„RELIGIOZITATEA”.   (13).

3

Spuneam în ultimul articol cum părinţii implantează ego-ul în mintea inocentă a copiiilor, deschizându-le acestora larg porţile iadului. Ego-ul, acest produs social artificial, nu exista decât ca o formă de credinţă a omului în el. Este însă o credinţă dezastroasă pentru om, a căror efecte se văd în modul cum arată lumea noastră. Ne-am făcut o lume egotică, imaginară, paralelă cu realitatea, în care totul este fragmentat, etichetat, conceptualizat. Ne identificăm cu numele, cu credinţa religioasă, cu forma, cu rasa, cu naţia din care facem parte.. Noi cu toţii, indiferent de aceste condiţionări formale, aparţinem vrem nu vrem… UNIVERSULUI, iar acesta ne aparţine în egală măsură nouă. Chiar este atât de greu de înţeles această realitate? Când vom înţelege acest truism, ego-ul va dispare, nu mai are suport. Egoul dacă nu poate fi „cineva”, nu mai este. El TREBUIE să se identifice, cu un nume, cu un titlu, cu o notorietate. Cum se poate ca un nume sau un titlu pur formal, ca o eticheta socială să mă reprezinte? Cum poate fi redusă infinitatea la o etichetă? 

Foarte bine, pot fi un medic, un tâmplar, un geolog…pot avea un nume ilustru al unor înaintaşi celebri, dar ce au toate acestea cu mine, cu Existenţa ?! Am văzut în cimitir monumente funerare impozante pe care erau inscripţionate înaintea numelui persoanei decedate, după caz , un titlu profesional de o anumită rezonanţă…doctor, inginer, profesor…Este drept că nu am văzut tâmplar, mecanic, strungar…Cum poate să moară…o profesie?

Un om al cărui potenţial era infinit, cum poate fi redus la un titlu,la o profesie circumstanţială, oare calitatea de om, n-ar fi fost suficientă?

Omul renunţă la TOTALITATE, la Divinitate, ca să devină profesor, doctor, sau vrun nume princiar. Desigur, este foarte bine să-şi folosească talantul primit, să-şi manifeste creativitatea, dar orice meseria ar îmbrăţişa tot este prea puţin faţă de ceea ce ESTE el cu adevărat.

Viaţa trăită la poalele muntelui, la umbra acestuia, când TU eşti făcut să fi pe culmile muntelui, acolo unde este locul tău, să zbori, nu înseamnă decât să-ţi ratezi Existenţa.

Ego-ul vrea că tu să FACI, nu să FI…De aici ni se trage suferinţa. Suntem înghesuiţi într-un tipar, int-un şablon, care este oricum prea strâmt pentru potenţialul nostru real. De aici vine însă şi dorul nostru de libertate, insatisfacţia noastră, faptul că ne simţim atât de strîmtoraţi, de limitaţi, de înghesuiţi.

Un om religios, indiferent ce meserie ar avea, ce rol social şi familial va juca, el nu se identifica cu nici unul dintre aceste roluri, rămâne deschis Existenţei, adică se află într-o deplină libertate interioară.

Cu cât te vei strădui să fi altceva, altcineva decât EŞTI, nu vei face decât să te auto-limitezi, să-ţi provoci suferinţă, nemulţumirea faptului că niciodată nu eşti unde ar trebui să fi, că nu faci ceea ce ar trebui să faci. Faptul că nu şti unde ar trebui să fi şi ce ar trebui să faci, este numai din cauza controlului fiinţei de către ego.

Pe noi ne limitează numai proprile convingeri, credinţe, cutume, prejudecăţi.

Pentru o minte religioasă nu există trecut. Cunosc oameni ce nu-şi pot depăşi condiţia auto-impusă de o anumită profesie. Un profesor după ce pleacă de la şcoală sau universitate, de la locul de muncă, rămâne profesor şi pe stradă şi acasă(?!). Cum să fi profesor cu soţia ta, sau doctor cu prietenii?! Cum poţi fi director cu vecinul tău?! Cât de nebun trebuie să fi să te identifici cu o funcţie, cu o meserie?

Cunoşteam un profesor de geografie cu care ori de câte ori mă întâlneam, facea ce făcea şi aducea vorba de geografie. Orice subiect am fi discutat, după câteva minute eram în delta, pe un alt continent, sau la pol.

Şi asta nu este totul…Soţia preotului este doamna preoteasa, iar a inginerului, doamna inginer(?!)

Meseriile, functile noastre n-au nici o importanţă pentru ceea ce SUNTEM cu adevărat. Acestea aparţin orgoliului, adică tot ego-ului…

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la „RELIGIOZITATEA”.   (13).

  1. Tacerea pasilor tarzii zice:

    Domnul calinakimu , eu am o intrebare care imi tot da tarcoale de cand citesc acest blog ( si il citesc aproape de la inceputuri , doar ca nu eram si abonata ) . Tot ceea ce scrieti este adevarat , uneori poate prea prinse in minte si mai putin in suflet , insa lucruri care aduse la un loc dau bine Intrebarea mea este daca dvs chiar ati depasit stadiul de muritor ..si stiti f. bine la ce ma refer . Puteti spune ca ati devenit perfect ? Nu este o intrebare tendentioasa . Eu chiar va plac .Intrebarea este pentru cultura mea generala si atat .

    • calinakimu zice:

      Cu toate că presupui că nu scriu cu „inima” îţi spun că simt şi simt că în spatele întrebării tale, pentru cultură generală…sau nu, este „puţintică” maliţiozitate…Dar nu asta contează până la urmă…
      O să spun mai multe despre felul de a fi al oamenilor, cum unii sunt dominaţi de raţiune, alţii de suflet şi chiar de sexualitate, intr-un alt articol. Ideal ar fi ca aceste aspecte ale polarităţilor fiinţei să se manifeste echilibrat, armonic. De aceea este vorba la mine şi de raţiune şi de inima şi de sexualitate…atunci când TRĂIESC. Cei care pun accentul pe inima, cad foarte uşor în emotivităţi, îşi pierd luciditatea. Asta nu înseamnă că acesta cale a inimii nu este cea mai directă …
      Mă întrebi „unde” am AJUNS ?! Nicăieri!…Nu consider că “ajunsul” este un scop, CREŞTEREA este modul cum păşim braţ la braţ cu Existenţa, cu normalitatea. Nu am devenit perfect…SUNT PERFECT…ca şi tine , că şi ceilalţi. Consider că acest fapt este CONTIENTIZAT de mine…
      Dar te întreb şi eu, fără maliţiozitate. De ce te interesaza ? Vrei să vezi dacă am „autoritatea” să spun cele ce le spun? Dacă sunt în măsură, dacă merită să fiu ascultat?
      Faptul că te „frământă” întrebarea asta arată că ai plecat de la prezumţia de vinovăţie, în ceea ce mă priveşte. ESTE BINE SĂ TE ÎNDOIEŞTI… Tot spun : să NU mă credeţi pe cuvânt, experimentaţi dacă ce spun este real, sau sunt gulgute. Oricum, în afara proprilor DESCOPERIRI, nimic nu are valoare în ceea ce TE…MĂ….NE …priveşte. Suntem UNICI şi avem o cale unică, chiar dacă urmăm direcţia arătată de un „deget” sau altul…
      Să presupunem că eu aş zice că intrebatea ta are un răspuns afirmativ. Cu ce te ajută? Eşti mai bun, mai lucid, mai conştient? Faptul că există oameni care ŞTIU că NU sunt muritoti…te face nemuritor pe TINE?
      Ei bine DA ! …ŞTIU CĂ NU SUNTEM MURITORI şi asta nu o ştiu de la alţii. Mai sunt conştient şi de alte realităţi…dar NU este un „merit” al meu. Este extrem de puţin important să se ştie de „mine”, cu toate că sunt conştient că este important faptul în sine, nu neapărat pentru mine. Cred că înţelegi ce vreau să spun, că să te parafrazez. Cui foloseşte să ştie asta?
      Biserica inceaarca să-l certifice pe Iisus relatând „minunile” săvârşite de acesta, nu pune accentul pe MESAJ. Pune acentul pe învierea fizică…NU pe cea spirituală, pe spectacular, nu pe REALITATEA care depăşeşte orice inchipire.
      Mă bucur că mă întrebi, mă bucuri că TE întrebi şi mai ales că te ÎNDOIEŞTI. Este singura cale de a experimenta, de a nu lua de bună informaţia venită de la unul sau altul.
      Până nu te vei îndoi de Hristos, nu-l vei ÎNŢELEGE cu sufletul tău. Pentru mulţi ce spun este o blasfemie…Dar nu este.

      N.B Îţi vorbesc la persoana a doua, direct , fără să ne discriminăm, asta nu înseamnă fără respect…Asta să faci şi tu atunci când mi te adresezi.

  2. Tacerea pasilor tarzii zice:

    Eu sunt un om de pace si lucrez zi de zi la acest capitol si tot mi se mai intampla ..lucruri 🙂 Nu , nu este nimic malitios in intrebarea mea. Si ma refeream la descompunerea trupului , a vehicolului , nu la moartea care nu exista in fapt . Asta stie oricine . Nu ma „framanta” intrebarea ci am pus-o in adevaratul sens al ei .Voiam un raspuns mai pamantean , pornit din Adevar , din unitate , nu doar din intelect . Ati ocolit frumos miezul intrebarii . Stim cu totii ce este de dorit ; insa stim si faptul ca un pas precede alt pas (daca recunoastem si vrem sa fim in adevar) si un final nu exista . Si daca eu exist si sunt la distanta de dvs si va vizitez , chiar asa prin intermediul literelor , demonstreaza ca noi toti nu putem sa ne declaram perfecti intr-o lume separata . Noi suntem perfecti doar impreuna , atunci cand recunoastem viata si sursa ei datatoare . In rest suntem particelele desprinse din intreg . Vorbim , spunem teorii , abordam diverse metode de centrare insa vine o vreme in care si cei mai de seama ganditori si traitori au abdicat in fata puterii absolute . Eu nu ma indoiesc . Indoiala face parte din noi toti . Pana si dvs v-ati indoit de mine si ati gresit crezandu-va atacat . Nici vorba de agresiune ci doar va pusesem o simpla intrebare compusa . Sunt preocupata de adevaratele trairi , de experientele vietii traite , nu de lozinci , de cum ar trebui sa..si cum sa faci . Literatura este plina de scrieri . Practica lasa de dorit . Chiar nu ati gresit vreodata ? Chiar nu v-a gasit niciodata un eveniment descoperit, cu garda jos ? Chiar nu ati ripostat niciodata cand mai bine era sa taceti ? Chiar nu ati plans niciodata dandu-va seama ca ceea ce ati dorit sa exprimati a fost pervertit si transformat in asa fel incat din dorinta de a explica ceva nu a iesit decat un razboi mizerabil ? Eu da.. am facut toate acestea . Si cu toata invatatura mea si straduinta mea tot mai sunt prinsa pe picior gresit si lectiile vietii imi curg . Avem daruit ca dar de lucru un pamant bogat insa , cu regrete , omul tot in razboi si in mizerie se afla . Si daca eu sunt in razboi si mizerie credeti-ma ca sunteti si dvs chiar daca ati depasit conditia , va trag eu in jos ; eu nestatornica . Va multumesc si va asigur de onestitatea mea .

    • calinakimu zice:

      Oricât ne-am strădui, nu ne putem înţelege între noi cu adevărat până nu ne vom înţelege mai întâi pe NOI ÎNŞINE şi nici chiar atunci, deoarece fiecare vine cu prejudecaţile sale, iar cel care întelege nu poate fi înţeles de cel condiţionat. El spune ceva…celălalt înţelege altceva, nu este pe aceiaşi lungime de undă.
      Îmi spui că m-am simţit agresat. Nu este adevărat, am spus că întrebarea ta era „puţintel”(asta nu este agresiune) maliţioasă deoarece am simţit asta din „ton” şi cum tonul face muzica…Şi nu numai din ton, ci şi din faptă. Atunci când întrebi ceva „serios”, când spui că este o întebare sinceră, de ce o dai în derizoriu spunând…”pentru cultura mea generală”, adică aşa …să fie acolo… Sunt foarte atent la totul, pentru mine nu există detalii şi nici „generalităţi”. Nu sunt serios, am mai spus-o…sunt matur.
      Spui că eşti om al păcii şi tot se mai „întâmplă” lucruri…Nu se intamplă, se petrec în urma cauzelor, nu neapărat din clipa asta.
      Încă nu ştiu ce am ocolit, care miez?! Daca nu mai sunt muritor? Cum sa nu fiu? Fizic cu totii murim, cum altfel?! Poti constientiza însă faptul ca moarte spirituală NU există. Experienţa dedublării este o cale…
      Spui că ştim cu toţii ce este de dorit. NU, NU ştim cu toţii, iar adevărul, realitatea nu se descoperă pas cu pas. Este revelatorie…Pas cu pas te pui în starea de a primi revelaţia…asta este CREŞTEREA, nu revelaţia care este NORMALITATEA.
      Faptul că EŞTI acasă este firesc să fie. Repet, am complicat extrem de mult lucrurile, tocmai din cauza că ne folosim prea mult de intelect, viaţa a ajuns să fie gândită, nu TRĂITĂ.
      Faptul că încă nu CONŞTIENTIZĂM perfecţiunea nu înseamnă că nu suntem astfel, înseamnă că suntem cum spune Iisus : Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac”…adică suntem INCONŞTIENŢI.
      Eu tot spun să renunţăm la teorii, la doctrine, la filosofii, să CONŞTIENTIZĂM REALITATEA, să trăim în ea, adică în PREZENTUL continuu…şi atunci nu vom mai fi separaţi…
      Am ripostat, am plâns, am greşit, poate că mai ripostez, cum a fost în cazul preotului care m-a blestemat şi i-am spus…”nebun”, încă mai lăcrimez, este drept că mai mult de bucurie, poate că mai greşesc, nu ştiu…deoarece tot ceea ce fac trec prin INIMA, sunt conştient de acest fapt. Nu o fac însă intenţionat…este normal. Cum altfel ?!
      În ceea ce priveşte suferinţa ,empatia cu aceasta , compasiunea, se manifestă în măsura în care devenim conştienţi de corpul durere al lumii, un corp durere ce este tot mai încărcat.
      Faptul că ceea ce spun poate fi înţeles pe dos, este normal. Fiecare înţelege dupa „nebunia” sa…iar nebunia este egotică, nu are legătură cu EL, cu CEL CE ESTE. Pe acesta îl respect şi lui mă adresez.
      NIMENI nu mă poate trage în jos sau în sus FĂRĂ VOIA MEA. Iisus a fost ameninţat de Pilat să vorbească, să spună ce este întrebat de acesta, deoarece el, Pilat…are drept de viaţă şi de moarte asupra lui. Iisus îi spune că nu ar avea nici o putere , dacă nu i s-ar fi DAT.
      Eu spun un lucru mai simplu…dacă nu vreau să mă supăr, cum faci tu să mă superi. Apelând la inconştienţa mea, la ego-ul meu, la orgoliul meu, vei putea. Altfel nu ai nici o putere asupra mea, eu ţi-o dau…sau nu

      • George Valah zice:

        Pentru: „Biserica incearca să-l certifice pe Iisus relatând „minunile” săvârşite de acesta, nu pune accentul pe MESAJ” … te-as „pupa”! 🙂 Este exact asa, si 2000 de ani nu au fost suficienti sa se inteleaga ca „minunile erau doar „costumatia sclipitoare” a unui act de virtuozitate, teza de doctorat cosmic, la care Emanuel ne-a facut martori! Peste toate, inloc ca biserica sa focalizeze atentia credinciosilor asupra MESAJULUI si CAII DE URMAT s-a ratacit in incantatii mortuare, grozaviile chinurilor, culpabilizari vesnice, etc! Cum a fost spus: „Mortii cu mortii, viii cu viii”!

        La „intrebarea „TPT”… „ma amestec” dupa cum urmeaza:
        Desi omul si cimpanzeul au 98% din cromozomi comuni, acei 2% ne fac … Hmm…. „diferiti”! Adica… drumul „unic” e „comun” in general si „unic in particular”, mai ales la „finish”! 😀

        Raspunsul la ceea ce doresti sa afli este:

        Iei un ghiveci cu o planta, floare. Il pui la nivelul ochilor, distanta 1-1,5m. Timp de minim 20 min vei incerca sa afli TOT despre acea fiinta…vorbeste cu ea in gand! In primele 10 min vei afla lucrurile banale… Gandul iti fuge? Il readuci la subiect. Dupa 10 minute….incepe adevaratul dialog…

        Dupa asta, oricand ai vreo intrebare despre cineva, vreo fiinta… „activezi radarul”! 😉

      • calinakimu zice:

        Aşa este dragule…
        În ceea ce priveşte ex. cu planta…cu multă vreme în urmă m-am ocupat serios de acestea. Am avut sub observaţie plante, răsadurile pentru sera mea de roşii. Zilnic le urmăream, le observam, empatizam cu ele. După o perioada s-a “arătat” câmpul energetic, aura plantei. Era că un abur violet, roz, cu irizaţii. De atunci, în prezenţa oricărei plante, când o privesc “special” apare aura acesteia deasupra ei. Bineânţeles că pot vedea şi propriul câmp. Faţă de ceilalţi , când îi văd CAPĂT informaţii despre el, informaţii ce ţin de starea persoanei respective. O simt şi vis a vis de mine cum este…Aşa se întâmplă şi cu spatile, când întru într-o casă, spre ex. Dar astea fac parte din abc-ul descoperirilor. Sunt absolut normale pentru oricine îşi dezvoltă sensibilitatea.

      • George Valah zice:

        Revin:

        https://georgevalah.wordpress.com/2012/06/16/de-rerum-naturae-fructele-gradinarului/

        Scuze, in blog imi sunt frecvent sterse imaginim clipuri…Unii chiar isi imagineaza ca „manaca o paine” in felul asta…

      • George Valah zice:

        Fi-mea „rade de mine” ca „vorbesc cu pisicile, cainii, pasarile”… Asa am aflat regulile lor de bunacuviinta/respect intre ele, de juramantul de primavara al perechii de vrabii, de modul de comunicare intre ele si intre specii…etc 🙂

      • calinakimu zice:

        Existenţa, este sensibilă la…SENSIBILITATE. Este …NORMALĂ…

      • George Valah zice:

        La rasaritul Soarelui, timp de cateva minute toate pasarile, mai ales vrabiile, „canta”: CER! 🙂

      • calinakimu zice:

        Întreaga Existenţă celebrează Existenţa…Pare un truism, dar nu este. Existenţa este veşnic proaspătă, noua, vie, adică in vesnică schimbare. În afară de oameni, care sunt inrobiti de …cunoastere, de ego…INTERGUL se bucură. Omul este singurul care are acces la extaz…dar îl dă pe nimic, si el crede că merită. La prima vedere pare ca este tâmpit, dar să nu uităm ca acest fapt se petrece de multe existenţe ratate astfel. Nu este uşor să te trezeşti peste noapte.

      • George Valah zice:

        Cantecul greierilor intr-o noapte de vara, „incetinit” ca noi sa-l putem percepe!

      • calinakimu zice:

        FRUMOS…Acum cand scriu ascult la căşti…
        Sunt de peste 20 de ani …la tară, la o margine a unui sat mic în proximitatea pădurii. Acesti ani au făcut cât…multe alte vieţi trecute…
        În nopţile senine întălnirile cu Universul manifestat sunt copleşitoare, cu cântul greierilor, pe care în timpul zilei trebuie să-i apăr de graurii care isi bagă ciocurile in pămant după ei… Am o bufniţă mare din plastic pe post de sperietoare…si câte şi mai câte…
        Iniţial blogul am vrut să-l fac pentru a convinge câţi mai mulţi oameni să-mi utmeze exemplul. Mai apoi am realizat că oamenii de fapt nu fac ce vor ei, că sunt marionetele proprilor manipilări…şi m-am apucat de scris articole despre…dumirire.

      • calinakimu zice:

        Am uitat să-ţi mulţumesc pentru serenada închinată greieriţelor. M-a luat valul …greierilor. Mulţumesc.

  3. mcooper801 zice:

    ai mare dreptate in tot ce spui….partea cu monumentele funerare impozante pe care erau inscripţionate doar anumite „fonctii” mi a placut mult….asa mai vezi chiar si astazi inscris pe usa de la intrarea in apartamentele unora….doamne mare ti gradina….seara faina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s