ABC-ul cunoaşterii de sine. (2).

8

Încheiam articolul precedent spunând cât de confuz vedem noi realitatea, cât de mult este condiţionată de trecut această pseudo-realitate. Pe cale de consecinţă va fi nevoie să facem un singur lucru de bun simt…s-o privim cu SIMPLITATE, să privim la ce ESTE, adică la ce se vede cu ochiul liber. Aici este tot secretul. Acest ochi „liber” este cel mai greu de dobândit, este tot secretul conştientizării realităţii.

În viaţa noastră am „reuşit” ca NIMIC să nu mai fie simplu, totul este complicat, sofisticat, sau pur şi simplu încurcat. Începând cu ceea ce mâncăm şi bem şi terminând cu D-zeu ştie ce mai „necesitate”(?!), chiar nocivă, ni se mai inventează peste noapte de către manipulatorii şi profitorii consumerismului.

4

Asistăm la o frenezie a modului cum se prepară mâncarea. Pe de altă parte, alimentele naturale, ecologice consumate ca la „mama acasă”, au devenit un lux, o extravaganţă, ce nu şi-o mai permit decât starurile, nababii, excentricii, sau săracii satelor. În rest se prepară şi se mănâncă orice şi oricum, iar ca „desert” ne mâncăm…unii pe alţii (!).

1

Băuturile naturale nu mai sunt naturale, iar singura speranţă este să nu murim pe loc în urma celor consumate, mulţumindu-ne cu bolile devenite „clasice” .

DEFILE VIVIENNE WESTWOOD EN PRESENCE DE PAMELA ANDERSON

În privinţa modei vestimentare an de an apar pe piaţa modei modele care mai de care mai nefuncţionale, urmărindu-se doar câştigul producătorilor bazat pe ignoranţa, pe snobismul cumpărătorilor. Şi complicatile generate de aşa zisele utilităţi, necesităţi inventate, se găsesc în permanenţă în toate domenile vieţii, fie că este vorba de sănătate, unde am devenit dependenţi de medicamente nocive, fie că este vorba de educaţie, unde se produc tineri ce învaţă orice şi nimic cu adevărat folositor calităţii de OM. Repet, totul a devenit „complicat”, pentru a nu mai vedea pădurea de copaci.

Ne-am pierdut, dacă am avut-o vreodată(?!), capacitatea de observare directă, nu avem acestă capacitate de a privi direct, aşa cum este, fără prejudecăţi, fără justificări sau certitudini. Dacă vom concluziona că ştim ce suntem în funcţie de cunoştinţele căpătate, nu vom face dacât să traducem NOUL, realul  în tiparele vechiului, trecutului mort.

Doar fără certitudini, fără idei preconcepute putem fi liberi să cercetăm realitatea.

5

Problema este că de când ne-am născut, până la maturitate, am tot fost modelaţi de o anumită cultură, sistem social, religios şi filozofic, care ne-au comprimat în tiparul ego-ului. Suntem un produs al condiţionărilor, iar acestea se numesc : posesiuni, naţionalităţi, religii, tradiţii, rase, cultură, educaţie, convenţii, sisteme politice, economice, astfel încât toate reactile noastre sunt condiţionate de acestea.Nici măcar nu realizăm acest fapt.

Cum ştim că suntem condiţionaţi? Simplu ! După modul cum vom reacţiona faţă de o anumită problemă, indiferent care, după modul inadecvat în care o facem.Conştientizarea condiţionărilor noastre o putem realiza analizând anumite aspecte ale comportamentului nostru. Să luăm spre ex. atitudinea pe care o avem faţă de religie, sau faţă de naţionalism şi urmăriţi ce sentimente vă încearcă dacă sunteţi contrazişi, sau dacă vi se cotestă o anumită atitudine pe care o aveţi faţă de acestea. Urmăriţi ce sentimente vă încearcă atunci, de bucurie, de indiferenţă sau revoltă ? Dacă vi se pare normală condiţionarea voastră, nu veţi face nimic, rămâneţi aşa cum sunteti ancoraţi în trecut. Dacă va nemulţumeşte reacţia dv.,  realizaţi condiţionarea.

Când toate lucrurile merg bine în viaţa noastră, când suntem mulţumiţi, nu realizăm condiţionările. Când însă apar probleme şi acestea apar, când apar dureri, nelinişti, atunci realizăm condiţionările. Însăşi aceste nemulţumieri sunt generate de condiţionări, când lucrurile nu merg cum VREM, cum ŞTIM noi că TREBUIE să meargă. Conflictul ne arată adevărata faţă a condiţionărilor, conflict în care suntem direct implicaţi. Ne tulbură viaţa politică, instabilitatea economică, ororile petrecute în lume, suferinţa în general din noi şi din afara noastră. Nu ne rămâne decât să ne acceptăm aşa cum suntem, să acceptăm aceste nemulţumirile, să le îndurăm, să ne resemnăm, iar dacă NU… atunci trebuie să facem ceva.

Frica, comoditatea, condiţionările ne spun să ne împăcăm cu situaţia şi să ne mulţumim cu găsirea vinovaţilor, sau să stăm la pândă şi să prindem vreo oportunitate. Unii ajung în situaţia să se împace cu nemulţumirile devenind indiferenţi, asprii, confuzi, cu mintea blocată. Alţii caută să evadeze în felurite feluri: intră în politică, devin suporteri sportivi, intră într-un cult religios, sau caută tot felul de distracţii, care sa-i distragă.

De fapt noi cam tot timpul căutăm să evadăm din faţa unei realităţi pe care mintea noastră plină de prejudecăţi nu o poate înţelege. Frica de moarte ne face să ne căutăm speranţa în nemurire, dar de frică nu scăpăm, rămâne acolo în noi.

6

Nimic nu vom putea înţelege dacă nu privim acel „ceva” în faţă, dacă vom fugi de el. Suntem într-o permanentă îngrijorare. Ne temem să nu ne pierdem slujba, să nu fim înşelaţi în dragoste sau afaceri, să nu ne sufere familia, frica de opinia celorlalţi, de imaginea noastră, de boală ş.a.m.d. Problema noastră este FRICA şi nu faptul în sine.

Cât timp nu vom fi „prezenţi”, cât timp vom evada din faţa realităţii inventând pretexte, nu ne vom putea cunoaşte nici pe noi înşine şi nici realitatea înconjurătoare.

Numai fiind sensibili, atenţi, maturi, responsabili, vom realiza condiţionările noastre, cruzimea, ura, resentimentele noastre. Noi nu avem iniţiative decât când suntem în faţa unor pericole iminente, când acţionează instinctul de supravieţuire.

Dacă vom realiza pericolul acestor condiţionări, faptul că din cauza acestora ne ratăm viaţă rămânând inconştienţi, atunci am ACŢIONA spontan, ferm, inteligent. Dacă am realiza blestemul ego-ului, al naţionalismului generator de violenţe, al credinţelor religioase conflictuale, al lăcomiei, exploatării, dorinţei de putere dominatoare…le-am elimina instantaneu din condiţionările noastre… ELIBERÂNDU-NE de acestea, făcând un pas decisiv pe calea cunoaşterii de sine.

2

Unii dintre noi realizează intelectual acestea, dar fără simţire, fără implicare.

Noi ne irosim energia în conflicte egotice, puerile, jalnice, în loc de a vedea realitatea limpede şi a ACTIONA în consecinţă.

Astfel ni se scurge existenţa printre degete, reacţionând mecanic în funcţie de condiţionările năastre şi perpetuând această lume aflată în suferinţă. Şi ne mai mirăm şi ne mai întrebăm de ce există atâta nedrepatate în lume, atâta ura, atâtea violenţe?

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la ABC-ul cunoaşterii de sine. (2).

  1. concediere zice:

    Daca am constientiza non-stop ca nu suntem corpul nostru, nu suntem mintea noastra, nu suntem frica noastra, atunci frica nu ar mai exista!

    Discutam cu un prieten in seara aceasta ca noi spre deosebire de germani, avem un cult accentuat al proprietatii, referindu-ne stricto-sensu la proprietati imobiliare, cei mai multi romani fiind proprietari, ca si cum ar trebui sa ne mintim zilnic ca suntem in siguranta in carapacea noastra, intre cei 4 pereti ai casei…iluzia sigurantei, a garantiei …
    Spre deosebire de noi, germanii, in cea mai mare parte a lor sunt chiriasi toata viata lor, au mai mare libertatea de miscare, se muta de cateva ori pe an in functie de ce oras/tara gasesc de lucru, adica ceea ce incet-incet incepe si la noi…mobilitatea pe piata muncii….omul fara posesiuni materiale, fara casa, fara masina, totul inchiriat, fiind capabil sa traiasca si sa lucreze din orice colt al acestei lumi…
    Mi se pare o perspectiva mai realista si daca ne limitam doar la ideea ca atunci cand pleci nu mai conteaza ca ai avut casa/auto in proprietate sau cu chirie, ci ce ai facut cu viata ta, cum ai trait….
    Or la noi, oamenii se despart foarte greu sau aproape deloc pana la plecarea de aici, de posesiunile materiale, sunt atasati/dependenti de ele, iar rolurile se inverseaza : bunurile incep sa-si posede proprietarii, astfel incat ii blocheaza, raman oarecum cantonati intr-un loc toata viata lor, ca si cum ar fi legati de glie, ca si cum bunurile alea ar avea vreo importanta…

    • calinakimu zice:

      Nu numai nemţii au mentalitatea asta, occidentalii în general…Am cunoscut occidentali, aceştia sunt extrem de “economi”, ca să nu spun zgârciţi, sunt mai “reci”, în sensul că empatia, rezonanţa sunt doar nişte concepte…Au o “corectitudine” principială, nu emoţională…şi un gen de superficialiatate senină.
      Ar fi multe de spus, dar aceste deosebiri sunt în principal condiţionate de cultură, de temperament şi nu în ultimul rând de “istorie”. Relaţile pe care le-am avut cu străinii au fost corecte, clare, “interesante”, dar fără …” simţire “. cu un oarecare formalism. Nu i-am perceput ca oameni “liberi”, sau liberi de conditionări, decât în măsura în care istoria lor a fost “blândă”, comparativ cu istoria noastră. Acolo funcţionează şi sunt respectate nişte reguli clare, precise.

      • concediere zice:

        Este adevarat, eu am dat doar un exemplu cu nemtii..
        Si da, unii dintre ei sunt perceputi de catre romani in generali ca fiind zgarciti din prisma faptului ca noi ca natie suntem mai cheltuitori, mai centrati pe consum, manipularea avand mai mare effect la noi…
        In privinta „racelii” proverbiale a acestora nu stiu ce sa spun, cred ca depinde de la om la om, pana la urma, eu discutand la nivel profesional si reprezentanti dintr-o „tabara” si cu unii din cealalta….+ noi avem alte standarde in privinta empatiei, diferite de ale lor, unii dintre ei considerandu-se „calzi” dupa standardele lor, desi noi ii percepeam ca „reci” 🙂 e o chestiune de perceptie, de mediu, de termperament, istorie, cum bine spuneai si tu..
        In privinta „libertatii” acestora, in afara de sfinti/iluminati, nu cred ca exista vreunul, din orice natie, sa fie liber, insa eu ma refeream strict la liber dpdv posesiuni materiale, adica cel putin nu asa atasati de acestea …
        Dpdv al regulilor clare, precise e o mai mare robotizare, de accord, insa sunt si avantaje pentru omul de rand (ex classic : autobuzul vine exact cand trebuie, administratia isi face treaba, deci fara nervi, cozi, bataie de joc, sistemul medical mult mai bine pus la punct, nu bataie de joc, spagi, etc)

      • calinakimu zice:

        La „straini” civilizatia s-a IMPUS prin reguli stricte, legi stricte…aplicate strict. La noi, la balcanici…TOTUL este balcanic, lax, cu bunele si relele acestui concept. Eu am mai spus…suntem un popor bland, mioritic, permisiv, motiv pentru care avem cei mai multi tigani, raportat la nr. populatiei, motiv pentru care am acceptat sa fim condusi de cei mai rai dintre cei rai, dupa dictonul : ” Daca voi nu ma vreti EU va vreau”…iar acest EU a fost raul cel mare, fie ca au fost straini sau de-ai nostri. Sunt multe de spus…
        In ceea ce priveste empatia…ori este ori NU. Ca sa empatizezi cu usurinta, este necesara o anumita „calitate” umana, care in societatile „robotizate” s-a pierdut. Totul are un pret.
        Iluminarea…este spontana, dar aceasta spontaneitate apare in urma unor PASI constienti in spre aceasta libertate interioara. Ca orice subiect tratat cu seriozitate…este mult de analizat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s