ABC-ul cunoasterii de sine. (6).

1

Omul, ca fiinţă socială, nu poate fi înţeles şi nu se poate defini în afara relaţiei. Atenţie însă, aceasta nu înseamnă comparaţie. Comparaţia generează competiţie, frustrări, scoate în faţă ego-ul şi va produce resentimente atunci când vom vedea semeni cu calităţi “superioare” nouă.Dar pe de altă parte poate provoca şi sentimentul superiorităţii, când ne vom considera la rândul nostru, “superiori” altora. Ambele atitudini sunt pure invenţii. Nimeni nu aparţine vreunei ierarhii, este irelevant, discriminator. NIMENI nu este mai presus sau mai prejos decât altul, şi acest fapt este valabil atunci când fiecare este el însuşi, când fiecare se acceptă AŞA cum ESTE. Faptul că acum alergăm după preamărire, având chiar preafericiţi printre noi, ţine tot de acest criteriu fals  al comparaţiei, al faptului că vrem să fim altceva decât suntem.

Să observăm relaţia dintre oameni, cum se manifestă ea astăzi. La prima vedere vom constata că ea se bazează în principal pe mecanisme de auto-apărare, pe etichete. Fiecare, în relaţie cu celălalt, îşi va imagina o etichetă, este un raport bazat pe imaginea unor etichete, nu pe raporturile fireşti între fiinţe omeneşti (?!). Nu este ciudat?!

5

Astfel, despre ORICE avem imagini, etichete pe care le tot înmulţim în urma informaţilor pe care le căpătăm şi pe care le transpunem automat în etichete.
Despre ţară, soţ/soţie, părinţi, copii, prieteni, rude, despre orice avem doar etichete, cu toată că fiinţele cărora le sunt puse aceste etichete există în proximitatea noastră, sunt vii. Aceste etichete vor determina aşa zisele raporturi cu ceilalţi. Acum putem fi siguri că relaţia a dispărut(dacă a fost vreodată?!), că este imposibilă.
Aceste imagini/etichete sunt abstracte, se bazează pe păreri, pe emoţii, sunt fictive.

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ajungem astfel să trăim într-o lume a ideilor preconcepute, plină de teorii, de simboluri, de etichete pe care le-am creat atât despre noi înşine, cât şi despre alţii. Este orice, numai relaţie nu…Că este vorba de lucruri, bunuri, sau fiiniţe omeneşti, această etichetare generează confuzii şi conflicte.

6
Dar viaţa se bazează în principal pe relaţii, iar dacă acestea se bazează pe imagini/etichete, pe idei abstracte, pe simboluri, pe speculaţii, în mod firesc relaţiile acestea false, vor genera conflicte, lupte, violenţe. Este ceea ce vedem că se petrece de fapt.

Dar viaţa în afara relaţiilor este de neconceput, iar dacă acestea se bazează pe abstracţii, pe imagini/etichete, cum să fie pace în lume, cum să fie colaborare, că de iubire nici nu mai poate fi vorba…

BVX1892.TIF
Plecând de la acest fapt, de la această realitate “ireală”, este oare posibil ca omul să-şi ordoneze viaţa lăuntrică în afara constrângerilor, a ideilor, a perceptelor, a etichetelor imaginate? Oare vom putea trăi în afara abstracţilor, în afara conflictelor?
Pentru a răspunde la aceste întrebări va trebui să plecăm de la estimarea corectă a realităţi faptului că în toate ungherele fiinţei noastre a pătruns conflictul, sau că suntem vulnerabili pentru conflict. Să nu ne mai iluzionăm cu idealuri, cu concepte generoase, cu speranţe deşarte. TOATE relaţile noastre sunt otrăvite de conflicte, fie că este vorba de vecini, de rude, de persone apropiate, de propria familie, de societate în general. Contradicţii, dezbinări, dispute, stări de separare, conflicte la toate nivelurile fiinţei noastre sunt manifestările modului cum NU relaţionăm cu noi înşine şi cu ceilalţi. Dar partea cea mai rea este că oamenii acceptă această stare conflictuală, ca făcând parte din viaţa de zi cu zi, ca pe o normalitate. Gelozia, invidia, agresivitatea concurenţa, lăcomia, dorinţa de putere, agresivitatea, constituie un mod de viaţă, ceva firesc. Acceptând aşa ceva, o asemenea structura socială, acceptăm de fapt răul, şarpele la sân, inechitatea, violenţa, exploatarea, crima…Acceptând o ierarhie socială falsă bazată pe aceste condiţionări, alergând după o poziţie socială cât mai “respectabilă”, la rândul ei bazată pe aceste ruşinoase criterii, cădem într-o capcană din care cu greu vom mai putea ieşi. A ne conforma acestor false valori ale societăţii noastre bazată pe concurenţă, lăcomie, invidie, exploatare şi violenţă, de fapt nu facem decât să ne transformăm viaţa într-o continuă lupta, în ceea ce vedem că se petrece ACUM în întreaga lume şi in proximitatea noastră.

7
Orice persoană ce se pretinde umană, raţională, religioasă sau iubitoare, nu poate accepta cu bună ştiinţă această situaţie inacceptabilă. Din păcate mulţi oameni ce se pretend a fi astfel, nu fac decât să contribuie, fie şi inconştient, luaţi de val, la acest rău malign ce a cuprins societatea în integralitatea ei. În goana noastră achizitivă şi agresivă, după putere, avere, plăcere, am căzut în propria capcană. Suntem din ce în ce mai bogaţi în…ură, în lăcomie, în invidie, în gelozie şi în suferinţă. Chiar şi cei care au căutat “scăparea” într-un cult religios, au căzut în capcană. De la credinciosul practicant, cel ce cotizează la biserică cu cei din urmă bani, clamând sărăcia materială în schimbul promisiunilor de după moarte, până la călugărul ce-şi lasă barba să-i crească, sau se rade în cap, ca cel din Orient ce clamează aceiaşi sărăcie, se află cu toţii între ipocrizie şi exchibitionism.

14
Dacă inainte vreme aceştia alergau după respectabilitate, după autoritatea austeră, după “sfinţenie”, astăzi asistăm la exacerbarea unei lacomii după averile pământeşti, multă vreme refulată, de-a dreptul penibilă, ruşinoasă.

13Sărăcia asumată psihologic este cu totul altceva. Este acea eliberare de sub presiunea lăcomiei, a puterii dominatoare, acea eliberare în raport cu societatea.
Iisus spunea despre aceştia că sunt fericiţi, ei fiind “săraci în duh”, adică în lăuntrul lor, cu mintea tăcută, netulburaţi de nimic, de dorinţe, sau pentru a „deveni”. O asemenea sărăcie lăuntrică este deschisă în spre adevăr, pace, iubire. Este liberă de conflicte şi de biserici.
Dar să revenim…Este posibilă eliberarea din structura psihologică a societăţii care ne-a prins într-o capcană ?
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la ABC-ul cunoasterii de sine. (6).

  1. ceciliadumitrache zice:

    La Khalil Gibran am gasit o traducere mai fericita la Predica de pe munte:
    „Binecuvantati cei senini in spirit
    Binecuvantati cei ce nu sunt stapaniti de averi, caci ei vor fi liberi”.
    Cei senini in spirit este o formulare pe care parca o asteptam de o viata. Oare e corecta traducerea „cei saraci cu duhul”? Nu cumva asa a fost tradus acum multi ani si nimeni nu a indraznit sa modifice?
    Este posibila eliberarea din structura psihologica a societatii, din momentul in care ajungi la linistea de a privi altfel lucrurile, cand reinveti sa taci, in loc de replica asteptata sa folosesti doar o privire atunci cand esti provocat, cand reinveti sa fii atent la cei din jur, poate poti sa ii ajuti mai mult, cand redescoperi natura ca cel mai bun leac si totodata prieten care trebuie ocrotit, cand redescoperi drumul propriu.

    • calinakimu zice:

      Aşa este…dar serenitatea aceasta se capătă în urma conştientizării realităţii liberă de ORICE condiţionare. Acea claritate interioară, care ŞTIE fără să judece, fără să gândească,fără să concluzioneze în urma unui proces logic, acea claritate nu coboară de la sine în tine…
      Acum…în ceea ce priveşte modul cum sunt interpretate parabolele lui Iisus (acel ceva imposibil de spus, dar care poate fi TOTUŞI spus)… am şi eu multe rezerve. Trebuie ţinut cont de faptul că Iisus nu vorbeşte minţii, logicii, prejudecăţilor…EL vorbeşte SINELUI, iar mesajul Sau depăşeşte vorbele, el este SIMŢIT, de către toţi acei care şi-au dezvoltat organele spirituale (ochi de “văzut” şi urechi de “auzit”), care nu şi-au îngropat talantul primit şi meritat.
      Această “linişte” de care vorbeşti ESTE, ea există în mod fundamental, este VIE, nu somnambulică…este o stare de prezenţa supraconstienta. Unii oameni, mai sensibili, au avut şi au străfulgerări ale acestei satari mediatative…Dar este mult de lucru…dar în clipa în care începi să “simţi”…nimeni şi nimic nu te mai poate opri din cercetare.
      Răspunde

      • ceciliadumitrache zice:

        In acele momente de liniste eram cu totul in prezent. E abia inceputul, stiu, cel putin pentru mine.

      • calinakimu zice:

        Există „trepte” până în clipa în care apare revelaţia. REVELAŢIA nu este o treaptă, este o stare TOTALĂ la care fiecare are acces. Cei „aleşi”…se ALEG prin TOT ceea ce fac, gândesc trăiesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s