Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. (6).

prezen2

Încheiam ultima postare întreband despre cauzele somnambulismului nostru, inconştienţei noastre. Cauzele sunt evidente şi le-am tot amintit pe parcursul mai multor articole, ele  ţin de modul impropriu de folosire ale abilităţilor aflate în dotare. Va trebui să înţelegem că mintea nu trebuie folosită decât când este absolută nevoie de ea. Pentru a fi PREZENŢI nu este nevoie de minte, aceasta trebuie să TACĂ. Gândurile înseamnă trecut, amintire, memorie, iar a te gândi la viitor nu înseamnă decât procesarea trecutului. Asta este mintea, aşa funcţionează ea, balansează între trecut şi viitor, între moarte şi iluzie ignorând prezentul , singura realitate.Nici nu am putea să ne „gândim” la prezent. Prezentul nu are spaţiu, nu are loc de manevră, el ESTE, nu a fost şi nu va fi. Gândurile, oricât de subtile ar fi ele sunt materiale şi ca orice este material se manifestă în spaţiu şi timp. Dimensiunea spirituală a existenţei este în afara spaţiului şi timpului, este expresia PREZENTULUI veşnic ; el nu poate fi gândit, nu poate fi decât TRĂIT. Când apuci să te gândeşti la prezent, el deja a trecut. Noi existăm cu adevărat doar în prezent, în măsura în care realizăm această realitate în care gândurile nu au acces, deoarece noi nu suntem gânduri sau închipuiri.

Când privim ceva, orice, între observator şi obiectul observat nu trebuie să se interpună nimic, nu este nevoie de intermediari, pentru ca recepţia să fie corectă. Fără intermediari, fără gânduri între observator şi obiectul observat se stabileşte ceva unic…”cunoaşterea directă” şi această cunoaştere este spirituală, nu este duală. În acea clipă te cuprinde o pace adâncă, se pătrunde în „unitate”, în armonie cu întregul. Şi asta se petrece fie că priveşti un copac, o floare, o fiinţă, iubitul/a…

prezent3

Iisus spune : „ Bate şi ţi se va deschide…” şi  eu ŞTIU că la acest fapt se referea EL. Asta este uşa CONŞTIINŢEI, prin care nu este loc de intrare decât pentru TINE singur, fără gânduri, fără trecut sau viitor. Este o trăire fiinţială de o intensitate inimaginabilă pentru lumea iluziilor în care trăiesc cei mai mulţi oameni. Această stare din afara gândurilor este cu adevărat spirituală.

Aceasta este CONŞTIENTIZAREA din  simbolistica crucii unde există două stări, două drumuri, două deplasări. Una pe „orizontală”, în timp, o mişcare lineară, pe care o cunoaştem şi în care trăim, iar cealaltă este calea ce se deplasează pe verticală, profundă. Deplasarea pe acesta cale verticală se înfăptuieşte în lipsa gândurilor, este dincolo de timp şi spaţiu, este trăirea prezentului, este starea meditativă, este abisală, este acea moarte de care vorbea Iisus spunând că va trebui să murim (pentru trecut sau viitor) şi să ne naştem din „nou”(în prezent). Acesta este adevărata  ÎNVIERE, când „mori” pentru moarte şi „învii”  într-u eternitate…Din acea clipă moartea fizică îşi pierde însemnătatea pe care o are acum.

Iisus omul… se află pe orizontală, iar  Hristos îndumnezeitul se află pe verticală.

Gândurile se mişcă liber, trecem de la unul la altul şi asta se petrece în timp. În PREZENT singura mişcare este în eternitate. În lumea gândurilor totul are un scop, fie ce ste vorba de a dobândi putere, bani, prestigiu, autoritate spirituală sau altceva…Este vorba despre starea de inconştienţă.

În fiinţarea în prezent, în lipsa gândurilor, nu există motivaţie. Fiinţând  în REALITATE nu ai nevoie de altceva, eşti excedat de mulţimea binefacerilor, eşti racordat la existenţă, mergi în pas cu ea , cu tot ce este ea : fericire, bucurie, extaz… însufleţite de energia iubirii.

Existenţa curge în eternitate şi orice intervenţie din afara ei, în speţă a minţii generatoare de gânduri ale trecutului mort şi ale viitorului imaginat, înseamnă inconştienţă, aparţine timpului, efemerului.

Bazându-ne pe un trecut mort, noi pretindem un viitor imaginar, fără să ţinem cont decât de planurile , dorinţele, credinţele noastre, ignorând faptul că existenţa are planurile ei, că nu are cum să ţină cont de planurile noastre meschine, noi trebuie să ţinem cont de existenţă, pentru a ne armoniza cu ea.  Trăind altfel suntem în permanenţă defazaţi încercând să resurcitam un trecut mort din care să planificăm un viitor care nu va veni niciodată decât ca prezent, pe care-l vom rata de fiecare dată. Tot ce există este doar ACUM şi AICI. Când vom realiza aceasta , nu doar logic, intelectual, când vom conştientiza experimental (pleonasm) aceasta: cerurile se vor deschide.

prezent1

ÎL căutăm pe D-zeu aiurea, când EL este acum şi aici, ca manifestare a REALITĂŢII.

Dar mare atenţie ! A “căuta” prezentul cu încăpăţânare, încordat, tensionat, nu vei face decât să-ţi continui coşmarul. Prezentul ESTE, el nu trebuie căutat, deoarece în orice căutare intervine gândul, nu poţi cauta decât în memorie, în trecut. Cu siguranţă această „rătăcire” se va petrece de multe ori atunci când vom încerca să conştientizăm prezentul. Nu este nici o problemă. Când realizăm „rătăcirea” de moment, este suficient să ne readucem conştiinţa în prezent. Este normal să „uităm”, atâta timp cât până acum am funcţionat  altfel. Este nevoie de perseverenţă pentru a uita vechile deprinderi  greşite. Nu este nici o grabă, aici nu suntem în competiţie cu nimeni, nici măcar cu noi înşine.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. (6).

  1. smaranda64 zice:

    Servus Calinakimu, o dat Ceriul si am scos blogul. Cand ai chef, poti sa tragi cu ochiul.
    http://drumuldinmine.com/.
    In rest sunteti precis bine cu totii dar io intreb asa.

  2. Bursucel zice:

    Tare frumos ar mai fi dacă mare parte din semenii noștri și-ar aminti că sunt și ei fărâmă de divinitate… 🙂

    • calinakimu zice:

      Această „amintire” este mai mult decât atât, este o realitate interioară la care ne-am interzis accesul, „ajutati” fiind de mediul familial, scolar si social. Din acest motiv este necesară constientizarea, un proces indispensabil recunoasterii fiintei interioare a cărei substanţialitate este comună…
      Nu ar fi frumos…ar fi NORMAL…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s