Exorcizarea trecutului.

 

 

curatare2

 

Pentru cine îşi respectă calitatea de OM, a fi conştient de prezent, a trăi deplin în acesta, este o NORMALITATE.

Pentru cei mulţi, inconştienţi, adormiţi, doar trecutul şi viitorul sunt reale, iar prezentul doar un concept ireal, dar în fond REALITATEA este exact invers.

Viitorul este o proiecţie a trecutului, iar trecutul o proiec- ţie a memoriei. În schimb PREZENTUL, singura realitate, este ireal pentru majoritatea oamenilor fiindcă el este „gândit”, nu TRĂIT. Când te gândeşti la el, este deja tre- cut, iar înainte de a te gândi la el era…viitor. Aşa explicat  pare simplu, dar atunci de ce trăiesc oamenii în trecut?! Primul răspuns este că mintea este un depozit, o magazie a trecutului. Acolo zac la grămadă dorinţe, vise, amintiri, numai mortăciuni.

?????????????????????????????????????????????????????????????????

Ce trebuie de înţeles încă de la început este că prezentul este VIAŢĂ, este TRĂIRE, pe când mintea este memorie, este trecut mort, iar când priveşti cu mintea n-ai cum să vezi viaţa reală, viul, prezentul. În minte, cu cât acumu-lăm mai multe cunoştinţe moarte, cu atât prezentul este mai obturat. Şi în ciuda acestui fapt ne agăţăm cu dispe- rare de trecutul mort, nu dăm vrabia din mâna…în goană după cât mai multe achiziţii.

Se spune că pe măsură ce cunoaştem mai mult, cunoaş- tem mai puţin, cu cât lungimea cercului cunoaşterii este mai mare, cu atât impactul cu necunoscutul este mai mare. Eu spun că pe măsură ce cresc cunoştinţele acumu- late în memoria fiecăruia, la modul cum funcţionează acum mintea, în aceiaşi măsură suntem mai puţin vii. Nu contează cât timp eşti în viaţă, letargic, inconştient, contează cât TRĂIEŞTI cu adevărat, cât eşti trăitor.

Cum în această situaţie se află  majoritate oamenilor, este normal că aceştia să se agaţe de viitor, ca înecatul de pai, iar viitorul este de fapt un trecut îmbunătăţit din acelaşi bagaj al minţii, un trecut modificat pe ici pe colo…

cunoastere3

Încercaţi un  joc de  imaginaţie şi  gândiţi-vă  cum  v-ar place să vă fie viitorul.  Veţi proiecta vise din cunoştinţele trecutului, că doar tot ceea ce ştiţi este din trecut.  Chiar credeţi că  aceste vise vă vor face fericiţi ?!  Păi  dacă  este aşa ar tebui  să existe mai  mulţi oameni  fericiţi,  decât nefericiţi  dar nu  se prea  văd…nici printre săraci şi nici printre bogaţi. Mintea nu ştie decât să proceseze trecutul mort. Azi ne comportăm ca ieri şi mâine că azi, cu mici variaţiuni neesenţiale. Cum să nu te exaspereze o astfel de viaţă ?! Şi toate acestea deoarece nu trăim în singura realitate veşnic nouă, proaspătă imprevizibilă, misterioasă, atemporală : PREZENTUL. Rutina a ajuns sa ne dea senzaţia unui “déjà vu”…continuu.

Pentru a fi fericiţi, pentru a va bucura, aveţi nevoie de o motivaţie, în urma unei acţiuni care să determine această fericire, bucurie. Nici nu va imaginaţi că puteţi trăi fericirea, bucuria  în mod spontan, că motivaţia rezidă  în ea  însăşi,  că faptul că  sunteţi prezenţi  în  prezent  la miracolul EXISTENŢEI este însăşi bucuria, o bucurie  ce transcede trecutul, închipuirile, motivatile, scopurile.  Este TRĂIREA DEPLINĂ în care eşti centrat, eşti actor şi spectator în acelaşi timp…este o stare unică

veselie tristete2

Ieri te-ai supărat, apoi ţi-a trecut, dar o parte din otrava energiei negative se sedimentează în interior şi va aştepta momentul să  defuleze. Reactile  noastre  sunt  toate condiţionate, devenind obişnuinţe, iar aceste obişnuinţe devin automatisme, care te vor lua în stăpânire. Bun ! Dar tu, tu unde eşti?!Tu devi un simplu executant, un servitor, un sclav, un prizonier al obişnuinţei, un  somnambulic. Acţiunile devin simple reacţii. Când  te  supără ceva sau cineva şi iei atitudine, „crezi” că tu o faci?! Aiurea.Oricine vrea te poate manipula, te poate supăra, sau te poate face fericit cu un cuvânt. Unele vorbe te vor mânia, altele îţi vor  mângâia ego-ul…La asta  se  reduce totul. Eşti  la cheremul împrejurărilor. Şi toţi ne purtăm unii cu alţii automat, formal, din obişnuinţă, sub stăpânirea minţii egotice, dacă ne contrazice cineva ne supărăm şi invers. De fapt numai noi înşine ar trebui să fim raspunzători de comportamentul  nostru. Dar cum  asta  ne crează  un sentiment de vinovăţie, vom găsi pe ceilalţi vinovaţi, vrem să-i schimbăm pe ceilalţi după felul nostru, în loc să ne schimbăm noi atitudinea faţă de noi înşine, nu după ceilalţi.

Nu mai cauta vinovaţi pentru problemele tale, nu mai învinovăţii  şi astfel, uşor, uşor nu vei  mai depinde de împrejurări sau de alţii. Când ai vrun disconfort, caută să-i găseşti cauza profundă, nu te lasă pradă emotilor de moment, nu te uita în jur după vrun vinovat şi nu arunca responsabilitatea pe umerii celuilalt. Iisus , ca să-i scape pe oameni   de această  confuzie, spune să-i  lasăm Lui povara, s-o  lasăm  pe umerii Săi. El ştie  că este  vorba de iluzii.

Mergi în interiorul tău, nu doar în afara ta şi acolo vei găsi TOATE răspunsurile, acolo vei găsi răni nevindecate, frustrări dureroase, resentimente.

Lasă-te cuprins de suferinţă şi mergi pe firul ei până în adânc, la sursă, acolo vei găsi răspunsuri, nu vinovaţi.

fericire-sau-tristete1

Noi credem că suntem nefericiţi din cauză că nu ne realizăm visele, adică proiectile trecutului în viitor.Este o supărare prostească, fără sens, un fel de nefericire din cauza unui drob de sare. Căutând la rădăcinile trecutului, vom descoperii multe din visele proiectate în viitor, vise ambiţioase,  răzbunări, orgolii, frustrări  neexplorate, trecut neîmpăcat. Sunt răni aflate în subconştient, unele ruşinoase, altele dureroase în care orgoliul ţi-a fost terfelit, în care numai amintrea lor te face să ţi se urce sângele la cap şi acum resentimentele alcătuiesc urzeli pentru viitor. Rănile conservate în subconştient trebuie mântuite. Conştientizează-le pe cele mai dureroase, trecutul trebuie decuplat, trebuie însă curăţat  mai întâi. Acolo s-au adunat grămezi de lucruri moarte şi acestea otrăvesc viitorul, că despre prezent nici nu poate fi vorba încă. Până nu vom exorciza fantomele trecutului, viaţa reală nu-şi va găsi loc de manifestare.

vis rau2

În memorie, în subconştient zac invidii, refulări, uri, dorinţe, vise, răni, gelozii, supărări, furii, nefericiri… Priveşte-le cu curaj, în ochi şi acestea se vor evapora.

Când rănile trecutului se deschid, nu le mai pansa, priveşte-le cu atenţie, nu judeca şi rana se cicatrizează. Nu mai permite minţii să se dividă, să ascundă ce nu-ţi convine în subconştient, dar pentru asta trebuie să nu mai condamni şi nici să apreciezi. Fi detaşat, fi un martor compasional.

Pe măsură ce conştientizezi rana, aceasta se va vindeca. Este în firea  lucrurilor, iar tu nu trebuie decât s-o urmezi.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Exorcizarea trecutului.

  1. smaranda64 zice:

    Excelent articol si din experienta mea, foarte adevarat.

    • calinakimu zice:

      Încerc să explic pe toate înţelesurile…Voi publica şi un articol care va fi adresat acelora cu “pasul mai mare”, prin care să sară peste această exorcizare. Dacă se vor afunda în exorcizare şi vor încerca să despice firul în patru, se pot înfunda şi se va prelungi mult această psihanaliză. Nu ştiu câţi nu vor fi seduşi de această introspecţie, implicându-se mai mult decât este nevoie?! În această idee voi da şi o cale alternativă. Încerc, pe cât posibil să mă pun în situaţia acelora cărora mă adresez…ce probleme întâmpina ei. Bineânţeles că nu mă iluzionez…Puţini sunt cei care chiar o să-şi suflece mânecile şi se vor apuca de experimentare. Dar ceva, ceva tot rămâne şi nu se ştie când, de ce, cum(?!), îi păleşte gândul cel bun, sau nevoia cea mare…şi “parcă” au auzit ei de ceva, ceva, cândva…

      • smaranda64 zice:

        Din pacate, am observat eu de la mine, ne impinge pe acest drum, mai mult nevoia cea mare. Atunci cand nu mai putem si nu mai vrem in ruptul capului sa mai suferim, ne-am saturat pana peste cap si nu mai vedem alta cale.

      • calinakimu zice:

        Este ca mersul la dentist, păstrând proportile.Este firesc, doar o mulţime de vieţi am funcţionat greşit, cum să le ştergi cu buretle aşa…deodată?! Dar asta până într-o zi, până într-un moment când se produce un declic…După aceea eşti “luat” în stăpânire, sau mai bine zis ieşi de sub stăpânirea minţii şi treci poarta…Stăpânirea devoţională nu mai poate fi pierdută, oprită, sau înlăturată de nimeni şi de nimic…mergi până la capăt şi capăt nu există… Asta nu înseamnă că totul este parfum…corpul durere îţi mai joacă feste, iar trăirea compasională de multe ori te excede când realizezi câtă suferinţă te înconjoară…A găsi explicaţii ţine de minte, nu are valoare intrinsecă…însă starea de martor , acea acţiune prin non-acţiune, restabileşte echilibrul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s