ABC-ul cunoaşterii de sine. (1).

6

 De ce este important să ne cunoaştem pe noi înşine?! Pentru că aşa am auzit de la alţii, sau pentru că aşa am citit? Sau am înţeles că între NOI nu poate avea loc o relaţie adevărată, normală, până ce nu vom relaţiona cu noi înşine, până când nu ne vom cunoaşte mai întâi pe noi înşine şi mai apoi pe ceilalţi?!

Dacă am înţeles profund această necesitate, avem această posibilitate, dacă o înţelegem doar intelectual, logic, nu o vom realiza cu adevărat. Şi spun aceasta deoarece nici o autoritate din domeniul ştiinţei, psihologiei, sau religiei nu-ţi poate arata calea, adevărul, realitatea…TA. Aceste discipline îşi desfăşoară activitatea doar în domeniul gândirii, domenii străine de adevărata cunoaştere spirituală, care aparţine fiinţei, conştiinţei.

Insurance Protection

TU EŞTI învăţătorul, maestrul, savantul, psihologul tău personal. Cât timp vei ”urma” pe unul sau pe altul, indiferent de „autoritatea” acestuia, vei rătăci prin cunoaşterea altora, care pentru tine nu reprezintă nimic, decât alte şi alte cunoştinţe inutile depozitate în memorie. Când eşti singur, faţă în faţă cu tine însuţi, responsabil, fără să ştii nimic de la alţii, te vezi AŞA cum EŞTI : gol, vinovat, fricos, confuz, egoist, inept. Când te vezi astfel, cu toate meschinăriile, dorinţele jalnice, obiectivele egotice, ipocriziile…să nu încerci să mai fugi din faţa lor, de realitatea acestora, cum fugi deobicei cand ceva nu-ţi convine. Priveşte-le şi priveşte-te în faţă AŞA CUM EŞTI, nu cum crezi că eşti, nu cum ai păcălit pe alţii că eşti, nu cum ai vrea să fii. Şi mai trebuie să ştii că NU eşti o excepţie în lumea asta, cu toate că eşti UNIC, dar această unicitate nu ţi-ai descoperit-o, eşti încă în cârd, în turmă. Într-o formă sau alta întreaga omenire se zbate în confuzie, meschinărie, inconştienţă. Cercetarea pe care o faci asupra ta are corespondent cu ceilalţi, păstrându-şi amprenta proprie, iar suferinţa este condiţia comună a acestei lumi.

Este necesar să ne depăşim această conştiinţa individuală, socială şi să fim aceea lumina Universală nepieritoare.

Prima întrebare va fi : „cu ce trebuie să încep pentru a mă cunoaşte pe mine însumi?”

Nu există altă posibilitate de a lua cunoştinţă cu tine însuţi în afara RELAŢIEI, relaţiei cu lumea din afara ta şi raporturile ei cu lumea TA interioară. Orice altă formă de autocunoaştere este abstractă.

cutatare5

Noi am fost obişnuiţi să credem că „intelectul”  ne poate rezolva toate problemele, că acesta cu cât este mai bogat în cunoştinţe, cu atât mai uşor va găsi soluţile potrivite. EROARE !

Intelectul nu ne poate ajuta decât în cercetarea ştiinţifică, în profesie, în „descurcăreala” practică de zi cu zi. ÎNŢELEGEREA nu aprtine însă intelectului, nu ţine de logica minţii, a matematicii. Înţelegerea este spontană şi nu ţine de memorie, care înseamnă procesarea trecutului în minte. Una este să adun cunoştinţe despre mine însumi şi cu totul altceva este A MĂ CUNOAŞTE. Cunoştinţele sunt despre trecut, iar CUNOSCUTUL este în prezent, psihologic este atemporal.

Pentru imensa majoritate a oamenilor trăirea în cunoştinţele trecutului, este foarte importantă fiind considerat singurul mod de a şti, iar erudiţia este admirată. Dar ADEVĂRATA învăţare se înfăptuieşte doar prin observare DIRECTĂ, privind şi acţionând spontan, acest mod de cunoaştere n-are trecut, este REAL, nu are decât PREZENT.

Oamenii îşi imaginează că pot cunoaşte pas cu pas, că se pot studia în timp acumulând cunoştinţe despre ei înşişi. EROARE ! Niciodată nu veţi ştii cum sunteţi ACUM, în realitate şi acest ACUM este veşnicul prezent. Vă veţi vedea prin intermediul cunoştinţelor trecutului MORT în mod ireal şi acest fapt se petrece tot timpul, cât procedezi astfel. Adică NICIODATĂ nu va veţi cunoaşte cum sunteţi cu ADEVĂRAT.

curatare6

Sensibilitatea cunoaşterii directe este împiedicată de trecutul care domină prezentul. Insensibilitatea noastră este tot mai profundă pe măsură ce dobândim deprinderi, automatisme tot mai nocive. Mâncatul şi băutul de alcool în exces, hrana „grea” de origine animală, fumatul, stressul în diferite forme (griji, frustrări, resentimente, temeri, invidii, gelozii), toate acestea ne fac „greoi” şi fizic şi spiritual, devenind tot mai insensibili, cu o minte/suflet greoaie, fără supleţe, fără vioiciune, fără bucurie. Cu un asemenea organism greoi şi tocit, uzat prematur…cum să fim sensibili la mişcările vieţii?! Cum să înţelegem CORECT fără să TRĂIM acel „ceva”, fără să fim sensibili, vii, agili, supli în corp şi spirit?

Mintea noastră de acum este plină de „păreri”, de judecaţi de valoare(?!), confuză, dubitativă, plină de controverse.

Noi nu ştim să ne privim şi să ne ascultăm pe noi înşine şi puţini sunt capabili să trăiască BUCURIA privirii unui munte sau a unui rău, să asculte vrăjiţi glasul păsărilor, sau vuetul vântului printre ramuri.

curatare3

Cum să vedem ceea ce ESTE, când mintea noastră mormăie fără încetare, pritoceşte gânduri peste gânduri, judecă, condamnă şi se justifică?!

Noi avem câte o imagine asupra a ceea ce „credem” că „este”, sau am „vrea” să fie şi asta ne împiedică să vedem REALITATEA.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la ABC-ul cunoaşterii de sine. (1).

  1. ceciliadumitrache zice:

    De ce nu se învaţă nimic la şcoală? Îmi aduc aminte cum în gimnaziu, un profesor ne-a vorbit despre „Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi despre cât de înţelepţi erau înaintaşii, dar nu a ştiut să ne spună prea multe, să ne explice. Cu mintea de atunci, m-am privit. Aha, acolo am o cicatrice, astea-s mâinile, picioarele, ştiu că îmi place asta sau asta, că mă deranjează x sau y. Gata, mă cunosc!
    Ar trebui învăţaţi copiii măcar ce este gândirea pozitivă, de ce e bine să ştie să ierte, cum să privească cerul, cum să considere natura prietenul cel mai bun. Altminteri, lungă va fi calea spre cunoaştere a fiecăruia.
    Bine măcar că trăim acum în epoca internetului, au şansa găsirii rapide a unor răspunsuri. E binevenit articolul.

    • calinakimu zice:

      Problema reală constă în structura greşită a educaţiei, fie ea familială, şcolară sau socială. Educaţia urmăreşte transformarea calităţilor noastre, în loc să urmărească CREŞTEREA acestor calităţi. Copiii sunt “dresaţi” nu CRESCUŢI. Calităţile nu pot fi transformate, cât pot fi schilodite. Şi tot răul pleacă de la structura egocentrică a acestei educaţii, care se bazează pe concurenţă, puterea dominatoare, exploatare, prea mărire, nu pe calitatea dominantă cu care venim în lume : IUBIREA.
      Aşa explicat pare simplu de înţeles la nivel intelectual, dar în clipa când intrăm în viaţa efectivă, nu mai ţinem cont decât de modul cum am fost transformaţi, schilodiţi. Pentru a depăşi acest cerc vicios este nevoie de multă devoţiune, perseverenţă, conştientizare…şi nu în ultimul rând de IUBIRE. Cei, cărora nu le-a fost schilodită substanţial această calitate, au o şansă, au o posibilitate de înţelegere spontană cu inima, nu cu mintea…Această descoperire este revelatorie şi se bazează pe multă sensibilitate.

  2. Pingback: ABC-UL CUNOAȘTERII DE SINE(1) | MARIA BOTNARU BLOG

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s