“IUBIRE / SEXUALITATE” (7).

1

Cercetarea energiilor sexuale, a sexului în general, nu are bază ştiinţifică, nu există o ştiinţă sau o filosofie “oficială” închinată acestui subiect. În clipa în care vom cunoaşte şi valorifica această energie, omenirea va face un mare pas în spre conştientizare.

Acum sexul este considerat o energie inferioară necesară, de care “uzăm” sau “abuzăm” în functie de putinţă sau de condiţionări, dar în necunoştinţă de cauză. În plus oamenii sunt urmăriţi de “păcatul”aflat în inconştient asupra acestui fenomen natural. În ciuda faptului că avem impresia că stăpânim subiectul, suntem departe de acest fapt. Această stare confuză face ca sexul să oscileze între “rai” şi “iad”, iar  iadul este mai familiar majorităţii covârşitoare a omenilor.

În Tantra-yoga, singura abordare serioasă asupra sexului, se ştie că pe măsură ce durata într-o efuziune sexuală armonică între parteneri este mai mare, în aceiaşi măsură se diminuează şi dorinţa sexuală, aceasta se “normalizează”, nu mai este obsesivă. Astăzi vedem cum muţi oameni bătrâni încă nu sunt eliberaţi de obsesile sexuale. Este clar că aceştia nu au trăit normal, corect, raportul sexual în toată complexitatea sa. De asermeni, durata actului sexual poate fi reglată din respiraţie, iar atenţia trebuie îndreptată spre cel de al treilea ochi, între sprîncene…Mă rog, nu îmi propun să dezvolt acest subiect, cât să atrag atenţia asupra modului cum este greşit abordat.

Va trebui să înţelegem că în timpul actului sexual suntem cel mai “aproape” de Divinitate. Se spune că suntem după chipul şi asemănarea lui D-zeu…iar atributul central al acestei asemănări este CREATIVITATEA.

Actul sexual este un ceremonial ce trebuie săvârşit cu veneraţie, plini de iubire, de bucurie. Numai în această stare trebuie îndeplinit, când simţi că eşti astfel, în acestă stare. Atunci… actul sexual se va ridica la calitatea sa cu adevărat.

Unitatea originară se realizează în această comuniune empatică între bărbat şi femeie, când partenerii se contopesc atât fizic cât şi spiritual într-un act sacru. Dar cu tot regretul despărţirii, acesta nu poate dura la nesfârşit…Îndrăgostiţii suferă când nu pot fi tot timpul împreună şi acest fapt reprezintă cauzele unui posibil conflict, ale unor reproşuri. Unul dintre parteneri se va simţi neglijat, neiubit…

Doar unirea spirituală este veşnică, cea fizică…NU este. Doar în UNITATE ne putem întâlni cu adevărat, acolo unde TOTALITATEA, eternul sunt UNA cu TATĂL, adică cu Divinul, cu sacrul, cu Existenţa.

Desigur , există asemănări între uniunea dintre parteneri şi unirea cu Existenţa, dar va trebui să păstrăm proportile si să conştientizăm diferenţele…

Transcederea sexului nu este o revelaţie ce apare “peste noapte”…dar cu siguranţă că acest pas, cunoaşterea sexului şi TRĂIREA lui, este un pas important fără de care sublimarea este imposibilă. De aceea am mari îndoieli asupra aşa zişilor sfinţi…”caşti”, care n-au cunoscut sexualitatea, care au refuzat-o (?!).

Plusul cu minusul, bărbatul cu femeia, vor produce electricitate, energie, în speţă extaz, dacă întâlnirea lor respectă anumite principii. În ceea ce-l priveşte pe om acest principiu, principala condiţie este IUBIREA.

Preludiul, ca şi postludiul actului sexual reperezinta unul dintre principile de “funcţionare” ale acestei întâlniri dintre parteneri.

Sexul şi-a pierdut sacralitatea, strălucirea, lumina…motiv pentru care omul continuă să se degradeze. În ciuda faptului că suntem obsedaţi se sex, acesta este neglijat, tratat cu neglijenţă din inconştienţă, dintr-o pudoare prost înţeleasă, din considerente religioase…

Actul sexual crează ambientul în care un suflet este primit în pântecele femeii, este un moment sacru, demiurgic. De aceste circumstanţe va depinde în mare măsură “calitatea” sufletului care se va naşte. El va empatiza cu starea circumstanţelor generate de parteneri. În condiţii “superioare”…se vor naşte suflete superioare. Şi ne mai mirăm că umanitatea este tot mai puţin “umană” ?!

Este oare ceva armonios în viaţa noastră?! Asta este întrebarea ce va trebui să ne-o punem cu seriozitate fiecare dintre noi şi poate ar trebui să începem cu sexul, cu iubirea, acestea care depind în mod direct de relaţia de cuplu. Este o chestiune de minimă responsabilitate, care înseamnă mai mult decât obligaţie.

Repet, calitatea viitoarelor generaţii depinde ŞI de calitatea actului sexual, de iubire, de modul cum aceasta este armonizată de parteneri în afara prejudecăţilor, a cutumelor înrădăcinate, a păcatelor inventate la adresa sexului.

Actul sexual este un act religios în sine, iar sublimarea acestei energii atinge Divinitatea.

Păcatul adevărat este să ne irosim această energie din cauza ignoranţei, a ruşinii, a inconştienţei.

Una este să fi sclav al sexului şi cu totul altceva este să pătrunzi în sex, să-l conştientizezi, să-l accepţi, să-l înţelegi şi să-l transcezi.

Deocamdată…atât despre acest subiect.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la “IUBIRE / SEXUALITATE” (7).

  1. ceciliadumitrache zice:

    Despre calitatea sufletului care se va naşte, despre care aţi scris atât de frumos mai sus: Am terminat de citit o carte uimitoare despre religia dacilor. Pe o plăcuţă de plumb care a reuşit să fie tradusă, se vorbeşte despre fiii lui Zamolxis „zămisliţi în idee pioasă”. Iarăşi ajungem să constatăm cât de avansaţi spiritual erau înaintaşii faţă de noi, care abia acum redescoperim reguli nescrise. Poate, dacă ar fi prezentate mai misterios, ca să incite curiozitatea, dacă ar fi inteligent prezentate drept „taine” redescoperite, ar fi mai uşor acceptate şi preluate de majoritate. Nu sunteţi singurul, din câte văd, care vorbeşte despre conceperea copiilor în momente de deschidere spirituală a partenerilor, am văzut recent o emisiune întreagă. E extraordinar că se întâmplă asta.
    Dacă cei doi îşi doresc un copil, chiar şi în cazul în care unul dintre parteneri nu are preocupări spirituale, celălalt poate, în momentele speciale, să invoce , în câteva cuvinte: „Doamne, dă-mi un copil cu omul acesta”. Cu siguranţă, celălalt va fi flatat, chiar dacă nu va realiza că era vorba de o invocare.

    • calinakimu zice:

      Mai mult decat atat. Un copil poate fi chiar „programat”…intr-un concediu. Am mai scris despre asta. Se calculeaza perioada fertila a femeii, partenerii vor consuma timp de caterva luni alimente naturale, ecologice, de preferat fara carne. Vor fi in concediu si vor avea o saptamana de preludiu, fara raporturi sexuale. Se vor relaxa, se vor armoniza, se vor bucura impreuna de frumusetile naturii (la munte sau la mare). Apoi vor procrea in deplina iubire…invocand un suflet de calitate…

      • ceciliadumitrache zice:

        În emisiunea respectivă explicau de ce nu este bine de conceput copiii pe vreme rea, când afară tună, fulgeră, contrar credinţei de la noi care spune că atunci când plouă e vreme de numărat banii şi făcut copii. Atunci sunt cele mai multe şanse să se conceapă un copil cu handicap, e o dizarmonie care nu are cum să fie benefică.

      • calinakimu zice:

        Când în viaţa noastră TOTUL este la întâmplare, la cheremul Împrejurărilor, nimic nu trebuie sa ne mai mire…Noi nu suntem atenţi cu propria viaţă, cum să fim conştienţi de actul demiurgic, păstrand proporţile, al savarşirii actului sacru al procreaţiei ?!
        Actul sexual este scos din contextul Existentei, al sacralitatii, al creaţiei. Nu de puţine ori apar copii facuti la…întâmplare(?!), accidental…
        Eu merg si mai departe considerând că DREPTUL de a avea copii trebuie certificat în urma unor cursuri de calificare pentru această răspundere. Responsabilizarea prin implicare a societăţii aste obligatorie, atâta timp cât vom culege ce am seamănat…
        S-ar putea merge pâna acolo încât statul sa-şi asume creşterea copiiilor in instituţii specializate, cu personal bine instruit si selectat dintre persoane cu vadite calitaţi compasionale faţă de copii, cu vocaţie. Părinîii naturali îi pot vizita, şi îi pot lua acasă pentru anumite perioade de vacanţă…Pentru cei care dovedesc că au condiţii optime, că sunt pregatiţi , că au calitatea de a creşte un copil, aceşuoa vor putea sa-i creasca in mediul familial propiu… Poate părea drastică aceasta abordare, dar nu este aşa. Are valenţe benefice nebănuite la prima vedere.

  2. Foarte interesantă abordare. Cred că sunt totuși aleși, persoane care sunt din aceeași sferă, suflete pereche care au norocul să se întâlnească și trec de bariera „normalității” majorității și se apropie de religiozitatea și sublimul actului, savurând extazul la nivel superior fără conștientul/subconștientul păcatului.

    • calinakimu zice:

      Nu cred în persoane „alese”…iar sufletele „pereche” sunt acele suflete care rezonează şi acestea nu se cuantifică după numărul lor, că ar fi multe sau puţine, sau că sunt predestinate…Problema este că normalitatea, cu sau fără ghilmele, este o stare tot mai puţin întâlnită.
      Repet cu obstinaţie : DIRECŢIA în care merge omenirea este GREŞITĂ. Nu are cum să se petreacă fapte normale într-o asemenea lume, decât cu totul izolat, în mod exceprional…De aceea s-a indus ideea că dacă se întâlnesc doi oameni care să fie compatibili, armonici, compasionali, iubitori, sensibili, aceştia ar constitui suflete „pereche” (?!)…Nu, eu spun că aşa este NORMAL să fie, iar faptul că anormalitatea a ajuns o „regulă”…iar normalitatea o excepţie, generează această idee.

      • Am pus normalitate în ghilimele tocmai sugerând majoritatea care nu e deloc… normală. Poți să le numești oricum, eu am folosit „alese”pentru că sunt tot mai puține, pot să fie „normali” , dacă vrei. Un număr tot mai mic de indivizi ajung să trăiască în dragoste și armonie, pentru că lumea modernă, în viteza ei, generează superficialitate pe toate planurile. Din păcate și familia și relațiile sentimentale/dragostea sunt atinse de această plagă.

      • calinakimu zice:

        Eu am propus ca fiecare să analizeze la rece, fara ipocrizie, ce considetă el că este NORMAL în viaţa sa (?!). Este o intrebare extem de dureoasă pentru cei mulţi, care însă vor evita cu abilitate să şi-o pună. Se vor prevala de un răspuns tranşant ascunzându-se în spatele a tot felul de consideraţii filosofice despre ce este NORMALITATEA. Este o şmecherie ieftină…

      • Cred că toți avem doza noastră de nebunie/anormalitate, dar cu toții raportăm normalul la experiența și viața personală.. Ce nu ne place sau e diferit de noi etichetăm ca anormal.

        Am observat cu tristețe în iarnă, fiind în Ro și trebuind să rezolv o problemă administrativă, unde autoritățile nu se puteau pune de acord (genul acela în care fiecare are o părere și în același timp convingerea că are dreptate, doar el) cât de ușor se făceau unii pe alții „proști”. Invariabil. Fiecare îmi explica teoria proprie negând ceea ce-mi spusese cel dinainte și etichetându-și colegul drept prost. Avocați, notari, polițiști, evidența populației. Fiecare arunca cu lejeritate și totală lipsă de profesionalism epitetul respectiv… colegului de breaslă.
        Am observat și aici pe blog aceeași generozitate în a numi pe alții/altul prost.

      • calinakimu zice:

        Cineva, un OM, spunea : „Iubeste si fă ce vrei. ” La asta se reduce totul, este alfa şi omega cunoaşterii. Directia profund greşită în care merge omenirea, în care se tot afundă, este EGOISMUL exacerbat, care este educat, invaţat, promovat şi ridicat la rang de conducător al tuturor acţiunilor noastre, la care ne raportăm permanent. Cum să funcţioneze ceva ?! Va fi din ce în ce mai rău, nu se poate altfel, nu ar fi corect să se petreaca altceva…
        Intelectual mulţi realizează acest fapt, dar este PESTE ei să aplice ceva în realitatea cotidiană. Pâna cănd nu vom realiza cu mintea/inimă acest fapt, această evidenţă ruşinoasă…nu este nimic de făcut. Intelectul ar trebui să fie doar un instrument, nu un organ de decizie, este incapabil pentru aşa ceva, iar din nefericire oamenii l-au ridicat la rang de conducător. TOTUL este filtrat de acest intelect neputincios, plin de trecut, de prejudecăţi, de condiţionari…

      • Da, ar trebui să înțelegem și citim cu inima nu cu mintea. Să acționăm cu dragoste, cu suflet.
        E o degradare a lumii în care trăim, fără îndoială. Din păcate suntem spectatori neputincioși ai acestui lucru, pe care chiar dacă-l conștientizăm, nu avem cum să-l schimbăm.
        Cred că la tine e dimineață, eu merg la culcare. Mă bucur mult că ne-am intersectat. 🙂

      • calinakimu zice:

        Somn usor…
        NU, nu suntem spectatori, atăta timp căt ACŢIONĂM prin fapte concrete şi corecte, iubitoare, dezinteresate…cât timp găndim astfel lucrurile se vor schimba în bine.
        Spunea un OM. ca dacă în lume ar fi 100 de iluminaţi simultan…lumea s-ar schimba cu adevărat, ar fi o schimbare decisivă de direcţie.
        FORŢA binelui este uriaşă…Vibraţia spirituală înaltă poate contribui la instaurarea unui climat benefic în care să fie atraşi şi alţi oameni cu o vibratie mai joasă…Ca să se formeze apă este nevoie de oxigen si doua molecule de hidrogen…daaar mai este nevoie de o PREZENŢĂ, care intervine prin… PREZENŢĂ. Este vorba de curentul electric.
        Daca cei CONSTIENŢI vor fi acesta PREYENŢĂ, acest curent benefic si vor fi cât mai mulţi…se poate schimba cu adevarat CEVA.
        Inca o data somn uşor…sau BUNA DIMINEAŢA !!!

      • Bună dimineața mai pe după-amiază (ora Ro).
        Cred că multe persoane acționează în direcția binelui, dar mult prea puține raportate la numărul majoritar. 🙂

      • calinakimu zice:

        Aşa este. In omenire există la ora actuală un număr prea puţin semnificativ de oameni treji, de oameni CONŞTIENŢI…
        Cu siguranţă fiecare gând bun, corect, empatic, iubitor…LUCREAZĂ…

      • Unii sunt treji, alții acționează bine sau rău instinctiv. Dar „somnul rațiunii creează monștri”…

  3. calinakimu zice:

    Dar forţa bineleui este COPLEŞITOARE, chiar dacă numeric este în minoritate. Eu nu aş spune „somnul raţiunii” care naşte monstrii?! Mai curând raţiunea este un pericol. Raţiunea fără inimă este crudă, rece, periculoasă, mai curănd ea naşte monştrii…

  4. Camelia zice:

    …”eu cred că toţi ăştia care scriu despre sex habar n’au nimic despre el în toată completitudinea lui deşi în cuvinte par a-l stăpâni până la epuizare, ştiu doar despre punctul din mijloc după care vine uşurarea, niciunul dintr’ăştia de scriu despre sex nu-mi pare a avea libertatea aia romantică, aia în care atunci când te contopeşti, unindu-te cu celălalt, când te pierzi, simţi cum flori nevăzute cad asupra ta, când sexul este adevărul tău adevărul tău este dumnezeire”.

    De pe blogul cuiva.

    • calinakimu zice:

      Asa este…Din păcate, aşa zişii sexologi, biserica, părelnicii…nu fac decât să deturneze sensul acestei energii, s-o pervertească, în loc să-i dea sensul transcederii, sublimării…dacă tot se dau „experţi” ?! Mai bine ar lăsa-o in pace, decât să vobească aiureli…
      Acum referitor la dumnezeire, la sacralitate…Spunănd ca TOTUL este DIVIN, că este SACRU, este un truism…Evident…este puţin spus…Discriminarea pe care vrea s-o facă biserica, are în spate interesul de a controla, de a profita, de a manipula în folos propriu, de a diviza pentru a stapânii. Politica bisericilor este identică cu cea a politicienilor. Ei vorbesc despre un dumnezeu inexistent, un dumnezeu de care trebuie să-ţi fie frică, care discrimineaza, de care nu te poţi apropia decăt apelând la ajutorul, deloc dezintereasat al bisericii. O rusine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s