“CONŞTIENŢA”…adevărata virtute.   (2).

 

consti7

Am fost educaţi, iar mai apoi a devenit o obişnuinţă să avem răspunsuri gata pregătite pentru orice. Cum apare o situaţie nouă scoatem imediat şablonul,  grila şi prin suprapunere aflăm răspunsul. Aşa ajungem să fim „consecvenţi”, să fim de „caracter”. Este clar că aceste răspunsuri nu sunt autentice, sunt doar reacţii.

sablon1

Spre deosebire de acest om „obişnuit”, omul cu „conştiinţă”, adică acela ce a descoprit-o, omul conştient acţionează prin reflexie. El nu apelează la memoria trecutului, la şabloane, iar din acest motiv răspunsul lui va fi autentic de fiecare dată, conform cu PREZENTUL, este răspunsul corect, are frumuseţea naturaleţei. Mă întreba un amic de blog, de unde ştiu că parabolele lui Iisus le-a spus CHIAR Iisus?! Simplu ! Din naturaleţea profundă având un parfum al adevărului extrem de puternic. Intuiţia devine certitudine. Nu se poate adauga sau scoate nimic.

Răspunsurile oamenilor aflaţi încremeniţi în memoria trecutului, a cunoştinţelor acumulate acolo, vor fi condiţionate de aceste cunoştinţe, de influienţele subconştientului, ale defulărilor, vor fi în afara realităţii. Cei care acumulează cunoştinţe nu fac decât să care un bagaj, pe cât de inutil,pe atât de periculos, când este folosit inadecvat. Cunoştinţele lor băltesc, sunt putrede, nu au viaţă. Căci VIAŢA înseamnă curgerea prezentului veşnic nou, iar dacă nu mergi odată cu acest curent, rămâi defazat, dizarmonic.

Dacă nu vom fi precum o oglindă în care să se oglindească Existenţa, vom fi doar purtătorii unor imagini iluzorii, ale unor vise distorsionate ale memoriei, care cârpeşte o realitate la care ne interzicem accesul.

leu

Aşa zişii oameni religiosi au o mulţime de reguli, de canoane, un comportament în conformitate cu credinţa lor pentru fiecare situaţie de viaţă(?!). Chiar laicii au reguli de comportament  formal de conduită în societate. Atâta timp cât nu eşti cu adevărat liber în cuget şi simţiri, stăpân pe tine însuţi, iubitor, adică NORMAL, îţi vor trebui reguli de comportament, reguli ipocrite, care se potrivesc ca nuca în perete…până la urmă regulile sunt şi sfârşesc prin a fi încălcate, fiecare va găsi o portiţă ca să le încalce. Toate aceste reguli se referă, se ocupă de periferia fiinţei şi cât timp nu eşti în centru, acolo de unde acţiunile sunt spontane, autentice, corecte, vei avea nevoie de reguli. Dacă chiar vrei o „regulă”…iubeşte şi fă ce vrei, merge la sigur, n-ai cum greşi NICIODATĂ. În momentul când vei deveni conştient greşelile vor dispare, iar calea corectă nu va fi o alegere dintre mai multe căi…va fi UNA singură. Cât timp eşti inconştient vei greşi sub o formă sau alta. Inconştienţa este marele păcat. Este şi motivul pentru care despre noi înşine ne facem o părere complet greşită, cum de altfel ne facem şi despre ceilalţi.

centru5

Numai fiind conştienţi, lucizi, limpezi, iubitori putem să ne vedem greşelile şi numai astfel schimbarea transformatoare poate fi reală. Prin observaţie, prin cunoaştere directă, nu prin cunoştinţe căpătate din trecut, nu prin reguli respectate, ne putem găsi propria cale.

Iisus spune : „ Eu sunt calea…adevărul şi viaţa”, nu spune fă aşa şi pe dincolo. Tu, el ea…fiecare în parte este calea adevărul si viaţa. Singurul îndemn al lui Iisus este cel al IUBIRII, care nu este o „regulă”, este o realitate fiinţială, existenţială, energie integratoare, unificatoare. Iubirea nu poate fi o regulă de comportament. Ori iubeşti, adică eşti conştient, ori nu iubeşti şi eşti inconştient, nu este la bunul plac, când iubesti, când nu iubesti. O dată conştientizată, iubirea nu te va mai părăsi niciodată, nu are cum, este partea substanţială a Existenţei. Este ca şi cum s-ar putea ca apa să fiarbă şi la o altă temperatura, decât la o sută de grade(?!), ca si cum apa ar putea ingheţa la 3 grade…

Cei care spun că iubirea vine şi pleacă, vorbesc despre cu totul altceva, despre „îndrăgosteală”, despre „dorinţă”, despre „plăcere”, despre orice numai despre iubire nu.

De pe când eram copii ni se băgau în cap tot felul de reguli despre orice. Acestea devin, nu a doua natură, devin chiar prima noastră natură, care ne ia în stăpânire, ne condiţionează reactile, că de acţiune conştientă nici nu poate fi vorba, devenim previzibili până la detaliu. Noi, acestei condiţionări reziduale îi spunem „conştiinţă”, ceea ce este complet fals. Conştiinţa noastră reală, SINELE, este în centru, nu la periferie unde ni s-a construit această conştiinţa falsă, acest surogat. Prin cunoaştere învăţăm de la alţii tot felul de reguli, ce este bine şi ce este rău. Când eşti conştient, când ajungi în centru, acolo unde este adevărata conştiinţa, unde totul este luminos, clar, limpede, ştii ce este corect fără ajutorul nimănui. Cum poate şti altul ce este corect şi greşit pentru tine şi tu să nu poţi şti mai bine decât el?! Cât de nebun să fi să crezi că altul, indiferent că este profesor, erudit sau mare savant, este atât de înţelept încât să cunoască realitatea fiecărei situaţii în care TU eşti cel PREZENT ?!

cunoastere2

O mulţime de oameni ignoranţi se consideră înţelepţi, şi dau reguli de comportament altora îngradindu-le libertatea.. manipulându-i. Am ajuns să ştim despre alţii mai multe decât despre noi înşine, deoarece ne uităm mai mult în afara noastră, în jurul nostru, decât în noi înşine.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s