Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. (9).

3

Marea noastră problemă generată de inconştienţă, de mintea a tot stăpânitoare şi a tot neştiutoare(!), este că ne aflăm în permanenţă defazaţi, altundeva decât ar trebui să fim. În goana noastră  după fericirea imaginată, sau după vrun D-zeu care să ne-o pună pe tavă, de-a gata, acestea, fericirea adevărată şi D-zeu(Existenţa) cel adevărat, oricât ar vrea, nu ne pot ajuta…Noi nu suntem niciodată ACASĂ. Noi nu suntem niciodată unde ar trebui să fim, ne-am părăsit casa şi alergăm înebuniţi pe coclauri căutând de fapt ceea ce ne aşteaptă ACASĂ, acolo unde fericirea, Existenţa, unde toţi D-zeii ne bat la uşa sufletului şi n-are cine să le deschidă uşa.

Noi nu suntem prezenţi în PREZENT, nu suntem prezenţi în casa sufletului nostru părăsit, dar în schimb alergăm prin toate hârtoapele, printre smârcuri, scormonind după fericire. Aşa ne spune mintea că trebuie să procedăm şi noi ne conformăm fără să ne consultăm cu cel ce zace în uitare, cu sufletul nostru, cu sinele. Chiar nu vrem să înţelegem nimic din experienţa atâtor şi atâtor deziluzii, ratări de care numai încrederea în a tot cunoaşterea(?!)  minţii este vinovată ?!

1

Este de ajuns să devenim deplin conştienţi şi acest fapt este posibil fără nici un efort deosebit. Singura condiţie este ca mintea să tacă şi vom vedea cum vom deveni alţi oameni… Fără să vrei, fără să-ţi propui, fără să fi ştiut până atunci…ţi se va revela ceva ce ai ignorant până atunci : SINELE. Vei şti pentru prima oară CINE EŞTI. Este o stare copleşitoare.

Resentimentele, ura, gelozia, invidia nu vor mai avea loc,  lumina sinelui le vor incinera, exorciza, fără să-ţi fi propus aşa ceva. De fapt numai mintea egotică face propuneri, sufletul ŞTIE, ESTE si de el nimic nu mai încape, nu mai are loc şi altceva.

Până acum acestea ne stăpâneau, nu aveam nici un control asupra lor. Acum, când te vei mânia, va fi un rol pe care ţi-l asumi, când consideri că este nevoie de această atitudine.Vei fi stăpânul împrejurărilor, nu stăpânit de acestea ca acum.

În clipa în care vom conştientiza tot ceea ce facem, din acea clipă nu ne vom mai  lasa să fim luaţi de val, de resentimente, de ură, de stările noastre incontrolabile stârnite de gunoaiele refulărilor băgate sub preşul subconştientului, de iluzile minţii egotice. Conştienţi fiind, în lumina conştiinţei, albul va fi alb şi negrul va fi negru, alegerea nu va mai fi o alegere…vei ŞTI.

O mulţime de lucruri, până atunci importante, vor cădea în derizoriu şi altele faţă de care nu aveam nici o consideraţie devin importante.Trăind într-o stare de inconştienţă, fiecare va visa visul său, proprile creaţii ale minţii, care în mod firesc vor intra în contradicţie cu visele celorlalţi, acestea fiind antagonice. Chiar când presupunem că relaţionăm, unul vorbeşte de ceva, celălalt de altceva, fiecare va aduce în discuţie ce are el în cap, ce-l preocupă. Este un dialog(?!) al surzilor. Alteori, excedaţi de gânduri, ne trezim vorbind mecanic, spunând vrute şi nevrute, doar, doar nu ne vom mai auzi proprile gânduri. Între oamenii aflaţi tot timpul cu mintea în altă parte, NU este posibil dialogul. mai curând conflictul, unde ne defulăm refulările. Şi asta este starea generală. Noi trăim în lumi paralele, numai conştiinţa (la care ne interzicem accesul) este unificatoare. Este şi motivul pentru care marii mesageri spirituali, din locuri şi perioade diferite, au spus aceleaşi adevăruri, au un mesaj unitar, lumea conştiinţei fiind comună.

Va trebui să renunţăm la lumea privată a viselor, a minţii condiţionate să gândească în tipare, să părăsim definitiv lumea iluzilor. Asta nu înseamnă că trebuie să fugim în munţi, să ne părăsim familia, copiii, prietenii…Oriunde vom pleca vom lua cu noi “umbra”, felul nostru de a fi. Este adevărat şi o spun din proprie experienţă, că pentru orăşeni părăsirea oraşului este o binefacere d.t.p.d.v. În proximitatea vieţii lăsate în voia ei, acest proces al conştientizării beneficiază de energii, de oportunităţi  greu de cuantificat, care sunt la “îndesufletul” nostru.

2

Un alt adevăr va fi acela că “trezirea” produce un adevărat şoc. Realitatea este mirobolantă, dar nu neapărat prin ceea ce credem noi acum, când habar n-avem. La început vom fi impresionaţi de efemeritatea lumii vizibile, de faptul că toate credinţele noastre de până atunci erau iluzii, că de fapt moartea este un fenomen atotstapanitor al lumii materiale.

Dar contrarile se contopesc şi moartea devine viaţă, iar viaţa moarte, graniţele dispar. Dar ce poate fi mai minunat decât conştientizarea realităţii?! Când mori pentru corp, pentru timp…învii  în eternitate şi la fel, când mori pentru minte…învii  pentru conştiinţa.

Numai înfruntând REALITATEA poţi învia în ADEVAR, altfel trăieşti în minciună şi mori în minciună fără să înţelegi nimic.

Dacă REALITATEA este moarte, învierea este viaţa veşnică de care spunea Iisus, iar  ÎNVIEREA este în conştiinţa.

5

Crucea lui Iisus Hristos asta semnifică: mori pe orizontală, pentru lumea închipuirilor  materiale pentru corp şi învii pe verticală, în lumea corpului spiritual, al CONŞTIINŢEI veşnice.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. (9).

  1. kutukamus zice:

    Hi there. I don’t understand the texts, but the pics somehow look like how men (over generations) try to contemplate life to become more ‘universal’—only to face with more wonders ahead. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s