Politica, un adevărat blestem. (4).

bogat-sarac7

Faptul că întreaga istorie milenară a omenirii se confundă cu nesfârşite lupte pentru putere, cu războaie, nedreptăţi, fapte abominabile urmate de suferinţe, acestea toate perpetuate de la o generaţie la alta  până în zilele noastre, reprezintă o realitate de necontestat. La o primă vedere cauza acestei situaţii este reprezentată de modul greşit în care societatea s-a organizat, indiferent de numele sistemului. La o privire mai atentă vom constata că acest mod greşit de (dez)organizare este cauzat de ignoranţă, de confuzie. În fine, cauza profundă a tuturor acestor rele o constituie structura minţii egotice. Schizma totală între aceasta şi interioritatea noastră, adică dintre mintea egoistă şi sinele iubitor. Existenţa acestei schizme reprezintă piedica principală  împotriva rezolvării acestei situaţii generatoare de război, ură, conflict, exploatare şi suferinţă. Aflându-ne sub controlul minţii egotice am pierdut sensul profund al conceptelor cu care operăm, le-am deturnat înţelesul real mărind confuzia.

Spre ex. încă mai funcţionează în mintea unora ideea după care conflictul dintre „teză” şi „antiteză” este inevitabil, este necesar(?!). Aceasta ar face posibilă apariţia „sintezei” din care se naşte o nouă teză cu antiteza corespunzătoare ş.a.m.d. Astfel conflictul nu are sfârşit şi numai prin conflict poate exista evoluţie(?!).

Cum poate oare conflictul să fie determinant în înţelegerea problemelor? Cum poate conduce el la evoluţie, când prin însăşi natura lui este dezintegrator?

Fără a nega lupta reală  interioară şi exterioară, de ce ajunge totuşi conflictul să fie considerat factor de progres? Conflictul între ce şi ce? În fond conflictul este între două idei opuse. Poate lupta să ducă la înţelegere, la armonie?

În realitate există conflict la orice stadiu al vieţii, dar NU acesta este esenţial, oricât am încerca să-l justificăm raţional. El a devenit atât de important din cauza „ambiţiei”, competiţiei, dorinţei de mărire personală, de a poseda…acestea fac parte din conflict. Să vedem cum funcţionează conflictul în viaţa politică a lumii.

În sclavagism şi feudalism exploatarea, inechitatea între clasele sociale era brutală, evidentă, fără milă sau scrupul, sistemul era profund nedrept.

Capitalismul, care pretinde că în centrul preocupărilor sistemului s-ar afla omul, că este generator de prosperitate, a devenit funcţional după ce o mâna de oameni ambiţioşi, cu iniţiativă, ajutaţi de legi autoreferenţiale, fură startul şi nu numai…Capitalismul pentru a fi funcţional are nevoie de oameni cu „capital”, iar capitalul este urmarea unor acumulări obţinute  în urma exploatării celor mulţi şi mai puţin ambiţioşi, În final, după principiul : „ban la ban trage”,  polarizarea societăţii devine explosivă. Averea se va tot acumula în mâna unui număr de oameni din ce în ce mai mic, iar covârşitoarea majoritate va săraci din ce în ce mai mult. Este ceea ce vedem că se petrece astăzi în lume.

În fine socialismul/comunismul se declară egalitarist(?!), dar în practică n-a reuşit decât să-i facă pe toţi la fel de săraci, cu excepţia unei minorităţi care împarte sărăcia. De fapt egalitatea se realizează nivelând baza, nu ridicând nivelul. Nu voi mai insista asupra socialismului pe care l-am experimentat pe pielea noastră.

Indiferent de numele sistemului, de forma de guvernământ, factorul comun este reprezentat de o minoritate  exploatatoare politico-economică  aflată la putere şi o majoritate exploatată.

Guvernanţii sunt politicieni care au ca unic scop să acceadă la putere şi să exploateze fără nici un scrupul în vederea acumulării de mari averi. Aceştia sunt oameni cu un nivel de conştiinţa scăzut, oameni ce întreţin în lume conflictul. Ce este deosebit de grav , este că au reuşit şi reuşesc încă să convingă un mare număr de oameni, apelând la minciună, şantaj, frică, trădare, că fără politicieni, fără guvernarea lor s-ar instala anarhia, haosul, că ei sunt garanţii democraţiei…numai prostii.

În fond din totdeauna guvernele, politicienii  n-au făcut decât să-i exploateze pe oameni, să provoace revolte, să întreţină conflicte interne şi între state. Va trebui să ne întrebăm serios: oare fără guverne şi politicieni ar fi fost mai multe războaie, crime, nefericire? Eu mă îndoiesc.

sarac-bogat5

Politicienii îmbogăţiţi şi acoliţii lor din mediul economic cu care-şi împletesc interesele, nu se vor da la o parte de bună voie din faţa celor mulţi şi nemulţumiţi  ce vor să facă o nouă ordine socială. Dar oare cei nemulţumiţi ştiu ce vor să facă? Ei vor să-i lichideze pe exploatatorii lor şi să schimbe sistemul după un „anumit model”, va fi însă un model al unor minţi condiţionate să gândească într-un anumit fel, ce va perpetua  într-o formă modificată  ceea ce a fost şi până atunci. Asta nici revoluţie nu se poate numi, cel mult va fi o reformă. Şi pentru că am vorbit de teză şi antiteză, această schimbare, ceea ce se opune de fapt, este o formă modificată a ceea ce este. Nu cuprinde antiteza elementele propriei sale teze? Antiteza nu este diferită de teza, iar sinteza este o formă modificată a tezei, cu specificităţi propri, conjuncturale. Despre ce conflict între contrarii poate fi vorba?! Poate doar la nivel intelectual sau verbal.

Dacă vom pleca de la faptul real că societatea în care trăim este ACHIZITIVĂ şi INDIVIDUALISTĂ, iar aşa zisul opus al ei cu sinteza rezultată este numită „noua” societate(?!), vom vedea că a fost înlocuită „achiziţia”, care va fi a individului(capitalism), sau a statului(socialism), adică declarativ  va fi important individul sau statul, dar  în fond structura rămâne aceiaşi : exploatarea unei minorităţi în defavoarea unei majorităţi. Oamenii speră că din această antiteză se va naşte o sinteză în care TOŢI oamenii vor deveni importanţi, aşa… peste noapte. Este o iluzie. Este proiecţia unor minţi condiţionate, iar gândirea este răspunsul memoriei. Atâta ştim, atâta facem. Este un cerc vicios fără ieşire, atâta timp cât rămânem ancoraţi în cuşca gândirii egotice, condiţionate. Această aşa zisă revoluţie nu este decât un transfer de putere prin înlocuirea unei clase exploatatoare cu altă clasa exploatatoare. Singura îmbunătăţire va fi a mijloacelor de exploatare care se vor perfecţiona.

Şi totuşi există o adevărată revoluţie care nu se bazează pe gândirea condiţionată, pe proiectile ei egotice, pe dogme, pe idealuri, pe conflicte, care nu are un „ţel” prefabricat, care nu vrea să schimbe un rău cu alt rău.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politikie, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s