Politica, un adevărat blestem. (3).

 

sarac-bogat6

Să conştientizăm ce doreşte în fond orice ideologie, partid, grup, sau persoană ?! Să fie mai presus, să preia controlul, ceea ce nu face decât să întreţină conflictul, violenţa, cruzimea. Cât timp noi ne „folosim” unii de alţii în propriul interes, nu poate exista pace, creaţie, libertate, fericire. „Nevoia” şi „folosirea” conduc în mod inexorabil către forţa dominatoare. Atenţie ! Forţa/puterea  unei idei, a unei credinţe este la fel de periculoasă  ca orice altă armă şi ca orice armă generează suferinţă, violenţă, conflicte, iar acestea sunt contrare iubirii. Şi totuşi ne lăsăm dominaţi de această dorinţă pentru putere. În fond în spatele dorinţei pentru putere stă o neputinţă, o laşitate inconştientă, aceea de a fugi de noi înşine, de realitate. Realitatea pe care ne-o construim din inconştienţă nu ne satisface(este firesc) şi atunci încercăm să fugim de ea, dar de fapt fugim de propria insuficientă, singurătate, sărăcie interioară. Evadarea ne seduce şi ne lăsăm iluzionaţi de puterea/forţă  pe care ne-o dă celebritatea, averea, poziţia socială, orice altceva în afară de propria noastră identitate profundă…SINELE.

Să încercăm să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim că am pierde aceste „realizări” : poziţie socială, averea agonisită cu trudă, notorietatea…În acel moment am avea sentimentul aproape insuportabil că suntem un „nimeni”, un „nimic”. Liniştea noastră(atâta cât este), iluzia stabilităţii,  importanţa noastră ţine DOAR de aceste realizări circumstanţiale. Noi credem că ATÂT suntem(?!). Fără comoara interioară incoruptibilă , inconştienţi de conţinutul interior, spectacolul exterior devine grotesc şi ajungem în situaţia inavuabilă de a avea nevoie să întreţinem acest spectacol politic gregar generator de frică, ură, violenţă,conflict, suferinţă.

Politica şi politicienii, indiferent de tabără sau doctrină, în ciuda promisiunilor generoase de pace, prosperitate, egalitate, drept la muncă, nu fac decât să-şi preserve poziţile dominante, să se îmbogăţească peste orice măsură, exploatând pe cei mulţi, constituind un factor destabilizator în societate, întreţinând ura, conflictul, violenţa, indigenţa.

sarac-bogat4

Până nu vom CONŞTIENTIZA gravitatea acestei situaţii inacceptabile şi NU vom mai consimţii să facem parte dintre politicieni, sau să le facem jocul…nu vom scăpa de acest blestem, ne vom semna propria condamnare, condamnând şi viitorul copiiilor noştri.

Ambiţia pentru putere, pentru poziţie socială, pentru celebritate, avere , sunt cauzele răspunzătoare pentru această stare de lucruri. Până  nu vom accepta CE SUNTEM cu adevărat, în zadar ne vom zbate încercând să fim ceea ce nu putem fi, încercând prin forţă să ne impunem unul faţă de celălalt. Şi va trebui să acceptăm că suntem…”nimeni”  într-un Univers care este TOTUL în TOT, fără ierarhii, fără concurenţă, acestea fiind una dintre închipuirile minţii egotice. Tot mintea vicleană vă va spune(poate?!) că aşa este, daaar… nu are rost să va transformaţi atâta timp cât nu se vor schimba şi ceilalţi, că doar cu o floare nu se face primăvară(?!). Acest mod de a pune problema este cel mai elocvent  exemplu că NU doriţi să vă schimbaţi, că NU realizaţi gravitatea situaţiei în care ne aflăm. În fond dacă aţi realiza ce se  petrece cu adevărat, n-o veţi face pentru a schimba „lumea”, o veţi face fiindcă astfel NU MAI PUTEŢI TRĂII, este INACCEPTABIL, ruşinos.

sarac-bogat3

Adevărata fericire depinde de această transformare, nu de achiziţii tot mai multe si mai mari.

Din nefericire, cei ce se află la putere şi în proximitatea ei nu vor să renunţe la privilegii, le este frică de golul interior, ei ATÂTA au, nu vor să piardă construcţia butaforică a ego-ului în care au investit  timp şi efort.

Este „convenabil”(?!) să spuneţi …”să se schimbe lumea…” dar este o mare ipocrizie. Lumea sunteţi dv., suntem NOI, fiecare în parte. Intrăm iarăşi într-un cerc vicios. Numai oamenii CONŞTIENŢI, cei ce NU se identifica cu credinţe, idealuri, sau se regăsesc într-o grupare, ŞTIU că acest proces transformator este SINGURUL ce ne poate scoate din acest sistem de gândire inept. Presupusa fericire pe care ţi-o da puterea, averea, poziţia socială, celebritatea nu este decât o senzaţie evanescentă. Numai  o minte care se eliberează de proprile închipuiri, iluzii, are acces la fericire. Fericirea nu are nimic în comun cu acumularea, puterea, mărirea personală. Acestea în mod invariabil duc la suferinţă, conflict, exploatare, violenţe.

Fericirea este ACUM şi AICI doar pentru oamenii liberi, NIMENI şi simpli…

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Politica, un adevărat blestem. (3).

  1. smaranda zice:

    Servus Calin.
    Ma manca si pe mine sa-mi fac un blog. Esti multumit cu gazda ta? Daca nu ma pricep la ceva, te pot intreba?

  2. smaranda zice:

    La capitolu politica, nu ma stiu. Sorry. 🙂 Sunteti cu totii bine?

  3. iosifenasel zice:

    FOARTE FRUMOS :cu o fioare nu se face primavara ,dar daca flori nu ar exista ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s