„RELIGIOZITATEA”. (1).

5

 Am publicat câteva articole  care tratează subiectul religiei și al bisericilor. D.p.m.d.v. lucrurile sunt clare şi ar trebui să fie astfel pentru cine își pune serios această problemă. De ce avem nevoie de biserică, de învățători spirituali, de maeștrii (?!), nu voi mai repeta cele ce deja le-am spus, decât în măsura în care contextul o cere.

 Ceea ce merită de discutat, explicat și eventual elucidat, este starea de religiozitate, stare ce se află dincolo de ideologiile  sau teologiile învechite, de superstiții, de cultul morților și al sfinților…Voi încerca să dedic un numr de articole în care cât de cât să putem discuta deschis  despre religiozitate.

 Religiozitatea reprezintă o conectare la SURSĂ, la rădăcinile ființei noastre, legătură de care oamenii au uitat. Prinși în lumea egoului, în hățișurile periferiei ființei, omul a uitat complet că are un CENTRU, o sursă, iar religia adevărată reface această legătură în lipsa căreia oamenii plutesc în derivă. Egoul are o mare grijă…grija „celuilalt”, el se preocupă să fie în competiție cu ceilalți.  Când te vei ocupa de tine cu seriozitate, ego-ul își va pierde rostul, se evaporă. Când ești singur nu există ego, el se află numai când există „celălalt”, când există conflict, competiție, comparație. În biserică egoul are câmp de manifestare, el îți va spune să ai „grijă” de celălalt, să-i faci „bine”, să-l ajuți, să-i transformi pe oameni şi să-i dai de partea D-zeului tău. Acum gata…ai o misiune, devi misionarul D-zeului tău.

 Starea de religiozitate în schimb, nu poate fi impusă, apare ca urmare a maturizării spirituale. A forța acest lucru este imposibil, este o prostie. Biserica a corupt multe concepte devenite prin folosire inflaționistă goale de conținut. Rugăciune, D-zeu, dragoste, iubire, smerenie, milă, sfințenie, păcat…au devenit adevărate canoane.

 Religia de fapt reface legătura dintre tine și TINE, nu are treabă cu ceilalți, este personală. Acum oamenii se întâlnesc la periferia ființei lor, acolo unde stăpânește egoul, este o întâlnire conflictuală, gregară. Adevărata întâlnire este în centru, acolo unde ne întâlnim în TOTALITATE.

 Bisericile se învârt în jurul lui D-zeu, pe când religia nu are teologie, în „centru” nu se află D-zeu, se află OMUL, țelul religiei este OMUL.

3

 „Credincioșii”, fie că se numesc creștini, musulmani sau hinduși, nu vor putea înțelege niciodată că poți fi teist, dar să nu vorbești de D-zeu. Religiozitatea nu este ateista, deoarece D-zeu se află AICI, nu undeva…acolo sau dincolo. D-zeu este inerent religiei, nu în afara ei.

 Religiozitatea ȘTIE că D-zeu este AICI și ACUM, că totul se află la dispoziția, la indeSUFLETUL fiecăruia. Unde să-l cauți pe D-zeu? EL ESTE ! A te ruga lui, a-l implora, a-l cauta este un non-sens. Cască ochii și-l vei vedea. Asta spune și Iisus, care este religios, nu credincios. Viața, Existența, nu este la cheremul cuiva care pocnește din degete şi „se făcu lumină”(?!)…Ea se pune singură în mișcare și ascultă de legea armoniei. 

 Un credincios, indiferent cărui cult i se revendică, este un sclav și se manifestă ca un cerșetor fără demnitate.

 Religiosul este LIBER, el nu crede în nici o autoritate din „afară” și asta nu pentru că nu are nimic sfânt…deoarece TOTUL ESTE SFÂNT !

 Cum poți să fii religios dacă crezi în D-zeu? D-zeu îți ia toată libertatea, îți dă modele de comportament, porunci, reguli, are într-o mână biciul/iadul și în cealaltă zăhărelul/ raiul. Cum poți iubi pe cineva care te amenință cu iadul…cică spre binele tău?! Cum îți poți atinge potențialul fără libertate ?

 Credința în D-zeu te crispează, te ține sub tensiune să nu cumva să greșești, frica de păcat îți paralizează acțiunile și gândurile.

 În schimb libertatea, iubirea necondiționată îți descătușează forțele creativității, ale responsabilității, omul devenind răspunzător pentru el însuși și lumea în care trăiește. Suferi?! TU ești vinovatul, nu mai căuta cu disperare răspunsurile în jurul tău. Faptul că lumea în care trăim este tot mai rea, tot mai violentă, mai lacomă, mai insensibilă…nici diavolul, nici D-zeu nu este vinovat pentru aceasta. Inconștiența noastră, egoismul nostru exacerbat, iresponsabilitatea noastră poartă întreaga răspundere.

 Va trebui să ne asumăm această răspundere. 

 Va continua…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la „RELIGIOZITATEA”. (1).

  1. Mugur zice:

    Aș spune că sunt de acord cu tine, dar inversând cei doi termeni, religie și credință. Asta pentru că, religia cuprinde în înțelesul ei și ritualuri, dogme, legi de comportament, în timp ce credința este liberă de toate acestea. Nu poți fi religios fără un zeu căruia te închini, dar poți crede în om, așa cum spui tu.
    Poate voi încerca să dezvolt această temă, spre edificare, cu atât mai mult cu cât și eu sunt unul dintre oamenii care cred, dar care nu se supune religiei, normelor și dogmelor impuse de om pentru supunerea omului.

    • calinakimu zice:

      Suntem în situația în care prin folosirea inadecvată a conceptelor, acestea au ajuns să fie corupte. Asta lasând la o parte faptul că semantinc… fiecare înțelege ce vrea (?!).
      Credința presupune confuzie. Dacă ar exprima numai îndoială ar fi mai corect. Îndoiala este sâmburele cercetării.
      Religiozitatea nu se împotrivește nimănui, ea este pozitivă și admițând incognoscibilul este chiar €œ”realista”. Cred că este nevoie de o revalorificare a acestui concept. Religere înseamnă a te reuni, a te alătura€…să te reunești cu tine însuţi€. Oamenii nu mai sunt conectați la sursă.

      • Cum zicea rabinul: tu, primul, ai dreptate; tu, al doilea, și tu ai dreptate 🙂 Dincolo de glumă, sunt de acord cu tot și cu toți, e vorba despre același lucru denumit diferit. Ca observație personală, mie mi s-au părut mai „deschiși la minte” ateii cu care am vorbit decât credincioșii cu care am vorbit; ateii nu erau închistați într-o dogmă, câțiva chiar mi-au spus: arată-mi dovezi și voi crede în Dumnezeu. (Acum e adevărat că e greu și să le aduci dovezi, deoarece majoritatea experiențelor spirituale sunt individuale, și nu pot fi transmise – de exemplu călătoriile cu corpul astral, stările de conștiință superioare etc.)

      • calinakimu zice:

        Ateii sunt in mod aparent deosebiti de teisti. Teistii cred intr-un D-zeu care nu poate fi demostrat cu argumente, iar ateistii sunt impotriva existentei lui D-zeu, tot fara sa poate demostra ca nu exista. Sunt doi poli, doua fete al unei aceleiasi monede. In schimb religiozitatea iti aminteste de unitatea organica din care faci parte, este intoarcerea fiului risipitor, ea se sprijina numai pe ce ESTE.
        Egoul nu se poate sprijini decat pe doi piloni fiind un pod intre teisti si ateisti, fiecare urmarind CEVA, un avantaj numit puterea lui D-zeu, sau puterea cunoasterii celui informat. Este vorba de „mie ce-mi iese” urmand o cale sau alta…Pe ei nu-i intereseaza ADEVARUL.

      • Deci ateismul este tot o credință, deși ateii nu recunosc asta…

      • calinakimu zice:

        Desigur, ei cred ca NU exista D-zeu. Repet pe ei ii intereseaza, ca si pe credinciosi…profitul, nu ADEVARUL. Adevarul este pentru acestia o notiune abstacta si relativa…Este insa adevarat ca ateii au un discurs mai articulat fata de cel al credinciosilor teisti, care sunt de-a dreptul inepti, sclavizati total.
        Religiozitatea apare cand esti SINGUR, cand nu mai ai de ce si pe ce sa te sprijinii. Este acea stare in care TRAIESTI realitatea, de fapt intalnesti extazul…

  2. ceciliadumitrache zice:

    Nu sunt atee, dar cea mai puternică stare de religiozitate am trăit-o departe de civilizaţie, undeva pe malul Dunării. Eram cu bucurie parte din întregul viu, iar timpul parcă avea consistenţă. Am întâmpinat cu răsăritul din mine ce mi se dezvăluia acolo. Am înţeles de ce străbunii considerau sfântă apa Dunării. Când am nevoie de sprijin, de putere, caut în gând imaginile acelea, mă ajută şi după zeci de ani.

    • calinakimu zice:

      Eu nu sunt teist, dara asta nu inseamna ca sunt ateist. Pur si simplu nu am cum sa fiu teist.
      Acolo, undeva pe malul Dunarii… poate fi descoperit pretutindeni, DACA iti mai regasesti starea aceea speciala, adica NORMALA.

  3. Frumos articol. About religion. Keep it up!

  4. Terrachan zice:

    ,,D-zeu iti ia toata libertatea …ne crispeaza …,,! Se mai intampla,dar nu e vina Lui…,,Inconstienta noastra,egoismul nostru exacerbat ,iresponsabilitatea noastra poarta intreaga raspundere ,, Bine spus !Cu capul prin nori e greu,cum dai cum crapa,dar nu se vede nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s