„IARTĂ-I DOAMNE, CĂ NU ŞTIU CE FAC”. (3).

tr3zire5Desigur, această ruga/mesaj adresată omenirii, mai curând decât lui D-zeu, nu este spusă de Iisus nici acuzator, nici batjocoritor şi nici drept scuză. Este conştientizarea unei stări de fapt , care însă are rolul de a ne atenţiona, de a ne determina să facem ceva pentru a ieşi din această stare de inconştienţă generatoare de confuzii, greşeli, orbire ce a culminat în cazul Lui Iisus cu uciderea pe cruce a mesagerului IUBIRII, a celui mai înalt mesager spiritual ce a vizitat vreodată Pământul.
Şi până la Iisus şi de atunci încolo până în zilele noastre cea mai mare parte a omenirii se află în această stare de inconştienţă, motiv pentru care există în lume atâtea dezechilibre la toate nivelurile, atâta suferinţă. Este drept că au fost oameni care au depăşit acestă stare confuzională, care au devenit conştienţi, ce şi-au dezvoltat organele spirituale de care vorbea Iisus : „ochi de văzut şi urechi de auzit”. Dar nu despre aceştia doresc să discutăm, cu toate că va trebui cândva să o facem, cât despre noi cei mulţi şi inconştienţi, somnabulici, confuzi…
Problema este că nu ne putem depăşi starea de decădere începută o dată cu „izgonirea” din Rai. Parabola izgonirii din Rai a lui Adam şi Eva s-a produs din cauza faptului că au gustat din pomul cunoaşterii. Dar mare atenţie…”a cunoaşte” nu este tot una cu „ a înţelege”. Cunoaşterea se face prin intermediul minţii, dar o dată cu preloarea controlului de către aceasta ne-am pierdut CONŞTIENTA. Mintea este cauza pentru care am devenit „mecanisme”, maşini care funcţionează pe pilot automat. Cea mai mare parte din acţiunile(?!) noastre le întreprindem în mod mecanic, fără să fim atenţi, din inerţie. În această privinţa animalele nu sunt superioare. Ele nu-şi permit să nu fie atente atunci când îşi apară teritoriul, când îşi caută hrană, sau când trebuie să se apere, să supravieţuiască. Ele sunt extrem de vigilente, observaţi-le.
Omul în schimb, cea mai mare din timp se află într-o stare de inconştienţă, cufundat în gânduri, în visări, îngrijorat, iar cu cât este mai „cunoscător”, este mai adormit. Nu este vorba de nici un paradox aici. Vom observă că oamenii „simpli”, cei care muncesc şi trăiesc în mod nemijlocit în natură sunt mai atenţi, mai conştienţi, se află în contact nemijlocit cu neprevăzutul. În aceiaşi situaţie, dar pe alt plan se află creatorii, artiştii ce trăiesc intens emoţii estetice, adică în realitatea frumosului.
Chiar natura vegetală „simte”, fără să posede organe de simt cu care operăm noi. O floare sau un copac va simţi dacă cineva vine cu gândul să le taie. Ştiinţific s-a dovedit că atunci când este tăiat un copac din pădure ceilalţi copaci simt şi aparatele înregistrează că reacţia acestora este echivalentă reacţilor de groază pe care le are un om aflat în pericol de moarte. La fel se petrec lucrurile şi în regnul animal.
În schimb omul nu are asemenea trăiri. Din păcate noi nu suntem cu adevărat vi, viu nu poţi fi decât dacă te afli în stare de conştientă. Viaţa înseamnă conştientizare, trezie, iar dacă vrem să TRĂIM va trebui să devenim conştienţi.
Vedem cum de multe ori facem lucruri pe care nu vrem să le facem chiar dacă am hotărât cândva să nu le facem nu ne putem abţine, în ciuda faptului că ştim(?!) că nu sunt bune. Şi asta din cauză că nu avem ochi de văzut şi urechi de auzit, adică suntem inconştienţi după cum ne spune Iisus.
Dacă nu vom pleca de la această realitate, dacă nu vom recunoaşte să suntem adormiţi trăind într-o lume a visurilor, speranţelor, dorinţelor, închipuirilor…ne vom continua somnul(coşmarul).
Este cunoscut faptul că mintea conştientă reprezintă cca. 10 % din mintea inconştienţă. Urmează în ordine subconştientul, acolo unde băgăm „gunoiul” sub preş, de unde ne vin reacţile refulărilor, apoi mintea inconştientă de care luăm cunoştinţă în vis, urmează inconştientul colectiv mai greu de atins şi cel cosmic, inimaginabil(încă) .

trezire4
Pe lângă acestea mintea conştientă este nesemnificativă, în ciuda uriaşului ei potenţial. Dincolo de mintea conştientă, dar mai „sus” se află supraconstientul de o mare sensibilitate şi receptivitate. Apoi urmează supraconstientul colectiv sau Divinitatea aşa cum o cunoaştem noi acum şi în fine supraconstientul Cosmic…inimaginabil.
Noi existăm în cea mai mică, infimă parte din această construcţie spirituală gigantică, în mintea conştientă.
Este drept, este greu de acceptat de mintea noastră egotică, arogantă această situaţie în care ne aflăm faţă de înălţimile la care are acces conştiinţa. Noi nu numai că nu ne aflăm pe culmi, suntem chiar la baza muntelui, sub noi se află subconştientul şi subconştientul colectiv…Dar pentru a depăşi această situaţie este nevoie de un mare efort pentru a ne trezi din inerţia somnului. Pentru acesta trebuie început cu minima recuperare a echilibriului care începe cu atenţia, acesta este primul şi indispensabilul pas de făcut, un pas „neobişnuit” pentru noi.

trezire3
Va trebui să ne urmărim fiecare gând, dorinţă, vis, speraţă, cum mergem, cum mâncăm, fiecare gest să-l conştientizăm. Trebuie să renunţăm la activităţile mecanice. Nimic să nu treacă neobservat, fie că este vorba de razele soarelui, de adierea vântului, de ropotul ploii, de mirosul florilor… Cu siguranţă că vom uita să fim atenţi în fiecare moment şi este firesc să se petreacă acest fapt când până mai ieri funcţionam mecanic. Nu este nimic, reluăm de fiecare dată acest comportament şi de la câteva minute la început, timpul dedicat atenţiei se va tot mări. În acelaşi timp vom deveni tot mai lucizi, de parcă ni s-ar fi luat o pojghiţa de pe ochi, tot mai puţin alerţi, cuprinşi de un calm ce izvorăşte din interior.  Mintea nu va mai măcina gânduri peste gânduri, acestea se vor dilua devenind tot mai inconsistente, iar pe măsură ce gândurile mor…  noi vom deveni tot mai vi.
Această renaştere, această limpezire este sinonimă cu starea de fericire. Este extrem de important să nu abandonăm, să nu recădem în somn, în uitare, în inconştienţă. Fără perseverenţă vom cădea cu siguranţă. Pe măsură ce vom pătrunde mai în adâncul nostru, de fapt ne vom „înălţa”, iar cu cât vom fi mai în afară vom fi mai „jos”.
Conştienţa este interioară şi este „lumină”, inconştienţa este exterioară şi este „întuneric”.

trezire2
O dată cu interiorizarea noastră se produce şi „înălţarea” noastră, ÎNVIEREA noastră.
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s