ABC-ul cunoaşterii de sine. (13).

15

Să continuăm analiza modului cum funcţionează gândirea.

Vom observa că cei care “gândesc” mult, că cei care se bazează pe gândire, chiar făcând caz de această deprindere, sunt oameni cu înclinaţii vădit materialiste şi asta nu este o întâmplare deoarece gândirea este materie ca orice lucru material. Energia ce acţionează în cadrul unei forme de materie, este materie. Unde este energie este şi materie, nu poate exista una fără cealaltă. Dacă între acestea există armonie, creierul va fi mai activ, mai echilibrat.

Cum spuneam în precedentul articol, gândirea este structurată pe plăcere, durere, frică, iar această structura s-a cimentat. Este şi motivul pentru care noul nu poate pătrunde într-o asemenea gândire, el este instantaneu tradus în şabloanele trecutului. Ulterior noul poate fi înţeles intelectual după ce acesta s-a produs. De asemeni nici o problemă psihologică nu poate fi rezolvată de gândire.

O gândire, fie ea erudită, vicleană, ştiinţifică, apelând eventual şi la computer, niciodată nu ne va putea rezolva probleme ce ţin de trăire, de relaţii, de psihologie.

Desigur, gândirea poate inventa, poate fi imaginativă, plină de umor, de scheme, de sisteme filosofice, dar nu se poate conta pe ea în chestiuni ce ţin de trăire. Pentru a vedea neputinţa ei asupra tratării problemelor de viaţă, modul cum ea ne induce în eroare, modul cum ajunge să ne subjuge, cum a preluat controlul fiinţei în mod ilegitim, este suficient s-o observăm cum funcţionează, cum de fapt gândim şi ce gândim, cum verbalizează, cum conceptualizează orice, cum relaţionăm, cum ne comportăm unii faţă de alţii sub conducerea gândirii…În  clipaîn care  gândirea este supravegheată, aceasta va renunţa să ne mai bruieze viaţa în afara domeniului ei de manifestare, de competenţă. Astfel ea devine liniştită, sensibilă. De fapt chiar acum, dacă suntem extrem de atenţi asupra unei acţiuni, mintea dispare, nu mai este nevoie de ea, noi fiind în acest moment una cu observaţia.

Claritatea, lipezimea observaţiei este posibilă în măsura în care gândirea este liniştită, liberă de trecut, de prejudecăţi, condiţionări, flecăreală, imagini, scopuri, visuri. În această tăcere gândirea are o altă calitate, sau mai bine zis…ACUM are calitate. Acum gândirea nu mai pune întrebări, nu mai aleargă după răspunsuri. În această profundă linişte gândirea capătă o dimensiune necunoscută până în acel moment. Acum nici gândirea nu ne mai conduce, nici noi nu o vom conduce. Nu ne mai cheltuim energiile căutând soluţii, alegând gândul cel bun de cel rău. Lupta în vederea căutării plăcerii, a dorinţelor încetează. Cunoscând modul cum funcţionează gândirea dispar confuzile şi contradicţile gândirii.

Până nu devenim conştienţi de modul cum funcţionează gândirea, degeaba încercăm să înţelegem marile adevăruri enunţate de Iisus în parabolele sale, sau de alţi înţelepţi, sau faptul că trebuie să murim pentru trecut, sau alte şi alte afirmaţii corecte. Când le auzim cu gândirea actuală, aceasta le va traduce după condiţionările, după cunoştinţele, după experienţele trecute ale minţii aflate undeva în memorie.

Dar dacă auzim aceste afirmaţii cu o minte proaspătă, adică fără gândurile trecutului, nu le vom mai interpreta după ureche, le vom privi cu calm, în linişte, cu atenţie, iar observatorul şi lucrul observat va dispare…va dispare şi gânditorul şi gândirea. Ce rămâne? Rămâne ADEVĂRUL, care este revelaţie a unei stări TOTALE în care nu există gândire care să provină din trecut, din amintire, din experienţe, din cunoştinţe căpătate…şi nu există nici gânditor.. Dispare dualitatea. De acum rămâne doar REALITATEA, noul, SUPREMUL…care este IUBIRE !

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la ABC-ul cunoaşterii de sine. (13).

  1. Dom’le, mata vorbesti din propria experienta, sau din carti ? Ceea ce spui seama SURPRINZATOR de mult cu J. Krishnamurti, chiar si ca formulare. Am citit multe carti ale lui, si de aceea pot spune ca imi suna foarte cunoscut. No offense!

    • calinakimu zice:

      Vorbesc din EXPERIENŢĂ, iar faptul că Tolle, Oscho, Krischnamurti, Aurobindo, Steiner vorbesc despre aceleaşi lucruri nu înseamnă nimic…altceva decât faptul că adevărurile sunt UNIVERSALE, cum sper să ajungă şi preocupările. Faptul că „citeşti” pe unul sau pe altul, nu înseamnă nimic dacă cele citite nu sunt completate cu experienţă proprie. Mă bucură să mă regăsesc în câţi mai mulţi oameni cu asemenea preocupări. Ce este rău în asta?! Nu ştiu câţi dintre cei care citesc…practică, cum nu ştiu câţi îşi pot aduce propria viaţă chezăşie?! Eu nu vorbesc decât de cele ce ŞTIU, decât de cele ce le-am verificat, le-am aplicat şi le-am completat cu experienţe propri…
      Desigur, există un vocabular adecvat tratării acestor subiecte…Când l-am citit pe Tolle prima dată am avut aceiaşi senzaţie…că seamănă surprinzător cu spusele lui Krischnamurti…Ei şi?! Ce este greşit în asta?! Trebuie să „certifice” cineva paternitatea celor spuse?! Şi cine este în măsură s-o facă?!
      Ce rămâne important este FAPTA, practica, REALITATEA modului în care TRĂIEŞTI „TU”…
      Când l-am citit pe Krischnamurti acum 40 de ani…n-am înţeles nimic…Acum mă regăsesc…dar anii scurşi…nu mi s-au „scurs”…printre degete.
      Claritatea interioară de care vorbeşte Krischnamurti…pentru mine este „clară”…şi asta nu înseamnă vrun merit, este o consecinţă.
      Este interesant cum nu se ivesc discuţii aplicate asupra subiectului în sine, cât asupra paternităţii unor conepte?! Aceasta şi din cauză că…este mai importantă „autoritatea” celui care spune ceva…decât ceea ce spune…Pentru mine lucrurile acestea sunt evidente, sunt clare, iar revolta mea asupra faptului că „orbirea” este generală, nu poate sa nu mă intrige.
      Sper că am fost clar…dacă nu…nu.

  2. Pe mine nu ma intereseaza nicio paternitate. Tot ce pot sa spun, daca vorbesti din proprie experienta, este ca de mult asteptam sa vorbesc cu cineva de nivelul lui Krishnamurti! As avea in acest caz sa-ti pun vreo mie de intrebari. Eu am incercat sa practic, dar nu foarte sistematic. E adevarat ca in acea stare de prezenta culorile sunt mai vii…observ multe detalii care altfel imi scapa…Nu am ajuns la nivelul la care sa-mi pot observa gandurile detasat. Nu pot spune ca s-a petrecut vreo schimbare semnificativa cu mine. De aceea, prima intrebare ar fi daca ce ti s-a intamplat a fost brusc sau treptat. Multumesc.

    • calinakimu zice:

      Eu SUNT „eu” şi cu tot respectul pentru Krischnamurti sau alţi cercetători , nu mă reprezint decât pe mine. Am cunoscut dealungul vieţii diferite suişuri şi coborâşuri dar toate acestea până la un moment în care am avut o revelaţie, când toate s-au aşezat într-o ordine naturală, ordine pe cât de mirobolantă…pe atât de normală, de simplă…Întrebările au dispărut ca prin farmec iar răspunsurile nu erau urmarea unor alegeri…erau şi sunt spontane şi adaptate fiecărei situaţii. Nimic nu este…”dinainte” ştiut, cu toate că parcă le ştiu dintotdeauna.
      Sentimentul este de evidenţă şi nu-mi vine să cred de ce nu se văd aceste evidenţe(?!)…cu toate că trebuie să recunosc că nu sunt cel dinainte niciodată…şi totuşi SUNT cel dintotdeauna.
      Întrebi dacă este o creştere treptată. DA este…dar acea creştere nu are rădăcini, este încă în voia valurilor…CLARITATEA apare BRUSC, ca o cataractă a ochilor ce dispare de parcă n-ar fi fost…Trecutul, zbaterile lui sunt complet irelevante, sunt ca şi amintirea tristeţii când copil fiind ţi s-a spart balonul în braţe…Aşa le priveşti.
      Ceea ce te excede este o formidabilă energie interioară ce inrupe, iar momentele când „dispar” din lume sunt strict sub control.
      Iarăşi este adevărat că „înainte” au fost momente de mare, de profundă tristeţe, durere, momente pe care le-am regăsit amintite de Tolle atunci când vorbeşte despre corpul durere…
      Repet…revelaţia este bruscă, dar este o consecinţă…Sentimentul este de SALT, nu de zguduitură, cât de o profundă stare compasională ce nu te mai părăseşte NICIODATĂ. Este un declic spontan fără preludiu şi fără explicaţii.
      Culorile vii, limpezimea luminii…percepţia sunetelor…reprezintă cu adevărat un pre-moment al stării de claritate. Faptul că-ţi poţi vedea câmpul bioenergetic chiar şi cu ochii închişi, nu este mare lucru.
      Sunt atâtea de spus…Când vorbesc cu cineva „ştiu” de multe ori dinainte ce vrea să spună…şi îl „simt” ca pe un copil ce nu-şi găseşte cuvintele…Dar dacă îl avertizez dinainte asupra acestui fapt…apare un blocaj. Totul trebuie să fie spontan…Totul îmi este drag, adică are o „dulceaţă” ce-mi stârneşte o stare …zâmbitoare…Unitatea regnurilor…unitatea Cosmică, este o prezenţa VIE…generalizând.
      Acest blog nu ştiu câtă vreme îl voi mai păstorii…Încă simt că are rost, cu toate că sunt tentat să-l întrerup. Mie personal mi-a folosit pentru a-mi sistematiza ideile…Mă aşteptam să întâlnesc mai mulţi oameni cu preocupările noastre, sau care să se „prindă” din prima despre ce este vorba…dar cu siguranţă NU blogul atrage asemenea oameni(?!)

  3. constantin zice:

    salut,ai putea sa-mi explicit mai bine
    ce inseamna oservatoru este lucrul observant,iti multumsc mult,cu respect constantin,daca ai putea sa imi dai si un nr de tel ar fi excellent,sant un pic nelamurit cu anumite chestiuni si as dori sa discut cu cineva care a inteles, nu ma interseaza contradictiile altora cu tine,krisnamurti se studiaza nu se citeste,”stiu exact de unde vii” si nu iti fac un compliment.

  4. calinakimu zice:

    Salut…Constantin, te rog sa ma scuzi deoarece am facut o pauza de net de cca. doua luni, un fel de dezintoxicare, asa ca raspund cu intarziere.
    Cand observatorul, adica tu, devii UNA cu obiectul observatiei, nu lasi ca spatiul si timpul sa intervina intre voi. Atunci esti in PREZENT. Explicatile, oricat de elaborate, de laborioase vor fi ele, nu pot reda ceea ce poti sa descoperi experimentand. Pentru asta este nevoie de constientizare clipa de clipa a tuturor actiunilor, pana si a gandurilor. In multe articole incerc sa explic in diferite moduri aceste experimente…Simt ca oricat m-as stradui…degeaba, daca interlocutorul nu ESTE acolo, daca terenul lui nu este destelenit.
    Stiu insa ca sunt unii care se afla pe directia buna, dar se impiedica din cauza nerabdarii. Nerabdarea demonstreaza ca inca ego-ul se afla la putere. Unde ne grabim…cand totul se petrece ACUM si AICI? Ne grabim sa ajungem. NU exista un loc in care trebuie sa ajungem, cum nu este nici o zi sau ora anume in care vom ajunge. Revelatia o capeti, nu lupti pentru ea, nu o cauti, nu alergi,.Repet, cand ne grabim…fuigim de noi insine. Este adevarat ca este nevoie de o stare devotionala, de o fervoare pe care nu o poti capata, care nu ti-o poate da nimeni, este din tine, este acel pamant destelenit de care spun.
    Iisus,Krisnamurti, Tolle, sau oricare alt invatator, pot fi cititi, pot fi studiati, dar pana cand nu vor fi perceputi, intelesi cu organul spiritual pe care eu il numesc mintea/inima…zadarnic este totul. Iisus spune ochi de vazut si urechi de auzit acestui organ. Dezvoltarea acestor organe spirituale se face prin cultivarea sensibilitatii…
    Sunt multe de spus…si mai ales de FACUT…
    Spui ca stii …”exact de unde viu”…Daca CHIAR stii…stii TOTUL.
    Nu vreau sa fac public nr. de telefon. In schimb iti pot da maill-ul meu.
    raducalinalfa@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s