradoxului.

În practica vieţii vedem cum “ura” se combină cu “iubirea”, că D-zeu în bunătatea sa…a creat diavolul, că plusul cu minusul se atrag, că întunericul şi lumina, ziua şi noaptea, viaţa  şi moartea…se întrepătrund.

Din acest motiv mintea religioasă nu mai face alegeri “convenabile”, de fapt acceptă existenţa polarităţilor, binele şi răul fiind o prejudecată. Când realizezi acestea, atunci intervine DETAŞAREA, Nu mai ai scopuri, nu mai alergi după averi. Eşti gata să le primeşti, cum eşti gata să le pierzi. Gândurile, emotile, vin şi pleacă, tu…LASĂ-LE ! Nu te mai agaţa de ele. Atingele, dar nu le opri, nu achiziţiona nimic pentru tine. Bucură-te NUMAI de ce este nou, proaspăt, viu. Lasă trecutul să moară, doar nimic din lumea aceasta nu este etern. Chiar marile principii “coborâte” în lume, operând cu efemerul…sunt efemere. Fie că este vorba de iubirea faţă de un partener, sau pentru ORICE…aparţine efemerului, nu poate fi etern.

Întregul mister, întregul secret al vieţii este să ne putem bucura de succesiunea momentelor fără a ne agaţa de acestea. În afara clipei…NU există eternitate. Oamenii prin eternitate înţeleg o achiziţie. Eternitatea nu înseamnă durată în timp şi nici permanenţă. Eternitatea este profunzimea clipei, a veşnicului ACUM. Permanenţa este achizitivă, vrea să păstreze momentul(?!). NU ESTE POSIBIL ! Această atitudine generează suferinţă inutilă.

Mintea religioasă este UNA cu clipa, sinonimă cu a fi UNA CU TATĂL…

Numai ACUM poţi fi etern…

Viaţa nu este trecătoare, nu-ţi alunecă printre degete  decât dacă vrei s-o opreşti, s-o ţii pentru ŢINE. Dacă o accepţi ca ACUM, ea devine eternă…moartea şi viaţă fiind însăşi expresia eternităţii.

Să ne bucurăm de CE ESTE, dar să nu încercăm să oprim nimic pentru noi.  Numai astfel ne putem bucura de TOT. Nu este nevoie să oprim, ACUM este etern, veşnic nou, veşnic proaspăt, veşnic VIU.

Pentru a vieţui clipa, după ce renunţi să te mai agăţi de corp, de minte, va trebui să nu te mai agăţi de însăşi…renunţare.

Ce-i aia “Iluminare” ?!

Totul este ACUM şi AICI !!!

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la “RELIGIOZITATEA”   (22).

  1. mcooper801 zice:

    minunata scrierea ta si foarte filosofica…mi a placut si ai mare dreptate in tot ce ai spus…secretele fericirii le aflam in scrierea ta..seara faina

    • calinakimu zice:

      Sa fie…dar nu este vorba de nici un secret la mijloc…la care sa nu ai acces tu, eu , noi… Este doar o chestiune de …directie, de sens. In plus , fata de modul cum concep eu filosofia, consider ca cele scrise au mai curand conotatii PRACTICE, extrem de practice…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s