” Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mâine…”

2

Visele reprezintă în cea mai mare parte acţiuni diurne rămase neconsumate. Noi suntem fragmentari în mod obişnuit, rareori terminăm ceea ce facem şi asta din cauză că nu acţionăm integrali, cu toată inima atunci când întreprindem ceva, ca să nu mai vorbesc de resentimentele acumulate ca refulări ale unor dorinţe de răzbunare, de nemulţumire de frustrare pentru neîndeplinirile noastre. De aceea spuneam că este nevoie de a mai descarca aceste tensiuni prin vorbirea “păsărească”, prin descătuşări periodice ale unor energii negative acumulate.

Dacă însă vom trăi integral, complet, cu mintea “acolo” la ceea ce facem, rezidurile acţiunilor noastre, ale celor neterminate rămase în suspensie, nu se vor mai aduna ca resentimente, ca frustrari.

Eu spun şi nu numai eu, un fapt ce a  devenit  o retorică  declarativă, acela că trebuie să ne trăim “clipa” . Despre ce “clipă” o fi vorba?! Desigur că despre clipa prezentă este vorba, despre PREZENTUL ca singură, ca unică, ca totală REALITATE. Altfel, trecutul se acumulează ca memorie, prin neconsumarea lui în prezent, iar viitorul devine procesarea trecutului rezidual.

Aşa trăim noi, niciodată în prezent, fragmentar, niciodată deplini în prezent, tot timpul gândurile hălăduie în trecut sau viitor, iar prezentul nefiind trăit integral rămân reziduri ce se vor sedimenta aşteptând clipa când vor defula.

Ce paradox dramatic/hilar trăim noi oamenii. Vrem să TRĂIM, să ne bucurăm de viaţă, fugim disperaţi de spectrul morţii, ne ostenim să ne facem un viitor cât mai confortabil, pierzând din vedere un adevăr fundamental : faptul că VIAŢA, nu poate fi trăita decât în PREZENT. De fapt noi murim prin NEtraire, dorind însă ca să nu murim, să ne bucurăm de viaţă(?!) Care viaţă?!

Le mai spun prietenilor mei : “Lăsaţi totul şi haideţi la ţară”, rupeti-vă din nebunia oraşului şi retrageţi-vă în ţara sufletului vostru, care de fapt este UNIC şi COMUN. Mi se răspunde: “Da, da, ai dreptate, daaar nu pot încă, mai am de făcut una şi alta, nu sunt încă pregătit”(?!). Să ce să fi pregătit?! Să trăieşti?!

Evadarea din oraş este o evadare pozitivă, oraşul fiind pe zi ce trece un spaţiu ABIOTIC. Nu este o evadare, este un minim respect care trebuie sa-l acordam vietii noastre, fiinţei noastre, copiiilor nostri.

 Cand simtim ca “ceva” nu este in regulă, că trebuie să facem “altceva”, obişnuim să amânam, amânăm, într-un viitor care NU va veni NICIODATĂ. Noi nu trăim decât acum şi aici, azi, dar sacrificăm azi-ul pentru ziua de mâine, care nu există decât ca AZI. “Mâinele” este o invenţie, o modalitate de a evada din realitate, din prezent. Trecutul se agaţă de viitor, nici unul, nici celălalt neavând existenţă de sine şi pierdem iremediabil PREZENTUL, adică trăirea, VIAŢA. Ce fel de viaţă este aceea în afara trăirii?!

3

În afară lui ACUM şi AICI, nu există NIMIC altceva pentru TINE, nici “mâine”, nici “acolo”.

Iisus ştie acest fapt, motiv pentru care spune : „Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mâine…” adică TOTUL se petrece azi, acum

Bineânţeles că eşti nemulţumit, mărturisit sau nu, deoarece “CEVA” din tine ŞTIE că asta nu este VIAŢĂ…şi atunci ce-ţi rămâne?! Să cauţi vinovaţi, este pe cât de simplu, pe atât de inutil. Vinovaţii pot fi : sistemul social, soţul/a, copiii, casa, vecinii, serviciul, ţara, prietenii, părinţii soarta, ghinionul, D-zeu…Astfel, mintea îţi va oferi o mulţime de motive din cauza cărora, crezi tu(?!), eşti nefericit. Mintea egotică caută vinovaţi, aşa funcţionează ea, niciodată TU nu eşti vinovat.. Tot timpul ALTUL este vinovat, şi parcă, parcă asta iti mai “uşurează” necazul…

Numai TU eşti responsabil de situaţia în care te afli şi TU trebuie să conştientizezi acest fapt să ţi-l asumi şi să-l rezolvi, nu să fugi sau să dai vina pe alţii.

1

Vrei să schimbi ceva?! NU începe prin a schimba lumea, prietenii, împrejurările circumstanţiale…schimbă-te TU ! Şi asta nu se va petrece decât atunci când vei deveni responsabil, adică CONŞTIENT.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la ” Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mâine…”

  1. concediere zice:

    Un alt articol exceptional, cu imagini sugestive!
    Mi-a placut mult ca ai spus foarte adevarat : „noi murim prin NEtraire, dorind însă ca să nu murim, să ne bucurăm de viaţă(?!) Care viaţă?!” . Foarte adevarat, nu e nici o viata, de fapt/in realitate, practic murim zilnic prin netraire, cei mai multi doar supravietuind zilei, zi care se repeta zilnic, ca in povestea jucatorului de Casino, care repeta la nesfarsit ziua de ieri sau ca un Sisif…
    Pe de alta parte, se tot spune din timpuri stravechi sa traiesti clipa, prezentul, insa cea mai mare parte din oameni, pe langa faptul ca nu constientizeaza acest aspect important, nici nu si-ar da seama cum sa traiasca clipa, in prezent, concret. Sa luam un exemplu : saptamana trecuta m-a intrebat un prieten cum sa faca sa traiasca in prezent, sa traiasca clipa si a continuat : „Uite, eu, ca multi oameni, ma duc in fiecare zi la job, am rutina dintotdeauna, astfel incat cum sa traiesc eu clipa? adica, la job, cum traiesc eu clipa? trebuie sa fac ceva in plus, special, suplimentar, ca de constientizat ca sunt la job, asta e clar…” 🙂
    Legat de : „Le mai spun prietenilor mei : “Lăsaţi totul şi haideţi la ţară”, rupeti-vă din nebunia oraşului şi retrageţi-vă în ţara sufletului vostru, care de fapt este UNIC şi COMUN. Mi se răspunde: “Da, da, ai dreptate, daaar nu pot încă, mai am de făcut una şi alta, nu sunt încă pregătit”(?!). Să ce să fi pregătit?! Să trăieşti?!” – frumos spus „retrageţi-vă în ţara sufletului vostru”, insa si tu ai recunoscut, la un moment dat, ca nu poti sa te arunci cu capul inainte, adica pregatirile respective presupun ca se refera la aspecte pragmatice ca : bani, job in zona sau aproape, achizitie casa, etc. Nici tu nu cred ca te-ai decis azi si te-ai mutat de maine la tara 🙂

    • calinakimu zice:

      Îţi voi spune un fapt ce nu poate fi explicat, deoarece nu are o cauză, este doar trăire, simţire, dincolo de argumente…Iubirea este astfel…Acest fapt este CLARITATEA interioară care este o revelaţie…Nu ştii de unde vine şi nici CUM vine. Această stare seamănă cu acea afirmaţie profundă : “Dacă mă întreabă cineva dacă există D-zeu, nu ştiu ce să spun. Dacă nu mă întreabă…ŞTIU.
      Ăsta a fost un preambul…
      Referitor la ce spuneai despre colegul prins între job-uri, în vâltoarea vieţii. A trăi astfel, înseamnă a trăi exclusiv în întuneric, la periferia fiinţei. Trăirea în prezent, claritatea interioară, nu au nici un sens pentru cineva care trăieşte astfel. Când AUDE de acest fapt, dacă nu este SCURCICUITAT…degeaba. Acestea nu se învaţă în timp, nu-ţi trebuie voinţă sau erudiţie…Dacă nu eşti ACOLO…degeaba…
      În privinţa evadării…am scris pe blog câteva articole în care explic cum văd eu lucrurile. Desigur, un asemenea demers nu se face pompieristic, nici pe genunchi, nici hei-rupist, daaar… hotărârea este spontană şi DEFINITIVĂ. Când ai REALIZAT această necesitate, este mai important “CÂND”, decât “cum”. “Cum” se aranjează, dacă este HOTĂRÂRE.

  2. ceciliadumitrache zice:

    Netrairea vietii de catre parinti devine model pentru copii, greu le va fi acestora sa vada dincolo de zidurile care se ridica in jurul lor de mici si ii impiedica sa vada mai departe. Vor privi in sus, la lumina religiei, uneori li se va parea ca ceva lipseste. Pana intr-o clipa in care fiind in mijlocul naturii se vor simti mult mai aproape de creator decat in biserica. Atunci vor incepe intrebarile, cautarile.

    • calinakimu zice:

      Asa este, iar ca fapt agravant este modul in care parintii, din dragoste prost inreleasa isi obliga copiii sa-si ucida simtirea, s-o perverteasca, sa-si ucida in final iubirea. Este cea mai mare crima comisa din INCONSTIENTA.

  3. qwykx zice:

    eu acum ma straduiesc sa -mi schimb actuala profesie, nu bineinteles, nu fac compromis, ma intorc la prima mea dragoste si hobby in acelasi timp, special ca sa pot sa plec din oras departe de lumea dezlantuita 🙂 stiu ca o sa-mi iasa fiindca mi-o doresc pe de-a-ntregul, nu e simplu dar cred ca asta vrea si Dumnezeu de la mine sa-mi iau ce-i al meu

    • calinakimu zice:

      Când actionezi din inimă, eşti in consens cu Existenţa si cu siguranţă lucrurile se vor „aşeza” după atitudinea ta. Pentru orice nelămurire referitoare la semnele de întrebare ale vieţuirii la ţară, oricând îţi stau la dispoziţie cu informaţii, după experienţa mea. Eu am luat-o de „jos”, aşa că am o oarecare „autoritate” în domeniul acesta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s