ABC-ul cunoaşterii de sine. (5).

ochi minte

Susţineam şi susţin nevoia de a nu apela la memorie când întâmpinăm „noul”, realitatea. Asta nu înseamnă că memoria nu are rolul, locul şi importanţa ei, fără ea n-am putea exista. Dar aceasta este importantă NUMAI în domeniul ei de activitate, în rest rolul ei este redus, sau ar trebui să fie.

Urmăriţi-vă când acţionaţi total, din toată inima cum se mai spune (nu este uşor, este nevoie de acea stare de „martor”), cum atunci  memoria nu funcţionează (nu are cum?!). Numai când nu sunteţi în această stare de manifestare TOTALĂ apar confuzile, conflictele, iar din această „luptă” se nasc amintirile, care mai apoi dau naştere la altele. Tot ceea ce rezultă din memorie reprezintă ceva vechi, iar în acea clipă nu mai gândiţi liber, fiind condiţionaţi de trecut.

Gândirea nu poate fi nouă, autentică, atâta timp cât ea reprezintă un răspuns al trecutului, al memoriei, al experienţei. Din acea clipă, acel „ceva” nou, nu mai pătrunde în fiinţa voastraă pana în adânc pentru a fi vieţuit, el devine ceva vechi, ceva comparabil, iar noul dispare, se evaporă şi mai dispare ceva extrem de important : atemporalitatea veşnicului nou.

Când accepţi noul ca NOU, în acele clipe de trăire intensă, totală, relaxată, din toată inima…NU MAI EXISTĂ TIMP d.p.d.v psihologic (pentru noi, asta contează).

tara5

Când vom privi o pasăre, un peisaj, un chip, oglinda unui lac, fără a clasa, fără a compara, fără a lasa loc plăcerii/neplaceerii, liberi fiind de memorie, bucuria noului va fi pe măsură…imensă.

Când vom dori ca acea experienţă să se repete apare frustrarea, conflictul care naşte durerea. Însăşi dorinţa de a repeta plăcerea este generatoare de durere. Însăşi efortul de a regăsi acea plăcere, acea bucurie, atunci când nu o putem regăsi ne va frustra, dezamăgi. Aceasta este cauza multor neplăceri pe care ni le cauzăm singuri, care ne otrăvesc viaţa.

Când ni se refuză o plăcere suntem frustraţi, capabili de resentimente, invidioşi, neliniştiţi, şi acea plăcere  poate fi reprezentată de orice obiect al plăcerii: băutură, mâncare, sex, sau orice altă dorinţă.Atunci în noi se dă o luptă în spatele căreia se află temerea că nu vom capăta, sau că vom pierde ce avem.

Uneori avem aşteptări de la cineva, sau de la o situaţie, sau când mergem la o distracţie dorinţa pentru a ne simţii bine. Acolo, dacă lucrurile nu se petrec aşa cum VREM noi, cum ne-am imaginat noi, cum ne-ar conveni nouă să se petreacă, imediat devenim frustraţi, nervoşi, dezamăgiţi.

4

Pentru oamenii „credincioşi”, pentru cei ce se agaţă de vrun cult, în cazul că le este zdruncinată această credinţă prin argumente logice, sau pur şi simplu de realitate, pentru aceştia este o adevărată tragedie.. Credinţa care le-a dat speranţe, de care s-au agăţat pentru plăcere, pentru satisfacţia de a se simţi apăraţi, ocrotiţi, în clipa în care şi-o pierd se vor simţi vulnerabili, stăpâniţi de frică, alergând să-şi găsească o altă formă de plăcere, sau o altă credinţă. Este şi explicaţia pentru care aşa zişii „credincioşi” luptă până la „moarte” pentru credinţa lor în care şi-au pus toată speranţa.

Aşa explicat… totul pare foarte simplu, dar în realitate acestea sunt adânc înrădăcinate în fiecare şi  acestea acţionează mecanic, în mod inconştient.

Acestea nu sunt decât temeri de a nu pierde, spre ex. soţul/soţia, care naşte gelozie, ne scoate din confort, din siguranţa oferită de a ne poseda partenerul. Teama de a ne pierde averea, credinţa, plăcerea, este o teamă care se poate transforma în ură faţă de cei „vinovaţi” de aceste pierderi.

Toate acestea sunt extrem de simple, dar noi orbiţi fiind le transformăm în adevărate drame existenţiale

7

Trebuie să înţelegem că plăcerea va fi însoţită întotdeauna de durere, nu are cum să fie altfel. Dacă chiar dorim să ne agăţăm de plăcere, s-o facem în cunoştinţă de cauză, să ne asumăm şi riscurile, să nu ne mai legănăm cu speranţe şi iluzii deşarte, toate generatoare de suferinţă.

Dacă dorim să punem capăt acestui cerc vicios, să-l părăsim, atunci este nevoie de a înţelege întreaga structură a plăcerii, întregul sens, întreaga            semnificaţie. Pentu a înţelege cu adevărat, pentru a nu fi ipocriţi şi frustraţi, cum sunt cei mai mulţi dintre călugări şi călugăriţe, cei care-şi înfrânează plăcerile, fără să pătrundă înţelesul profund  al fenomenului, este nevoie de conştientizare, de multă atenţie.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s