„RELIGIOZITATEA”.   (14).

2

Vedem cum mai toate religile vorbesc despre destinul omului, de faptul că totul este cumva(?!) programat. Soartă, destin, karmă, acestea sunt un „dat” ca urmare a „păcatelor”, a faptelor, a gândurilor noastre şi ale strămoşilor noştri.

Toate acestea însă se referă la un trecut mort, un trecut care nu mai există decât ca memorie, dar care te poate condiţiona prin DEPRINDERILE tale, prin obişnuinţele tale la care nu renunţi. Fie că vin din trecut, din vieţile anterioare, tu nu renunţi la ele nici în această viaţă, eşti robul lor, mai ales că prin educaţie îţi este activat inconştientul, de fapt gregaritatea, acolo unde sunt amintirile vieţilor anterioare. Fie că vin din trecut, din vieţile anterioare, tu nu renunţi la aceste obiceiuri. În clipa când renunţi la aceste obiceiuri te-ai ELIBERAT şi aceasta se produce instantaneu. Acum nu doresc să intrăm în acţiunile care nu s-au stins, sau la efectele acestora. Este un subiect complicat care poate fi interpretat  eronat.

Trebuie reţinut, că dacă vom începe cu teoriile despre karmă, cum se acumulează sau cum se descarcă ea, despre karma „rea” şi karma ”bună”…nu mai terminăm niciodată. De asemeni de reţinut că ceea ce contează este ATITUDINEA noastră faţă de cele ce se petrec în viaţa noastră. Aceasta trebuie să fie corectă şi nu este corectă până nu CONŞTIENTIZĂM REALITATEA despovărată de toate condiţionările educaţiei, sau auto-educaţiei. Nimic nu se rezolvă în timp, deoarece timpul NU există. Dacă ne vom analiza fiecare gând, fiecare gest, dacă le vom cuantifica, clasifica, în bun şi rău, funcţie de anumite criterii mai mult sau mai puţin arbitrare, încercând să echilibrăm balanţa…probabil că vom inebuni între timp cu totul(?!).

Viaţa este aşa cum ESTE, iar acum este plină de contradicţii şi violenţe, începând cu hrana şi terminând cu gândurile. Tot timpul vom acumula karma sau destin, intrăm astfel într-un cerc vicios din care nu vom mai ieşi…

Mintea religioasă ŞTIE că nu destinul te ţine captiv, se agaţă de tine, cât TU te raportezi la el. Elimină acest mod de a gândi. De fapt, pentru a fi LIBER, trebuie să nu fi legat de NIMIC cu adevărat. Aminteam în articolele trecute despre starea de MARTOR, aceea de actor/spectator în care NU te identifici cu nimic, dar îţi joci cu profesionalism rolul. Când îţi intri total în rol, uitând că eşti actor, când te identifici cu personajul jucat, gata, eşti pierdut. Asta nu înseamnă să fi fals, să nu fi autentic, jocă-ţi rolul cu „talent”, nu fi un cabotin, dar NU UITA că este un rol. Trebuie să înţelegem că adevăratul nostru ROL este DIVIN, este măreţ, chiar dacă nu-l vieţuim ÎNCĂ astfel.

Oamenii cred că „iluminarea”, sau „sfinţenia” este un apanaj al celor „aleşi” pe sprânceană de către  D-zeu(?!). Este o „credinţă” fără nici o bază. Aici pe Pământ jucăm un rol pe care-l luăm în serios, cu care ne-am identificat vieţi de-a rândul şi acum ne vine greu să înţelegem acest fapt. Tot farmecul acestui joc pe scena lumii este că scenariul piesei îl scriem în fiecare clipă, este iprovizat, impredictibil.

Va trebui să renunţăm la trecut, care este destin, karmă sau soartă şi să intrăm în REALITATEA eliberatoare. Stând ascunşi în spatele unei construcţii false, egotice, noi credem că acest ego este realitatea, că este totalitatea. Această credinţă este generatoare de karmă, această credinţă falsă generează suferinţă. În această clipă noi credem că suferim pentru „păcatele” noastre, că este un fel de „plată”. NU ! Suferim pentru a plăti PROSTIA. Vedem cum alergăm înebuniti după „realizări”, fericire, plăcere, orice…iar rezultatul este invariabil acelaşi, dăm de necazuri, boală, suferinţă şi în final ne aşteaptă, răbdătoare sau nu…moartea.

Ce folos de progresele ştiinţifice, de nenumăratele abilităţi căpătate cu ajutorul tehnologiei din ce în ce mai avansate, dacă n-am eradicat din lume foamea, boala, violenţa, hoţia, lăcomia, exploatarea, crima”oficială” sau nu, discriminările, suferinţa ?

Vedem cum nivelul cunoştinţelor căpătate este direct proporţional cu numărul problemelor, cum acestea se tot înmulţesc pe măsură ce descoperirile ştiinţifice sunt tot mai mari, cum au pătruns în toate domenile vieţii noastre. Chiar această comunicare pe blog în virtual, este o altă abilitate. Dar ce folos?! Nu pare absurd ?

Dar nu este…deoarece plecăm de la premize false. Şi această premiza falsă este EGO-ul, iar şi iară EGO-ul, care nu se mai satură, care vrea să stăpânească, care ne fragmentează, ne dezbină, ne atomizează, cu care ne identificăm.

Noi vrem să „cucerim” totul, chiar şi Existenţa, în loc să ne abandonăm ei, să ne integrăm în ea în mod conştient…şi astfel ratăm Existenţa. Când vom înţelege că ego-ul nu are existenţă reală, că nu face parte din natura noastră, cum văd că unii susţin(?!),  că este o tumoare malignă, vom avea un şoc revelator, transformator. Renunţarea la ego va genera schimbări profunde în fiinţa noastră la nivel energetic. Se deschid canalele de comunicaţie cu Universul, momentan în mare parte blocate. Omul devine mai subtil, mai sensibil, COMPASIONAL prin deblocarea energiei iubirii. Omul se va afla atunci în câmp deschis…în mijlocul Oceanului, va avea acces la MĂREŢIA fiinţei sale, la Divin .  LIBERTATEA devine o realitate, meschinăria nu mai trebuie apărată, argumentată, nici prostia, boala sau  suferinţa.

Omul va descoperi că are aripi, iar aripile sunt gata de zbor, sunt mari şi puternice. Până atunci egoul împiedica vederea acestor mari aripi.

Omul va descoperi inteligenţa, nu va mai alege, nu va mai fi condiţionat…ŞTIE ! Va fi însăşi LIBERTATEA.

Acum nu mai trebuie să creadă în D-zeu, acesta va fi REALIZAT, iar această realizare este spontană, este o REVELAŢIE.

Va continua…

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la „RELIGIOZITATEA”.   (14).

  1. krantzro zice:

    Stau şi mă întreb de ce Dumnezeu sau entitatea aia supremă nu ne-a făcut pe toţi la fel din prima. Ce rost are atâta chin, zbatere şi suferinţă pentru a te „elibera” sau pentru a avea acea „revelaţie” de care spui.
    99,99999% din omenire nu are „acces” la aceste trăiri şi percepţii. De ce oare? Şi cum se face că deşi toţi ne naştem şi ne comportăm la fel, până la o anumită vârstă, unii ajung să „simtă” altfel?
    Oare dacă acea persoană, ar fi trăit în alt mediu şi nu ar fi putut intra în contact cu literatură specifică sau cu cineva care să-i „arate calea adevărului” ar mai fi gândit acum la fel? Înclin să cred că nu.
    Aş zice că viaţa aşa cum e ea pentru cei 99,99999%, este cea reală de pe pământ, în ciuda aparentei complicaţii comparativ cu simplitatea celei de care pomeneşti. Iar faptul că unii vor să creadă şi să trăiască altfel e doar o opţiune. La fel cum e cea de a alege să trăieşti ca un călugăr zen la mănăstire sau ca un sihastru în munţi.

    • calinakimu zice:

      Nu există întrebări stupide, doar răspunsuri. Întrebările, chiar cele aparent simple, au implicaţii profunde. Ăsta este motivul pentru care copiii pun întrebări încuietoare pentru mulţi părinţi. Întrebările tale sunt definitorii asupra „scopului” însăşi al EXISTENŢEI…Nu ştiu dacă adevărul meu este Universal, dar cu siguranţă este al meu, poate cu ceva compilaţii şi revelaţii…
      Ar trebui s-o luăm de la Adam şi Eva…Dar, în primul rând consider că Existenţa este scop în sine, nu are un scop anume, deoarece , dacă ar avea, Existenţa ar trebui să aibă şi un sfârşit, n-ar mai fi infinită, eternă…
      În Biblie se spune că TOTUL a început din clipa în care omul a pus botu’ şi a „gustat” din pomul cunoaşterii…pe care apoi l-a devorat, l-a vandalizat şi-l vandalizează în goana nebună de a STĂPÂNI lumea, cosmosul …UNIVERSUL…de a se bate pe burtă cu D-zeu. Trebuie însă remarcat că „şarpele” a fost acela care a orchestrat totul. Unii zic că acel şarpe este de fapt „dracul”, eu spun că este ego-l, până la un punt…tot aia. Spun până la un punct. De ce oare omul, acela ce s-a individualizat faţă de întreaga creaţie căpătând atributele Divinităţii, adică suflarea de viaţă şi chipul acestei Divinităţi, a simţit „nevoia” (ego-ul) să cunoască cum fucţionează Existenţa? Nu datorită însuşi acestui fapt, că a obtinut aceste abilităţi ? Ele nu i-au fost „date” , aşa de pomană, că i s-a făcut milă lui D-zeu sau altcuiva de om…EL a devenit om prin însăşi propietatea creaţiei de a evolua, de a creşte, de a se manifesta…fără însă a avea un plan anume, totul este doar improvizaţie.
      Ai răbdare să citeşti?! Sper…
      Atunci să vorbim puţin de Divinitate şi apoi continuăm, poate „iese” de un articol?!
      D-zeu, Iehova, Brahman, Mahomed, Divinitatea…sunt tot atâtea denumiri ale EXISTENŢEI. Dar cum de s-a ajuns să fie particularizată în cineva anume, în ceva anume? În fond TOTUL este Divin, dar parcă nu funcţionează şi unul din atributele definitorii al lui D-zeu…INTELIGENŢA. Noi oamenii, cu toate că ştim vrute şi nevrute şi facem şi pe dracu’ în patru, suntem destul de tâmpiţi încât să trăim ca prostii. Nu este cazul să mai argumentez. Acea inteligenţă este Divinitatea Existenţei, cum este şi IUBIREA, şi LIBERTATEA. Noi le-am fragmentat, ca să fie ca noi, dar Existenţa nu funcţioneză fragmentat. Divinitatea este acea armonie, acea „pulsaţie armonica, empatică, rezonatorie, atunci când acestea se manifestă armonic. De aceea noi stăm ca boii în afară acestui EXTAZ, că suntem fragmentaţi şi dizarmonici. Divinul este acesta energie IUBIRE/ LIBERTATE/INTELIGENŢĂ, care înseamnă ARMONIE, pţi să-i spui si TREIME.
      Şi acum să ne întoarcem la Adam şi Eva…
      Existenţa se manifestă armonic, dar ea nu ŞTIE, este NORMAL să se producă aşa ceva. Dar pe măsură ce evoluează apre LEGIC manifestarea cunoaşterii, dar pentru aceasta este nevoie de şarpele ego-ului care ESTE un principiu al Existenţei ajunsă la acest moment, când şarpele aruncă vârful de lance al Existenţei, OMUL, în aventura cunoaşterii şi astfel omul devine oglinda Existenţei, cea în care acesta se vede pe sine.
      Iisus, dar nu numai el, este exponentul lui Adam îmbunatatit. Adam era inocent, dar IGNORANT…Iisus este inocent, dar ATOTŞTIUTOR. Este un pas uriaş, inestimabil.
      Pe cale de consecinţă oamenii vor trebui să REALIZEZE inocenţa atotcunoscătoare.
      Acum intervin alte şi alte întrebări. Ce este cu regnurile :mineral, plantal şi animal…ce este cu Apocalipsa…?!
      Desigur, se mai poate inca broda, nu am demantelat totul, dar nn mare asta este idee. Este o temă de discuţie şi nu numai.
      Dar despre astea…poate altă dată, în cazul că nu te-am plictisit ?! Este un răzgâi ipocrit. Ştiu că nu te-am plictisit, dar ţi-am dat de lucru…

  2. smaranda64 zice:

    Foarte faine comentariile…. ambele două.

  3. psi zice:

    te citisem și gândul mi-a fugit la luntrașul lui hesse, cel din siddharta. pe urmă am citit cu atenție comentarul de mai sus și gândul mi-a fugit la o discuție mai veche pe care am avut-o cu cineva pe tema dimensiunilor umane. vorbești de treime … 🙂
    și mi-am amintit că în educația noastră, în șablonizarea noastră, în benevola noastră sinucidere pe patul procustian, omul este privit dual: bine, rău, frumos, urât, regulă, abatere de la regulă, înalt, scund… și în realitate omul, ca purtător al chipului și asemănării cu Divinul (sub oricare nume l-am invoca aici) este o treime. omul în deplinătatea frumuseții sale este o treime: este înalt dacă îl privești dinspre pământ, este scund dacă îl privești din cer și este egal dacă îl privești de la egal, în ochi. omul, tu, eu, noi toți avem sâmburele frumosului în noi, avem pata urâțeniei pe chip și totodată, împreună cu acestea, avem normalul, banalul, comunul care ne face să părem asemenea deși suntem diferiți. mieyul, calea de mijloc, tonul de gri.
    eu cred, călin, că omul apare în toată splendoarea lui, este cu adevărat frumos atunci când se naște. Dumnezeu, care l-a purtat pe calea raiului, printre îngeri, îi pune semn pe gură înainte de a-l trimite în lume, ca să păstreze în el taina frumuseții sale nemărginite. apoi vin ceilalți oameni și sădesc urâtul: minciuna, refuzul, uitarea, nepăsarea, respingerea și frica, mai ales frica. iar el, naivul și inocentul și nemaipomenit de frumosul din om, ca să se apere, se ascunde în normal, în mediocru, în uitare, în neieșire din tipar și regulă.
    când vom înțelege că tot ceea ce avem noi mai bun și mai frumos este iubirea, că asta este întreaga noastră avere… vom fi fericiți. cu adevărat fericiți. pentru că atunci vom fi cu adevărat liberi, de neoprit.

  4. calinakimu zice:

    Cand vom realiza INFINITUL din noi şi de pretutindeni, SFINŢENIA din noi si de pretutindeni, adica DIVINITATEA…vom fi OCEAN.
    Suntem duali, din cauză că suntem fragmentaţi, iar liantul pentru a ne întregi… este IUBIREA.
    cum spuneam…IUBIREA_LIBERTATEA_INTELIGENŢA sunt o treime UNIFICATOARE, ARMONICĂ… NU pot fi desparţite.
    Omul isi recapata dimensiune…numai pe VERTICALA, atemporal. Orizontale este temporal, este in lumea fenomenelor…

    • psi zice:

      dar crezi că vom realiza infinitul? nu la nivel de individ, asta ştiu că este mai aproape de posibil ci la nivel de societate. sunt prea visătoare?

      • calinakimu zice:

        NU ! Nimic nu se realizeaza in „turma”. Uita-te in jurul tau si vei vedea oameni deosebiti si intr-un sens si altul. Dintre cei aflati pe treptele cele mai de jos ale iubirii NU toti vor putea sa-si depaseasca conditia. Toate regnurile au plecat acum miliarde de ani, in Sistemul nostru Solar…de la zero. Unele au ramas la stadiul mineral, altele la plantal, altele la animal si in fine s-a ajuns la cel uman. Acest stadiu va fi depasit de unii, de altii nu.De fapt asta este Apocalipsa. Apocalipse au tot fost, atunci cand se trecea de la un stadiu de evolutie la altul.

  5. George Valah zice:

    Cu karma e mai complicat… Nu e ca regula „actiunii si reactiunii”, adica …ii dai una in cap cuiva si iti vine randul ca ala (sau altul) sa ti-o traga si tie! Creatorul nu asta urmareste si nici n-ai avea prea mult de invatat din cauza ca se intampla in vieti si imprejurari diferite. Sopul e „indreptarea pacatosului nu pieirea lui” Deci… Se „umbla” la „slabiciunile tale” care te-au condus la acea actiune si acelea trenuie corectate, indreptate. Evenimentele se vor aseza in asa fel in existenta ta, oricare, incat „vei fi lovit in acele slabiciuni, pana vor fi corectate. ca in cioplitul pietrei cand faci unealta din ea”! 🙂

    • calinakimu zice:

      Am o alta viziune asupra karmei, dar nu vreau sa axez discutia pe acest aspect,
      Tu spui „Creatorul”…?! Cum vine asta? Creatorul este „cineva” ? Este in afara Existentei, el aici si alaturi Existenta ?! Vad aceasta confuzie tot mai des. Chiar crezi ca EXISTENTA are un scop…in afara Existentei?! Dar EXISTENTA este insasi scopul. Destinul, tot ceea ce se petrece …se IMPROVIZEAZA, altfel ar fi totul absurd…
      De unde stii ca se vrea indreptarea?! Apocalipsa este „terminarea” pacatosului…pieirea lui. Nu ?! Cine „imbla” la slabiciunile mele?! Chiar crezi ca totul este programat de „cineva” ?! Este foarte „convenabila” acesta presupunere, pe care am mai auzit-o la cultele religioase. Este copilareasca, adica naiva…A fi sau nu „lovit”… tine de atitudinea ta, tine de „calitatea” ta constienta, sau nu. Este o discutie ce o vad purtata pe un alt palier

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s