ABC-ul cunoaşterii de sine. (10).

1

Întrebam în ultimul articol, deloc retoric, dacă este posibil să găsim acea libertate aflată dincolo de tradiţii, autoritate sau conducători spirituali(?!). De asemenea aminteam că aceasta poate fi găsită atunci când ne aflăm complet singuri, într-o stare specială, în afara dependenţelor şi condiţionărilor de tot felul.

Acum… singurătatea nu trebuie înţeleasă ca izolare, sau un fel de auto-protecţie, ca pe o construcţie impermeabilă pentru ceea ce ne poate răni, sau un turn de fildeş. Când spun “singur” trebuie înţeleasă acea stare în care nu mai aparţinem de o familie, cultură sau naţie, când ne simţim străini de toate acestea. Este acea moarte pentru trecut de care vorbeşte Iisus. Fiind astfel, omul devine curat, pur, inocent, nu mai are o grilă, un şablon cu care să judece ceea ce este „bine” sau „rău”.

6

De fapt noi nu ştim ce este această “singurătate”, noi fiind în permanenţă cu mintea îmbuibată, doldora de amintiri, de condiţionări, de gunoaie ale trecutului, pe care tot le pritocim şi din care facem noi conexiuni având impresia că suntem autentici, că emitem idei propri(?!). De fapt doar procesăm trecutul.

Şi încă ceva, atunci când suntem singuri, inocenţi, concomitent suntem liberi şi de suferinţă, o suferinţă aflată în mintea noastră cea de toate zilele.

Realizaţi ce se află în mintea, în memoria, în amintirile dv. ? Ce bagaj uriaş de vorbe, resentimente, cunoştinţe ale celor multe sute sau mii de oameni care v-au format acest bagaj? Avem amintirea suferinţelor, nenorocirilor noastre, iar a le PĂRĂSI înseamnă a rămâne SINGURI, fără nenorocirile şi prejudecăţile acumulate, dar şi fără proptelele, cârjele acestora, fără sprijinul iluzoriu pe care credem noi că-l avem aparţinând unui “dat” : familie, naţie, societate, grup religios sau politic…Este o auto-amăgire generatoare de alte şi alte confuzii, de suferinţă.

11

Numai liber de acestea mintea poate regenera, devenind vie, liberă, suplă, inocentă (nu naivă), capabilă să discearnă adevărul.

Această singurătate ne oferă confortul de a trăi, de a ne vedea AŞA CUM SUNTEM, nu cum am vrea sau credem că suntem. Ne vom privi fără emoţii, fără modestie sau îngâmfare, fără frică, fără ipocrizie, fără a ne judeca sau ierta.

Până acum noi am trăit în proximitatea relelor deprinderi, chiar ne-am identificat cu ele, cu invidia, gelozia, ipocrizia, lăcomia, concurenţa, conflictul, violenţa, acestea făcând parte din intimitatea noastră, ele ajungând astfel să nu mai fie văzute la adevărata lor dimensiune mizerabilă. Este un process avansat de degradare, de insensibilizare, de nesimţire…Ne-am obişnuit cu toate acestea şi cu suferinţa pe care o generează astfel de deprinderi.

Când locuiţi lângă o cale ferată, cu vremea nu mai auziţi când trece trenul. Asta este valabil şi atunci când vă cumpăraţi un lucru deosebit în casă. La început nu va puteţi desprinde privirea de la el, dar cu vremea nici nu-l mai observaţi, vă obişnuiţi cu el. Astfel, ne putem obişnui aproape cu orice, dar asta ţine de modul inconştient în care trăim, cuprinşi fiind în permanenţă de gândurile care ne preocupă, ne obsedează, ne ocupă mintea. Bun…bun, dar asta nu înseamnă să ne obişnuim cu invidia, lăcomia, gelozia, suferinţa…(?!). Este o prostie, ce-i drept …din inconştienţă, dar asta NU este o scuză. Niciodată nu trebuie să ne lăsăm atât de orbiţi încât să acceptăm…inacceptabilul.

În starea de singurătate faţă de toate acestea, fără condamnări sau justificări, inoceţi, atenţi, dar relaxaţi (martori), va mai apare ceva, ceva ce aşteaptă îndelung acest moment, ceva ce-şi cere dreptul legitim la existenţă  : IUBIREA !

7

Iubirea nu poate fi căutată, cumpărată, cucerită, căpătată. EA ESTE la indesufletul dv., trebuie doar descoperită, lăsată să se manifeste, descoperită ACOLO unde ESTE, in central fiinţei dv. Când veţi fi atenţi la TOT ce vă înconjoară, fără resentimente, cunoştinţe, amintiri, prejudecăţi, veţi trezi în dv. o grijă pentru acest TOT, o responasbilitate şi aceasta se numeşte IUBIRE…

Când iubeşti nu poţi fi invidios sau gelos, nu poţi fi tensionat, aceste stări nu sunt  naturale, nu au nimic de a face cu iubirea.

Este nevoie să ne acceptăm AŞA CUM SUNTEM. Numai astfel vom realiza cum suntem(?!)…adică : orgolioşi, violenţi, concurenţiali, s.a.m.d., adică lipsiţi de iubire.  Repet…va trebui să vă observaţi în linişte, relaxaţi, fără excese de nici un fel.

Această atitudine o dată realizată, vom înţelege spontan, vom vedea ADEVĂRUL. Acest adevăr nu-l putem realiza prinşi de problemele vieţii de zi cu zi, aşa cum este ea acum. Din acest motiv politica paşilor mărunţi nu funcţionează. Când eşti ACOLO, pregătit să înţelegi…ÎNŢELEGI spontan adevărul. Este însă nevoie de această atitudine lucidă. Timpul nu rezolva nimic de la sine.

Dacă spune cineva acum că este liber sau fericit, fără această analiză, observaţie, conştientizare, de fapt NU este. El spune “ce crede” că este libertatea sau fericirea şi crede pe baza condiţionărilor sale, nu pe baza conştientizării lucide.

Nu este suficient să năzuieşti în spre libertate sau fericire, acestea nu se dobândesc prin dorinţă. Nu vom face decât să actualizăm nişte imagini pe care le avem căpătate despre acestea.

cunoaste5

Privind viaţa liberi de condiţionări, atemporal, nu vom cunoaşte libertatea sau fericirea…VOM  FI însăşi LIBERTATEA…FERICIREA.

Va continua…

 N.B.

Despre libertate am publicat multe articole aflate în arhiva blogului…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la ABC-ul cunoaşterii de sine. (10).

  1. ceciliadumitrache zice:

    Blogul dumneavoastra e un fel de fereastra spre libertate si fericire. La fiecare articol citit, fereastra devine tot mai mare.
    Ma bucur ca vorbiti si despre responsabilitate. Multele cazuri cu cei atrasi in diferite miscari de eliberare spirituala si folositi apoi ca forta de munca neplatita sau covinsi sa isi doneze miscarii respective averea, au plecat de la prezentarea evolutiei spirituale ca dobandire a iubirii pentru aproape si atat. Totul se rezuma numai la iubire, in primul rand,pentru guru respectiv al miscarii, erau tinuti astfel intr-o stare asemanatoare sedarii.
    Evolutia nu inseamna numai iubire, inseamna o continuare a vietii, dar privind spre sine si in jur cu iubire si responsabilitatea de care vorbiti.

    • calinakimu zice:

      Mulţumesc pentru aprecieri…Aşa este…totul se rezumă la iubire, dar până ajungem să ÎNŢELEGEM că suntem însăşi acest TOT, că nu putem funcţiona în afara acestuia, este nevoie de multe, de mult prea multe explicaţii. Încerc să găsesc aceste explicaţii şi să le fac pe cât posibil…”digerabile”. Nu ştiu care este efectul practic, dar ŞTIU că fiecare gând, fiecare acţiune în spre acestă descoperire a realităţii, nu se pierde, nu este zadarnică.
      Din nefericire biserica şi conducătorii spirituali sau politici şi economici exploatează nesiguranţa, confuzia, ignoranţa oamenilor… Eliberarea spirituală este o revoluţie interioară şi ţine de modul cum fiecare în parte simte această nevoie, o nevoie sfâşietoare, fără de care viaţa îşi pierde sensul atunci cand nu realizezi că toate evadările colaterale nu fac decât să adâncească conflictul. Este „prea” simplu pentru modul complicat în care funcţionează gândirea noastră…aşa zis raţională. Raţiunea este bună, este minunată în domenile ei de activitate, în ştiinţă, în cercetare, în tehnologie, în viaţa strict materială a existenţei. În rest, adică în ceea ce priveşte latura cea mai imortanta a existenţei, în viaţa spirituală a ceea ce ne defineşte ca oameni, funcţioneză mintea/inimă, acestă unitate , acest organ spiritual de care Iisus spune că sunt ochi de „văzut” şi urechi de „auzit”…
      Evoluţia nu este personală. Ea este, ea aparţine în mod legitim Universului, TOTALITĂŢII în care şi prin care ÎNTREGUL se manifestă…ca întreg. Oamenii plutesc intre lumi…sedaţi, anesteziaţi, somnambuluci, intr-o stare de inhibitie protectoare. Dar… de viaţă nu te poţi proteja decât prin moarte. Viaţa trebuie inţeleasă si TRĂITĂ acum şi aici atemporal, AŞA CUM ESTE!

  2. childagain zice:

    Este foarte adevărat ceea ce spuneți, dar trebuie ținut cont de nivelul de evoluție spirituală al fiecăruia. Poate că nu toți sunt pregătiți să își părăsească dintr-o dată religiile, sau să se înalțe deasupra ideii de națiune. Pentru cei mai mulți, religiile, națiunile și alte categorii sunt entități necesare pentru a le conferi o stabilitate, și o cale. Poate fără ele, s-ar prăbuși în haos, sau ar ceda forțelor răului.
    Desigur, după o vreme, când vor atinge nivelul necesar eliberării, fiecare își va găsi drumul propriu. Ca și copiii când cresc, și termină liceul, apoi facultatea. Fiecare lucru la timpul său ! Și diferit pentru fiecare.
    Oricum, apreciez ceea ce citesc aici, la dv, și găsesc că aveți afinități cu un alt spritualist: Eckhart Tolle. Nu știu dacă l-ați citit.
    Numai bine !

    • calinakimu zice:

      Mulţumesc pentru încredere…Aşa este, suntem eterogeni dar din păcate nu ne valorificăm unicitatea. Faptul că ne aflăm pe diferite trepte ale „inconştienţei”, nu este de luat în seamă, cel puţin pentru mine. Inconştienţa este inconştienţă indiferent de treaptă. Dacă chiar vrem să facem clasamente, eate posibil să constatăm cum unii sunt mai inconştienţi decât alţii(?!). Este irelevant. Politica paşilor mărunţi, sau a treptelor cunoaşterii …nu o împărtăşesc. Eu ŞTIU că oamenii sunt cu mult mai mult decât să străduie să arate că sunt. Faptul că nu-şi folosesc inteligenţa, este din cauza barierelor educaţiei la toate nivelele , la care se adaugă limitele auto-impuse ca urmare a acestori limite psihologice. Ego-ul face ravagii, dar pe de altă parte orice om inteligent, cu adevărat inteligent, adică liber să gândească cu minea/inima sa, din dotare, realizează inepţia acestuia, mai ales când i se arată…. Şi ce vedem?! Oameni ce se pretind inteligenţi, intelectuali, cu titluri academice, universitare…consideră ego-ul un „dat”, ceva subînţeles…aceştia fiind ogolioşi pe măsura autorităţii pe care le-o dau “titlurile”(?!).Cum este posibil?! Este clar că este vorba de INCONŞTIENŢĂ.
      Eu despre asta vorbesc…Doresc să arăt că VREM să fim tâmpiţi, că suntem chiar mândrii de tâmpenia noastră. Naţionalismul, credincioşia stupidă, gregară, nu sunt „trepte” ale cunoaşterii…Sunt trepte ale inconştienţei. Păi ce rău mai mare decât cele ce se petrec în lume…se poate petrece în lipsa credinţei într-un D-zeu de la care să cerşim veşnic iertare şi de la care să aşteptăm să ni se dea sănătate şi prosperitate?! Inchiziţia cândva si islamicii acum, tot in numele credintei au făcut şi fac ce fac…Politicienii hoti si tradatori, fac cruci pana la pamant…Religiozitatea de care vorbesc nu are nimic in comun cu credinţa si biserica.
      Cine nu vede din „prima” aceste truisme, aceste lucruri simple, pe care mă strădui să le evidenţiez, nu le va vedea niciodată, sau dacă le va vedea vreodată (?!) asta ar fi după îndelungate eforturi…Aceştia, consider eu fără să vreau să jignesc pe nimeni…suferă de o „întunecare”…ca să nu spun mai mult.
      Da, am citit din Tolle…cu care empatizez…în care îmi regasesc multe adevăruri…Cu ceva vreme în urma vorbeam cu cineva care pretindea că am spus ceva asupra caruia, credea el, are paternitate morală(?!). Lăsând la o parte faptul că nu avea dreptate, eu nici nu ştiam de el, dar am încercat să-i explic că trebuie să se bucure văzând că adevărurile sunt universale şi aparţin totalitaţii, că ele nu pot fi confiscate, asumate sau posedate de cineva anume…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s