Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. (5).

somn2

Faptul că suntem somnabulici, într-o formă sau alta, că suntem adormiţi, chiar dacă aparent suntem trezi, nu o spune doar Iisus. Dealungul vremurilor mulţi oameni cu adevărat treziţi au afirmat acest fapt, iar dacă vom încerca să ne observăm, să devenim lucizi asupra modului cum trezi fiind prin minte ne trec clipă de clipă  o mulţime de gânduri, planuri, stări care ne crează sentimente contradictorii, resentimente, care nu au nimic in comun cu realitatea momentului, prezentului, cum reacţionăm din inerţie făcând lucrurile mecanic, preocupaţi fiind de „visele”, de gândurile minţii, vom descoperii această stare de fapt  în care ne compacem. Este şi motivul pentru care „uităm” ce am făcut doar cu câteva clipe în urmă, uităm dacă am închis sau nu aragazul, dacă am inchis sau nu uşa de la intrare,  ne trezim în papuci în lift, nu ştim ce am făcut cu cheile de la maşină,  ca să nu mai vorbim de cazurile în care ne îndrăgostim dintr-o privire, sau mai grav, când ne sare ţandăra din mai nimic, când putem da în cap cuiva ce ne stârneste şi câte şi mai câte pe care mai apoi încercăm să le găsim scuze, să le argumenntam logic(?!).

În fond ce înseamnă a fi conştient? Înseamnă  să fim prezenţi clipă de clipă în…PREZENT. Atunci nu se va mai putea „întâmpla” să ne pierdem cumpătul, să reacţionăm visceral, necontrolat, impredictibil, sub imperiul primului impuls. Atunci nu vom mai fi inconştienţi.

Iisus ne atrage atenţia asupra acestui fapt, cerând în numele nostru să fim iertaţi de acest „păcat” al inconştienţei. În fond inconştienţa este singurul nostru mare păcat, nu există altul, de aici pleacă toate celelalte aşa zise păcate, mai mari sau mai mici. De fapt rădăcina tuturor „relelor” este această stare de inconştienţă  generatoare de păcate. În mod logic virtutea este reprezentată de  starea de conştienţă, când suntem trezi, limpezi, atenţi, vigilenţi. Când realizăm greşelile pe care le facem, dând  vina pe circumstanţe, pe diavoli, pe forţele malefice care ne-ar fi împins la păcate, pe ceilalţi…ne căim, ne spovedim implorând iertare şi ne propunem să ne schimbăm(?!) comportamentul, vindecând „efectele”, în loc să înţelegem că este nevoie doar să ne TREZIM. Dacă chiar vrem să ne pocăim, o putem face căindu-ne că nu suntem  PREZENŢI, iar vina o poartă lipsa noastră de vigilenţă. Toate eforturile noastre de a ne schimba, de a nu mai greşi, de a nu mai face prostii  sunt inutile. Repet, trebuie doar să devenim CONŞTIENŢI.

nu stiu1

Poate aceste afirmaţii unora li se vor părea lipsite de înţeles, atâta timp cât starea de „adormire” este „realitatea” multora. Noi suntem „aşa” din cauza inconştienţei, a faptului că nu fiinţăm în PREZENT.

Reactile noastre inconştiente faţă de o realitate în care nu suntem prezenţi vin din condiţionările  educaţiei, din defulările subconştientului, acestea aflându-se sub controlul unei minţi egotice, o minte în care iubirea este doar un concept, o minte mercantilă, interesată, meschină, posesivă, conflictuală, violentă, intr-un cuvant : egotică şi capac la toate o pune starea noastră funciară de inconştienţă.

Aflându-ne sub imperiul unei asemenea stări, este normal să ni se „întâmple” tot felul de probleme la care reacţionăm visceral defulandu-ne refulările, luăm decizii făcând alegeri greşite, cădem în îndrăgosteli fulgurante, ca mai apoi să încercăm să ne posedăm unul pe celălalt, facem revoluţii stârniţi şi mânaţi ca o turmă de oi de către o clica sau alta de profitori, ne cerşim drepturile acceptând  să ni se facă un „bine”, ca mai apoi să devenim sclavii generoşilor stăpâni…

Iisus, care trăieşte în planul înalt al conştiinţei şi încearcă să ne redea libertatea, să ne trezească din somn, intră în coliziune cu interesele mercantile ale bisericii, care precum statul,  îngrădeste  libertăţile. Iisus este însăşi libertatea, conştientizarea, iubirea, iar biserica inventează diavolul, păcatul, confiscandu-ne libertatea sub ameninţarea iadului, în caz că nu apelăm la servicile exorcizatoare ale bisericii, care ne izbăveşte în numele lui Hristos, adică al libertăţii, dar nu pe gratis… O adevărată nebunie în care sunt atraşi şi exploataţi oamenii debusolaţi, disperaţi, confuzi, ADORMIŢI.

exorcizare

La fel procedează şi statul reprezentat de politicieni, de o clica hulpavă cu tendinţe dictatoriale, care va inventa conflicte între naţiuni, conflicte inter-etnice, le provoacă şi le întreţin, infintieaza armate şi organe de represiune, cheltuie sume uriaşe de bani într-o cursa a înarmărilor a căror costuri şi efecte sunt suportate de cei mulţi şi manipulabili. Bineânţeles că mai apoi aceşti politicieni se oferă să ne rezolve problemele generate tot de ei. Este abracadabrant tot ceea  ce se petrece în timpul…somnului nostru.

cursa inarmarilor

Este cazul să realizăm de ce somnul conştiinţei naşte monştrii şi cum funcţionează acest mecanism al inconştienţei.

Va continua…

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s