“RELIGIOZITATEA”.   (21).

1

Sunt ferm împotriva concluzilor, a sfârşitului care nu lasă loc altui început. Totuşi va trebui să fac o recapitulare a ceea ce înseamnă starea de religiozitate, fără să fie vreo concluzie.

Religile în general, cel puţin declarativ, caută Iluminarea, Nirvana, Raiul, Împărăţia Cerurilor, dar aceasta nu se poate petrece din afară spre interior, ci numai din interior, este o revelaţie şi a existat  tot timpul în “noi”, dar a fost ocultată de gânduri. Ea apare când nu mai ai nici un scop, nici o ambiţie, nici o speranţa în viaţă, când ego-ul dispare ca un fum, ca ceea ce este de fapt. Dispare ego-ul lumii acesteia, care lupta pentru putere, glorie, avere şi dispare şi ego-ul care îl caută pe D-zeu, care caută puterea în lumea spirituală, care-şi doreşte Iluminarea sau Nirvana. Doar ego-ul doreşte, “caută”. Aici este secretul…: când renunţi la “căutare” atunci dispare şi “căutătorul”.

Putem spune că această Iluminare, Împărăţie, Nirvana, starea în care renunţi nu numai la cunoştinţele acumulate, în care renunţi şi la “căutare”, că este un “fel” de ignoranţă. Da, dar este o ignoranţă pozitivă, INOCENTĂ, vie, luminoasă, pe lângă care cunoaşterea este moartă, este întunecată, stupidă, generatoare de confuzie, de suferinţă.

Tot ce încearcă de veacuri omenirea, este să-si schimbe natura(?!), s-o îmbunătăţească prin cunoaştere. Omul si-a băgat în cap, i s-a băgat în cap de către cei interesaţi să conducă această “scimbare”, că este imperfect, păcătos, “căzut”, că trebuie “ridicat”, iar bisericile şi învăţătorii, maeştrii şi tot felul de sfinţi au devenit conducătorii spirituali ai acestui demers. Adevăraţii învăţători, nu au dorit să fie astfel. Budha, Iisus, Mohamed(cei mai cunoscuţi), nu urmăreau vrun scop, nu urmăreau să se facă vreo biserica pe cârca lor…Tot ceea ce făceau şi spuneau…era sfânt, era în pas cu Existenţa, ei erau una cu ÎNTREGUL, cu sacralitatea Universului.

Cum să-ţi transformi natura interioară?! Este o aroganţă, o blasfemie, o nebunie…inimaginabilă. EA este PERFECTĂ…”cum Tatăl vostru ESTE “…spune Iisus, adică cum este EXISTENŢA.

Cum să schimbi REALITATEA?! Este oare cineva în măsură să o facă?! Când îţi dai seama că NIMIC din ceea ce există NU poate fi schimbat, eşti Iluminat.

TOTUL ESTE PERFECT !!!

Experimentarea acestui UNIC adevăr…înseamnă Iluminare.

Este un moment de intensă luciditate în care conştiinţa se trezeşte, care se poate petrece ORICÂND. Nu există o “poziţie” specială, un loc anume “sfânt”, unde să se petreacă…Dar totuşi există o condiţionalitate : nu trebuie să mai existe nici un gând, nici o speranţă, nici o dorinţă, iar când nu mai ai NIMIC de făcut, de pierdut(?!), atunci, fulgurant REALIZEZI REALITATEA, care a fost tot timpul în faţa ochilor nostri, dar nu am avut “ochi” pentru ea…

Am citit, am practicat tot felul de tehnici, de exerciţii, suntem tobă de filosofie, de cărţi sfinte, de ştiinţă, am făcut metanii, am borborosit rugaciuni, am implorat, am participat la ritualuri de tot felul şi tot ce s-a obţinut, în cazurile fericite, a fost o stare de “amorţire”, de autosugestie a stării de pace, de linişte, unii au avut viziuni cu obiectul adoraţiei lor, dar nu s-a petrecut NIMIC  cu adevărat, acea transformare miraculoasă…aşteptată. Pentru cine recunoaşte acest fapt, recunoaşte şi frustrarea generată de tot acest volum de muncă inutil.

De fapt nu este nimic de descoperit, cum nu este un “loc” în care trebuie ajuns.  De fapt nu este nici măcar o “realizare”, este a înţelege faptul că nu este nimic de realizat. Toate aceste “credinţe” aparţin ego-ului.

Oamenii îl caută pe D-zeu, când “acesta” este însăşi ESENŢA noastră. Ăsta chiar este un paradox…paradoxal (?!), ca să nu-i spun altfel…

Cât timp Iluminarea, Împărăţia, Raiul…este un scop în sine, o dorinţă…aşa va muri, ca scop şi dorinţă. Acestea aparţin ego-ului. Când dispare dorinţa, o dată cu ea dispare şi speranţa şi este foarte bine că este aşa, este normal. Cei obişnuiţi să “viseze” vor zice că este dezamăgitor acest fapt care i-a ajutat pe mulţi să supravieţuiască, cu care s-au iluzionat, care le-a făcut viaţa suportabilă(?!)…Când nu mai ai dorinţe sau speranţe, vise şi iluzii, când nu mai există nici un viitor…rămâne PREZENTUL atotcuprinzător, EXISTENŢA, unde toate cunoştinţele accumulate sunt inutile, unde totul se petrece ACUM şi AICI.

Starea de religiozitate nu este filosofie, o religie, o metodă sau tehnică…Acestea ţin de logica minţii, de închipuirile acesteia, schimonosind realitatea după gustul fiecăruia, adică construind irealităţi personale imaginare. Mintea religioasă vede realitatea AŞA cum ESTE. Nu alege, nu presupune, nu selectează, nu discriminează, nu imaginează.

Nouă însă ne plac poveştile, basmele, selectând doar ceea ce ne face plăcere, combinând realitatea cu imaginaţia, edulcorăm totul până iese o struţo-cămilă…care ne va dezamăgi… că nu zboară(?!). Este o imaturitate.

Oricât am amâna întâlnirea cu REALITATEA, mai devreme sau mai târziu aceasta va veni buluc peste noi. Atunci vom suferi pierderea viselor…

Va continua…

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s