RELIGIOZITATEA”.   (19).

1

Fiecare cult religios s-a construit în jurul unui simbol, al unui model. Iisus, Budha, sau Mahomed au reprezentat aceste modele, care au iscat controvese chiar între aparţinătorii aceluiaşi cult. Fiecare va înţelege în funcţie de capacitatea sa de înţelegere, în măsura în care poate rezona cu aceste modele. Modelele nu au fost înţelese, nici de cei apropiaţi lor în timpul vieţii acestora, nici de cei de astăzi. Budha a părăsit regatul tatălui sau, iar Iisus a fost ucis de propriul său popor afirmând că…  “nimeni nu este profet în ţara sa”. Astazi bisericile au confiscat aceste învăţături intrepretîndu-le cât mai convenabil (profitabil), construind în jurul lor înţelesuri care nu au nimic în comun cu spiritul acestor învaţături.

Acest fapt a fost posibil din cauza distanţei enorme în plan spiritual, dintre aceştia şi ceilalţi. Este până la urmă firesc, ca cei aflaţi în “puţinătatea” lor, cei limitaţi, să înţeleagă fiecare altceva din mesajul acestora, ei de fapt neînţelegând mesajul. Aceşte modele erau şi “sunt” înţelese(?!) cu mintea omenească, atât de condiţionată, de limitată, care nu poate cuprinde…necuprinsul, infinitatea acestor mesageri ai Universului.

Oamenii vor judeca parabolele lui Iisus, învăţăturile, viaţa acestor învăţători în funcţie de “interesele” lor meschine, de interesele lor achizitive. Chiar atunci când oamenii spun că meditează, sau că se roagă, o fac gândindu-se în subconştient la ce avantaje vor avea faţă de ceilalţi oameni în urma acestor acţiuni, eventual, în ceea ce-i priveşte să-şi poată depăşi problemele financiare sau de sănătate. Aceşti oameni, oriunde s-ar duce şi orice ar face, vor purta cu ei lăcomia, dorinţa achizitivă, iar acestea aparţin aşa zisei raţiuni(egotice). În ciuda înţelesului presupus “raţional” al raţiunii(?!)…acesta reprezintă partea cea mai retrogradă a fiinţei noastre, fiind preocupată în principal de tot felul de inepţii. Această raţiune a fost educată să fie violentă, conflictuală, lacomă. Familia , şcoala, societatea vor forma persone egotice, competitive, ambiţioase, achizitive.

Constatăm cu stupoare, sau cu titlul de inventar, modul violent cu care este exploatat tot ce intră sub incidenţa omului. Că este vorba de natura înconjurătoare, că este vorba de plante, de animale sau de semenii noştri, violenţa nu cunoaşte margini. Şi când te gândeşti că familia, şcoala şi societatea promovează ambiţia, competiţia, lăcomia…acestea fiind considerate adevărate “calităţi” ?! O …RUŞINE !!!

Oamenii “ambiţioşi” sunt respectaţi, sunt priviţi cu invidie, cu admiraţie. De ce?! Că devin VIOLATORI ?

Istoria ne împuie capul cu marii “cuceritori”ai lumii, cu “eroi”, cu “luptători” pentru putere, cu oameni cruzi, capabili să ucidă şi să îndemne la crimă mase mari de oameni în numele …lăcomiei fără limite. Aceştia chiar sunt prezentaţi admirativ, dacă sunt de-ai “noştri” şi sunt dezavuaţi, dacă aparţin intereselor contrare intereselor noastre. O aiureală întreagă…

Oamenii care îşi cultivă sensibilitatea, iubirea, compasiunea, care au vădite înclinaţii în spre aceste valori REALE, pentru frumos, armonie, pentru care nu “capul”, ci inima joacă un rol important în viaţa lor, sunt condamnaţi la suferinţă, fiind martorii acestor suferinţe generate de ambitile gregare ale semenilor lor…Aceştia sunt însă marginalizaţi într-o societate bazată pe competitivitatea ambitilor, unde cel mai rapace, cel mai agresiv, violent, neîndurător…”reuşeşte” în viaţă, se impune, ajunge chiar să conducă destinele periferice  ale celorlalţi. Asemenea oameni sensibili sunt priviţi, în cel mai bun caz, cu condescendenţă, fiind consideraţi de mulţimea ambiţioşilor  drept oameni “slabi”, ca având un mare handicap…acela de a fi  “prea buni” (?!). Dintre aceşti oameni bisericile îşi recrutreaza “carnea de tun”, sunt oameni a căror sensibilitate le crează vulnerabilităţi într-o lume pragmatică, mercantilă, ambiţioasă, manipulatorie, ipocrită vicleană. Aceste vulnerabilităţi sunt exploatate de biserică, care-i atrage cu un discurs patetic, ipocrit, manipulator. Acum nu trebuie să cădem în latura opusă, în care să ne facem că nu vedem că sunt oameni, aşa zişi “credincioşi”, care vor să “cucerească” Împărăţia Cerurilor, care vor să fie sfinţi şi iluminaţi pentru “avantajele” presupuse acestor stări…Nu este nici o deosebire între ambiţia celor care vor să cucerească şi să stăpânească Pământul şi ambiţia celor care vor să cucerească…Cerul.

În fine, mai există categoria oamenilor cărora le place viaţa carnală, aşa numiţii “hedonişti”, care se bucură numai de plăcerile aflate la îndemână simţurilor, de mâncare, băutură, sex, ţigare, eventual droguri… Acesti vicioşi  mai sunt numiţi… “oameni de viaţă”.  Desigur, sexualitatea reprezintă bucuria de a trăi, dar asta nu înseamnă să fim exclusivişti?!

Raţiunea, contrafăcută de educaţia cu adevărat viciată, ne spune că asemenea preocupări sunt grobiene şi va strâmba din nas… În această zonă, în special religile, şi-au băgat coada în mod ipocrit. Religile, mai puţin cea creştină care nu recunoaşte nici reîncarnarea, care este mai ipocrită, mai dubitativă, spun că sexul trebuie transcens, că această energie poate fi transformată, sublimată în energie spirituală, dar în acelaşi timp condamnă sexul(?!), dar acestă  transcedere este un alt subiect.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la RELIGIOZITATEA”.   (19).

  1. psi zice:

    din ceea ce știu eu, izvorul religiilor este considerat a fi zoroastrismul. cu toate acestea, mulți dintre cei care se închinau la ahura mazda au fost oprimați, năpăstuiți. putem spune că religiile, cel puțin cele monoteiste, au avut același izvor? în fond există atît de multe similitudini…
    când alegi să trăiești în iubire, călin, eu cred că te simți atât de piln de ea încât marginalizarea, ridiculizarea, venite de la mercantili și de la cei dominați de simțul posesiei, trec precum apele pe gâscă.

    • calinakimu zice:

      Religiozitatea, acestă stare, acest mod de a fi, de a te manifesta, este o nevoie interioară, pe care cei intereasaţi, profitorii au construit biserici…
      Aşa este, nu te poate afecta ceea ce nu te reprezintă, ceea ce îţi este străin tie…Dar asta se petrece când esti FERM pe piciorele tale, iar până atunci eşti vulnerabil.

      • psi zice:

        și oare nu este vulnerabilitatea semnul că ești pe drumul cel bun? 😀 că tot vorbim de religii, amintește-ți noaptea din grădina ghetsimani. până la acel Facă-se voia Ta, Tată! chiar și Iisus, partea lui umană, a avut momente de îndoială, de ezitare.
        și recitind ce am scris mi-am amintit de poemul lui rilke:
        s-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline…
        de ce un înger? noaptea a venit.
        nepăsătoare, crengile foșneau.
        discipolii prin somn se frământau.
        de ce un înger? noaptea a venit.

      • calinakimu zice:

        Dacă mă intrebi pe mine..nu cred că Iisus ar fi spus aceste vorbe…Cred ca i-au fost băgate în gură… Tot ceea ce a spus , cum s-a manifestat Iisus până atunci, contrazice acestă slăbiciune de moment. Cand ŞTII, cand esti UNA cu existenta(tatal), nu mai ai nici un fel de vulnerabilităţi…

      • calinakimu zice:

        In sine vulnerabilitatea este o stare confuză, când încâ nu te afli pe piciorele tale…chiar daca directia in care mergi este corecta…dar poate fi si greşită(?!). Vulnerabilitatea nu este semnul că esti pe drumul corect. Oricum, este de preferat concluzilor, fata de acestea are o deschidere absolut necesara descoperirii.

  2. Mi se pare foarte bună afirmația de la început – practic toate religiile mari au pornit de la câte o singură persoană (!).

    • calinakimu zice:

      …de care s-au agatat , cu care sa se ridice pe carca ei, pe spatele careia sa profite…
      Initial, chiar daca au prevalat bunele intentii, profitorii au confiscat imediat…afacerea si au dus-o pana in zilele noastre.

  3. Probabil ca tocmai de aceea J.Krishnamurti, Osho si alti iluminati s-au ferit sa mai infiinteze religii – au vazut ca in final totul se transforma in profitul unora pe seama altora 😦

    • calinakimu zice:

      Dar Iisus sau Budha…nu au dorit sa infinteze vreo religie…”Apucatura” asa apartine urmasilor…Cei doi amintiti de tine au apucat alte vremeuri…Ei de fapt s-au opus oricarei forme de exploatare, cum de altfel s-ar fi opus si Iisus sau Budha.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s