Observarea gândurilor…

1O dată ajunşi în CENTRU se schimbă întreaga atitudine făţă de viaţă, aşa cum era ea percepută până atunci. Toate „gunoaiele” urii, violenţei, geloziei, invidiei, resentimentelor, gândurilor contradictorii rămân la periferie fără să ne mai afecteze în nici un fel. Le vezi, le urmăreşti în desfăşurare, dar eşti dezimplicat, eşti doar martorul acestora. Eşti pentru prima dată stăpân pe situaţie, accepţi totul fără să te mai afecteze în nici un fel, constaţi.Când eşti împotrivă, când respingi, o faci din frică. Fiind în centru vederea este panoramică, vezi TOTUL şi înţelegi TOTUL clar, fără dubii, fără alegere. Această stare te va face tot mai cuprinzător pătrunzând dincolo de toate limitările tale psihologice, de toate barierele, de toate iluzile. Toate problemele, toate gândurile, toate dezechibrele periferiei vor fi ca „praful”. Spunea Iisus discipolilor săi, când aceştia vor merge prin lume propovăduind adevărul, să se scuture de praful de pe încălţări, când vor merge dintr-un loc în altul. Despre acest „praf” era vorba, de praful fleacurilor, nimicurilor care se depun atunci când suntem la periferia fiinţei şi de care este de ajuns să te scuturi, atunci când realizezi.

7

Tot ce se adună în minte, în memorie, trecutul, amintirile este „praful” de care trebuie să ne scuturăm, cu care NU trebuie să te identifici. Tu nu eşti praful, pământul, decât în măsură în care eşti vremelnic alcătuit material din acesta, pe care la „finalul” existententei pământeşti şi pe acesta îl părăseşti .

Moraliştii, filosofii, bisericile toţi îţi dau soluţii cum să fi fericit şi ce vedem ?! Lumea este din ce în ce mai inconştientă, mai nefericită, mai violentă, mai confuză,exploatarea mai cruntă, mai sofisticată, iar manipularea este la ordinea zilei.

Iisus ne spune să murim pentru această lume, pentru acest trecut şi să ne naştem din nou, adică să murim pentru „periferie” şi să ne naştem în centrul fiinţei pentru a afla cine SUNTEM.  Acum dacă te întreabă cineva cine eşti, nu-i poţi spune decât numele şi dacă te întreabă ce eşti…îi spui meseria şi eventual şcolile absolvite şi „titlurile” obţinute. Dacă te întreabă unde eşti, îi vei spune ţara şi adresa de acasă, de unde locuieşti. Asta ne spune memoria, atât ştim despre noi. Dar NIMIC din toate acestea nu te reprezintă pe tine cel adevărat. Tot ce şti despre tine sunt pure întâmplări, dar nu eşti TU. Dar pentru a te cunoaşte trebuie ca mintea să tacă şi aceasta nu tace la „ordin”, atâta timp cât nu avem nici un control asupra ei, când ne controlează ea de fapt. Ea nu se va opri prin efortul nostru, agresand-o, iar atunci când te relaxezi, mintea nu „tace” de la sine, ea lucrează în continuare pe un plan secundar, chiar dacă aparent este linişte. Ea se va opri atunci când este nesilită, când doar este observată, fără să o agresezi. Nu trebuie să declanşezi un război fraticid, să lupte mintea împotriva ei înşişi. Mintea trebuie lăsată să zburde în voie, nu o obliga, observ-o, aceasta se va opri când este cazul. Tu fi doar martor. Iubeşte-ţi minrea, ea îţi poate fi de ajutor la nevoie, dar acum nu ai nevoie de ea. Las-o să se convingă singură.

4

Nici mintea, nici gândurile în sine nu reprezintă ceva rău, modul de folosinţă este greşit. Pe măsură ce vei avea această atitudine gândurile se vor rări, vor apare spaţii între ele. Aceste spaţii sunt ferestre în spre conştiinţă. Aceste ferestre se vor înmulţi, dar nu le forţa, rămâi un martor detaşat. Cu cât vei lasa procesul să se desfăşoare mai relaxat, cu atât se vor înmulţi momentele de tăcere deplină. Atunci vei vedea mai clar atât lumea exterioară, periferia, cât şi pe cea interioară, CENTRUL.

Va continua…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Observarea gândurilor…

  1. ceciliadumitrache zice:

    Ca orice creaţie de valoare, mi se pare că o cunosc dintotdeauna. De fapt, este o lecţie. De fapt, este pentru prima dată când văd explicată calea spre sine astfel. Şi e uşor de înţeles şi de urmat. Vă mulţumesc.

    • calinakimu zice:

      Mă bucur să mi se confirme faptul că oamenii sunt INTERESAŢI de aspectul acesta ESENŢIAL. Nu trebuie să-mi mulţumeşti…eu trebuie să-ţi mulţumesc ŢIE şi celor că tine… Mi s-a spus că mă adresez unei “elite”, că nu vorbesc pe înţelesul “tuturor”(?!). Dar, nu pot spune mai simplu decât o fac, despre fapte simple, normale, evidente… Cred că este un mod de a evita confruntarea cu…REALITATEA.

  2. Parerea mea, astfel cum am mai spus-o si cu alta ocazie, e ca dai prea mare importanta unei/catorva opinii singulare care te percep elitist comparativ cu celelalte opinii pozitive si nu o sa mai reiau ceea ce am spus anterior.
    Legat de articol, ca de obicei, mi se pare bine punctat, neavand alte comentarii decat, poate, ce imi vine in minte pe moment, adica faptul ca una dintre problemele des intalnite este ca omul nu se identifica numai cu mintea si corpul sau, punand semn de egalitate intre adevaratul Eu si mintea si corpul sau, ci si cu toate gandurile ce ii vin in minte, numai ca o parte (mai mare sau mai mica) nu ii apartin deloc. Este un aspect important, sunt convinsa ca stii la ce ma refer, astfel incat asteptam un articol si in acest sens, daca apreciezi util (cu iertare nu am reusit sa lecturez decat o parte din articolele de pe blog, astfel incat nu am identificat pana acum daca exista sau nu acest subiect tratat).

    • calinakimu zice:

      Am amintit si tot amintesc intorcand pe toate fetele aceste aspecte. Incerc sa le explic, dar ele trebuiesc experimentate, altfel discutia este la nivelul intelectului, adica ramane la „periferie”, in afara efectelor practice.
      Oamenii realizeaza intelectual ca „ceva” nu este in regula cu ei…dar ego-ul nu-i „lasa” sa caute problema „acolo” unde este, adica in insusi controlul ego-ului…Iar adevarul nu poate fi revelat de mintea aceasta achizitiva, plina de informatii moarte, cat de acea CLARITATE interioara din afara mintii. Aici se „taie” intelegerea fenomenului, Oamenii nu „inteleg” ca inteligenta acestei claritati apartine constiintei si nu mintii…
      Dar , repet…trebuie experimentat si asta este posibil sa se petreaca , cand fie si fulgurant vom realiza ca ASA NU SE MAI POATE. Din acesta stare emulativa poate rasari acesta claritate, nu cand ego-ul cauta solutii scormonind mintea, adica memoria trecutului, conditionarile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s