ABC-ul cunoaşterii de sine. (15).

1

Scriam în ultimul articol despre necesitatea de a ne elibera de disciplinele impuse, de modele în vederea disciplinării minţii. Noi am fost educaţi să gândim greşit actul învăţării, studiul unei discipline. Prin faptul că ne „impunem” s-o facem, ceea ce înseamnă constrângere, actul învăţării nu este unul liber consimţit, este tensionat.

Vedem cum ne lăsăm manipulaţi, subjugaţi psihologic de autoritate, fie ea religioasă sau şcolară, socială, de tradiţii, de experienţe. De ce oare ne lăsăm subjugaţi de aceste autorităţi? Dar pentru a întelege fenomenul trebuie mai întâi să ne eliberăm de orice justificare, condamnare, acceptare, de orice opinie. Nu putem studia autoritatea şi în acelaşi timp s-o acceptăm. Va trebui să ne eliberăm psihologic de aceasta. Va trebui să negăm orice act considerat valoros în domeniul respectiv, de orice disciplină impusă de societate, de biserică, de conducători.

Negând tot ceea ce era considerat important, devenim calmi, iar mintea mai tăcută.

Noi nu cunoaştem decât tăcerea rezultată după încetarea oricărui zgomot. TĂCEREA este însă cu totul altceva, se apropie mai mult de iubire, are o frumuseţe specifică ei. Ea nu poate fi comparată cu nimic din ceea ce ştim noi acum, nu poate fi descrisă. Noi nu putem descrie decât ceea ce cunoaştem şi nu ne putem elibera de cunoscut decât urmând sfatul lui Iisus : să ne naştem din nou, adică să murim în fiecare moment pentru a ne naşte liberi de rănile trecutului. Atunci mintea devine inocentă, proaspătă, tandră. Această linişte este începutul ieşirii la lumină, în spre atemporal.

Înţelegând structura conştiinţei, raportul dintre plăcere şi durere, putem întâlni marele mister al Existenţei ce nimeni nu-l ni-l poate dezvălui şi pe care nimeni nu ni-l mai poate lua o dată descoperit. O astfel de minte este nemărginită.

5

Vedem cum fiecare om doreşte să trăiască diferite experienţe: religioase, mistice, legate de bogăţie, sexualitate, experienţa puterii dominatoare…O dată cu înaintarea în vârstă ne dorim experienţe mai profunde prin lărgirea câmpului conştiinţei. Bineânţeles că ne vom dori experienţe durabile care să ne producă satisfacţii, iar cu cât sunt mai durabile cu atât sunt mai plăcute. De fapt noi căutăm doar plăcerea. Fiind astfel orientaţi foarte uşor ne putem lasa iluzionaţi. Visele pe care le vom avea sunt strict legate de condiţionările noastre. Oamenii „credincioşi” vor avea viziuni conforme credinţei lor, proiecţii ale  dorinţelor. Cu siguranţă că aţi auzit de oameni care povestesc despre viziunile lor mistice, cum s-au întâlnit ci Iisus sau cu Budha, cu sfinţi şi sfinte care populează cultul respectiv, cum acestia le-au dat mesaje.

Cât timp în căutările noastre vom fi subordonaţi unei credinţe dorind plăcerea sau satisfacţia, nu vom face decât să proiectăm proprile dorinţe, aceste experienţe fiind fără nici o valoare. De fapt aceste experienţe sunt reacţii ale unor amintiri plăcute, pe care le numim sfinte în funcţie de condiţionările noastre.

Cu siguranţă că experimentarea realului este de dorit, dar pentru a-l trăi trebuie să-l cunoaştem şi când îl recunoaştem ca atare deja nu mai este „real”, deoarece se află în câmpul de manifestare al gândirii, al timpului.

Ceea ce poate fi gândit ca real…NU este real. Nu putem recunoaşte noul, noi recunoaştem numai ceea ce cunoaştem deja. Când spunem că am avut o nouă experienţă, de fapt nu mai este aşa. Noul este miracol, mister, bucurie…necunoscut.

Va continua…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la ABC-ul cunoaşterii de sine. (15).

  1. mcooper801 zice:

    foarte filozofica scrierea ta, dar mare adevar spui…spor in toate si inspiratie

    • calinakimu zice:

      Mulțumesc…dar în ceea ce mă privește am renunțat definitiv la jumătățile de măsură. Trebuie mers până la capăt, până la rădăcini, altfel vom trăi iluzia plutirii între lumi, nici aici-nici acolo, nici acum- nici mâine, nici în viață -nici mort.

  2. Sergiu zice:

    Bună ziua. Cum am putea lua legătura? Vreau să vă propun o colaborare. Poate îmi dați contactele dvs pe adresa de mail de la care scriu acest mesaj?

  3. calinakimu zice:

    Puteti sa-mi scrieti pe raducalinmeritocratia@yahoo.com….un mail dedicat discutilor…

  4. Bursucel zice:

    Mă gândeam la provocări. Și la măsura în care ne-am obișnuit să ne felicităm sau să dăm cu noi înșine de podea, funcție de cum trecem peste ele.
    Uite, eu recunosc că mie-mi sunt dragi tocmai pentru că mă țin în priză. Deocamdată știu că n-aș renunța la ele, așa cum n-aș putea renunța la zâmbet sau la conștiință. Probabil de aceea încă nu mi s-a dezvoltat îndeajuns de tare dragul de tăcere…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s