Meditaţia între legendă şi adevăr. (6).

 

relax1

Meditaţia pentru a putea deveni şi rămâne un mod de viaţă lucid, liber de închipuirile gândurilor minţii, trebuie înţeleasă. Însăşi acest “trebuie” este fals, deoarece”trebuie” este o restricţie, dar cum avem nevoie de repere, cuvintele, chiar dacă nu pot exprima  fidel realitatea, o pot induce.

În primul rând meditaţia va fi înţeleasă ca pe un mod de a pătrunde în realitate aflându-ne într-o stare de totală receptivitate, şi asta nu înseamnă concentrare, înseamnă opusul ei, relaxare. În concentare ne închidem, ne reducem prin focalizare, iar când ne restrângem câmpul atenţiei creşte tensiunea interioară. Desigur, concentrarea este bună, dar nu în meditaţie, unde câmpul atenţiei trebuie să fie mai larg.

concen1

În cercetarea ştiinţifică este foarte utilă concentrarea, dar nu şi în cercetarea ÎNTREGULUI. Sunt binecunoscute întâmplările cu savantul “distrat”, care concentrat numai pe câte o problema se rupe total de restul lumii. Mintea savanţilor este  limitată doar la obiectul studiului, este drept că o astfel de minte este pătrunzătoare,  dar ignoră  întregul.

În meditaţie procesul este invers fiind nevoie de eliberarea minţii, aceasta devenind disponibilă faţă de întreaga existenţă. Existenţa se petrece simultan,ea este convergentă.

Acum eu scriu, câinele latră afară, aud muzică din camera fetiţei, la fereastră între crengile de brad puse pentru sărbători, ciripesc vrăbiuţe şi în acelaşi timp se petrec o mulţime de alte lucruri. Când eşti concentrat numai asupra unei singure probleme, nu mai vezi şi nu mai auzi nimic altceva, din contră, orice altceva s-ar petrece va fi un deranj.

Pustnicii se retrag în păduri căutăndu-l pe D-zeu…dar n-au cum să-l găsească, D-zeu este însăşi Existenţa în totalitatea ei.Feriţi-vă de oamenii care cauta pe D-zeu in ceruri(?!). Nici oamenii de ştiinţă nu-l vor găsi, ei ştiind să se concentreze doar pe obiectul căutării, nu pe întreg.

Religiile mai practică rostirea unor formule în mod obsesiv, cu o anumită semnificaţie, care se numesc mantre, sau rugăciuni. Aceste repetări obsesive au rolul de a amorţi mintea şi a lasă ca “martorul” să iasă la iveală, dar care nu-şi ating scopul, deoarece se bazează tot pe concentrare, pe un scop.

Meditaţia este o stare compasională, ea transcede mentalul. Starea meditativă este destinsă, relaxată, se bazează doar pe tine însuţi fără scopuri, fără gânduri, calm, seren. Atitudinea va fi una permisivă faţă de ÎNTREG, lăsând Existenţa să ne cuprindă. Este o stare în care NU mai faci nimic, doar exişti.

Când sunteţi singuri, închideţi ochii şi trăiţi momentul cu bucurie. Priviţi orice ESTE fără să interpretaţi, fară să fiţi deranjaţi, orice respingere generează tensiune. Se ştie că relaxarea totală înseamnă acceptare totală. De fapt trăim într-o UNITATE, unde tot ceea ce se petrece…TREBUIE să se petreacă, totul este în relaţie cu voia sau fără voia noastră. Când refuzi ceva din ceea ce se petrece, acest refuz este al fiinţei de a trăi în UNITATE.

Stand tăcuţi acceptaţi totul, relaxarea va fi tot mai mare, şi acesta va declanşa în dv. o energie nebănuită. Că priviţi sau ascultaţi , înseamnă acelaşi lucru : relaxare, fără refuz, lupta, tensiune, cu serenitate, în linişte.

Meditaţia “cine sunt eu”.

Este o meditaţie recomandată de Maharischi.

La această întrebare să nu aşteptaţi nici un răspuns al minţii. Dacă minte vă va da vrun răspuns, să nu-l luaţi în considerare şi asta din simplul moriv că mintea habar nu are, vorbeşte să se afle în treabă. Bineânţeles că mintea vă va da o grămadă de răspunsuri. Repet, să nu le credeţi, sunt false. Aceste răspunsuri vin din mintea condiţionată, din memorie, unde sînt credinţe, lucruri învăţate, prejudecăţi cu care s-a împănat mintea.

Nu faceţi decât să va întrebaţi : “cine sunt eu?” nu este o mantra şi nici o întrebare retorică, este o întrebare pertinentă. Întrebaţi şi lăsaţi ca întrebarea să coboare cât mai în adâncul nostru până ce mintea nu ne va mai da nici un răspuns. Aici este tot secretul. Când nu mai primiţi nici un răspuns  din partea minţii sunteţi foarte aproape de un răspuns. Atunci vom capătă un înţeles profund asupra întrebării, vom înţelege că NU are cine să răspundă. Urmează chiar să renunţăm de a ne mai pune întrebarea, şi întrebarea şi răspunsul aparţin mentalului.

În acea clipă : SUNTEM !

 Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Meditaţia între legendă şi adevăr. (6).

  1. smaranda64 zice:

    Vin sa confirm din proprie experienta cele scrise de tine. Am citit mii de pagini de carti si pe internet, am urmat multe sfaturi pe care in exercitiu le-am daramat. Am ajuns la saturatie si am observatca la urma am stiut la fel de putin ca inainte sa incep citind. Dar toate m-au ajutat sa vad ca nu sunt chiar asa.
    La meditatia „cine sunt eu” am primit raspunsuri, care mai decare mai savante, dar am avut norocul ca nu le-am luat in serios. Mi-am spus ca am vreme sa-mi amintesc de toate pe lumea ailalta, si apoi am tacut . Nu are importanta. Atunci cand pui intrebari, esti curios, nu vei primi un raspuns, cand nu mai esti curios nu mai astepti raspunsuri, acestea vin automat, la timpul lor, exact cand ai nevoie de ele pentru ca raspunsul exista intotdeauna inaintea intrebarii.

    • calinakimu zice:

      Aşa este, dar pentru ca să se petreacă aţa ceva trebuie ca starea meditativă să fie o stare de FAPT. Cu sigurantă că asta nu se petrece încă de la început, chiar pentru o perioadă, de la caz la caz, starea meditativă o pierzi…o regăseşti…uiti de ea, revii si tot aşa pană când aceasta te va lua in stapânire şi totul se simplifica, capată limpezime.
      Oricum TU esti ACELA si intrebarea nu-şi mai are sens. In Biblie există o descriere autoreferrnţială a lui D-zeu care spune : „Eu sunt cel ce sunt”. N-ai cum să descri incognoscibilul.

  2. 🙂 eram o pasionata cititoare de filozofie orientala si, gresit sau nu, mi-am dat seama ca aceasta detasare-cautare implica si o doza de egoism, oricat de mult se merge pe ideea de „anulare a eului”. e logic ce spui si simt ca ai dreptate, dar nu pot sa nu ma intreb – mai putem fi implicati, mai putem fi cu adevarat alaturi de aproapele nostru atunci cand alegem calea meditatiei? imi asum posibila interpretare ratata a celor citite si te intreb sincer, doritoare de a-mi extinde intelegerea asupra acestui subiect. 🙂

    • calinakimu zice:

      Motivul pentru care am intitulat câteva articole dedicate meditaţiei : “Meditaţia între legendă şi adevăr”, se referă tocmai la întrebarea ta.
      Despre meditaţie s-au spus vrute şi nevrute, mai toate după ureche, sau spuse de vieţuitori ai meditaţiei, care au pus însă accent pe o stare avansată a meditaţiei, pe aceea a MARTORULUI.
      Cei care au vorbit despre meditaţie la mâna a doua, sau a treia, la fel ca la “telefonul fără fir”, au transmis frânturi, idei despre meditaţie scoase din context, confuzionând.
      Starea meditativă nu numai că nu este egoistă, este profund compasională. Revelarea conştiinţei de SINE, care transcede mintea, este convergenţă cu existenţa. Este extrem de greu să vorbeşti despre “graţie”, credincioşii îi spun “har”. Revelarea conştiinţei , adică descoperirea sinelui, este o consecinţă a stării meditative, nu un SCOP. Starea meditativă este în mod esenţial iubitoare.
      Starea meditativă îţi conferă o profundă conştientizare, o luciditate teribilă , dar fără nici o încrâncenare, este acea stare de acţiune în afara acţiunii, eşti cu adevărat un observator lucid, dar compasional, actor şi martor, aici şi pretutindeni.
      Am scris câteva articole despre meditaţie şi voi mai scrie. Cele scrise trebuie privite cu circumspecţie, până când nu vei experimenta. Fără grabă,iar motivul pentru care o faci,este acea nevoie devoţională aflată dincolo de orice scop al ego-ului.

  3. mersi mult pentru raspuns! 🙂 am sa revin sa citesc si celelalte articole pe care le-ai scris sau pe care le vei scrie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s